416 matches
-
Ionel o lasă. Plecară târziu, mulțumiți de isprava făcută. Carmina tremura din toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-un iad, câteva scrumiere pline, husele de pe canapea și fotoliu smulse, răsucite de fundurile celor doi soți, cești pline de zaț și mucuri înfipte, pahare, o întreagă devălmășie de cărți, acele cărți răvășite, niște obiecte în fond ce aparțineau acum unui executat și a căror prezență apăsa. Le culese cu pioșenie de parcă erau lucruri sfinte, le alinie cotor lângă cotor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ceștile din dulap, le așeză pe masă, apoi culese cu lingurița spuma, așeză din noi vasul pe flacără. Curând suprafața lichidului se umplu de spume, dese, mișcătoare, se cățărau pe pereții ibricului. Răsuci butonul aragazului. În timp ce aștepta să se depună zațul, privi jos pe fereastră. Mașina lui albă era acolo, parcată ostentativ în vechiul loc de odinioară. Și doar îl rugase de atâtea ori să-și lase în altă parte mașina. Era inutil să mai insiste, el n-o va înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
băiatul acesta al meu? Niciodată n-o să scap de ideea că-i sunt mamă și trebuie să-i port de grijă? Va aduna de pe covor cioburile ceșcuței de cafea, le va depune pe tava de inox. Se va șterge de zaț frecându-și palma una de alta. Doamne, Dumnezeule, va spune, n-aș fi crezut niciodată că se va întâmpla așa ceva. Își va strânge mâinile una în alta. Carmina va sta nemișcată lângă perdea, cu spatele la fereastră, va întreba absentă: Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am aliniat. Și, Cristoase, ce știre! Avem, la București, primul Centru național dă ghicit, nenicule. Ne-am făcut! Asta da, ispravă națională. Vreți să comentați? mă întreabă reportera. Sîntem pe ultimul loc din Europa la citit. În schimb, citim în zaț de cafea, în bobi, în Tarot. Ca universitara Ioana Holda. Cineva spunea despre țoapă că iese dintr-o cultură și nu intră în alta, nu ajunge în alta. Rămîne suspendată între ele. Am ieșit din "Cîntarea României" și din "Daciada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de virtuozitate valahă, seducătoare prin duritatea lor catifelată, provocatoare: "Primăvara asta carnea / dumitale anunță că vine caisa / Ca și cum domnișoară ai fi / ca și coaptă propriuzisa // Ca și cum s-ar fi aprins cămașa / pe-un ierusalim de sâni / Dulce spinare de femeie / zațul meu de săptămâni // Prin himen trece libelula / ca o lilia ca un tutun / e semn! La cuibul dumitale / vin în genunchi să mă depun" (Domnișoară). Această existență necontrariată, galeș-adaptabilă, începe însă cu timpul a se combina cu notele unei dezabuzări
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
a materiilor prime textile recuperabile; se vor valorifica superior cantitățile de piele, talpă și blană rezultate din colectare; ... j) în agricultură și industria alimentară se va urmări extragerea tuturor substanțelor valoroase din resursele refolosibile animale și vegetale, cum sînt zerurile, zațurile, borhoturile, resturile de abator, puzderiile de în și cînepă; totodată, se va acționa pentru accelerarea valorificării cojilor de semințe de floarea-soarelui și a ciocălăilor de porumb pentru fabricarea furfurolului, eliminindu-se arderea acestora. ... Articolul 26 Valorificarea reziduurilor menajere și stradale se
DECRET Nr. 465 din 28 decembrie 1979 privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106562_a_107891]
-
care nu poate fi decît Clio, e un memento în amurg. În adîncimile de culoare incertă ale cerului părăsit de soare, în gîndurile înserate, în care mustesc melancolii, e recitirea pe care Mateiu Caragiale i-o face istoriei. De fapt, zațului rămas în urma ei, în care se dezleagă foste destine. Oameni promiși măreției, față cu neputința ce li s-a dat. Se vede că ei sînt ginta acestui ręveur bastard. Toți cîți trăiesc din amintiri ticluite, din miedul otrăvitor al lui
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
sticlă de șampanie în mână și, observând expresia mea surprinsă, mi-o întinde! Aceste rochii albe ale unor viitoare neveste dezamăgite te fac să te gândești la ceea ce italienii numesc "un caffe macchiato" ("lapte mult, cafea puțină") - spumă albă peste zaț negru! Elena Kuzmina mă duce să văd apartamentul lui Pușkin, apoi, pe canalul Moika, ne îndreptăm spre palatul unde țarul Alexandru avea să fie asasinat de către cel ce va fi numit îndată după asta "Hamletul rus" și unde Dostoievski își
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
nu au poftă să afle, și aceia care găsesc o explicație pentru orice. Se poate ca moartea de pe Spreea să nu-și afle tîlc pe Dîmbovița? De bună seamă că nu. Amintirea purtată, solemn, de o mireasmă, e năclăită în zațul autoateștiutor al lui stai să-ți spun eu. În finalul bucureștean al lui Remember, Caragiale-fiul îl întîlnește pe Caragiale-tatăl. Punînd, însă, cel dintîi, stavilă unei lumi pe care și cel din urmă a disprețuit-o discret. Berlinul lui, al bătrînului
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
cînd nu gustase încă ambițiile otrăvite ale celui de-al Treilea Reich. Ci, cît de fugitivă, o recitire la lumina halbei a Momente-lor din primul an al secolului trecut. Lumea lui Gambrinus și a țal-ului. O lume care, dînd zațul pe spumă, găsește, așa, soluții anti-criză. Idealul ei nu e nici beția (cu bacoviana justificare de mai tîrziu că "altfel e greu pe pămînt"), nici tipicul angoaselor de cafenea, descîntate aristocratic, lîngă o ceașcă în care se arată destinul. Ce
Carul cu bere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7510_a_8835]
-
vântul. Am tăiat mărunt verdeața spălată de Minako și am presărat-o peste supa de miso din ceaun. Supa de miso era parcă învăluită în ceață. Sedimentul de la grâu crea un abur gros. Când am amestecat cu spatula prin abur, zațul s-a ridicat, dansând. Bucăți de vinete, verdeață și coajă prăjită de tofu se scufundau și se ridicau în fiertura groasă. Dintr-o dată îmi veni ceva în minte și oala din fața mea a ajuns mare cât un lac. Apoi am
Amintirile sunt ca legumele dintr-o supă by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4940_a_6265]
-
anume dezertare de la bunele maniere lirice, pusă totuși în pagină nu cu insurgență, ci cu nostalgie, e acest volum al unui Sașa Pană încă între căi. Ceea ce nu-l face șovăitor, ci oarecum viguros, ca o plantă care crește pe zaț. Oricum, mai autentic, în căutări întretăiate de rădăcini dezgropate și de muguri încă neplesniți, decât va fi atunci când se va fi fixat (ce nenorocire!) într-o formulă mult mai brutală, mai năbădăioasă și mai sincopată. Fragmentele unei călătorii căutând „serul
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
poziție excentrică... Nu ieșirea din istorie se cuvine s-o contrasemnăm, ci intrarea în istorie, pentru a scăpa de "acest prezent mediocru" prin băltire, în care "suportăm toate nimicurile", în care ne complacem precum într-o "mîzgă", precum într-un "zaț". Caracteristica Școlii Ardelene ca și a latiniștilor ce i-au succedat a fost foamea de istorie. Traian Ștef preia dispoziția lor, osîndind prezentul pasiv, alipindu-se unui "curent critic față de situația culturală de astăzi", care constituie instrumentul cel mai eficace
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
balanțe sentimentale, resturile de materie din stări, temeri, emoții. Aceste certitudini microscopice, reziduuri de substanță ale unei, vorba lui Cioran, halucinații sonore, sînt, apucate de-o pensetă inexactă, scăpate din îndoială, regăsite din nevoia de a crede că sufletul are zațuri și lumea temelii, cât ar fi ele de subțiri, fețe ale aceleiași căutări. Cerșeala unui rost, de la răscolitele "pulberi de fum". Adunând, în timp, această funingine, ca o biserică de la lumânările ei (trimit, aici, la Voci, din Alte cuvinte potrivite
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
să găsească punți peste prăpăstii. Al treilea semn este lipsa de orizont. Spiritul monitoricesc scrie cu capul înfipt în pămînt, adică cu ochii holbați în șirul de gîndaci pe care îi presară, rînd cu rînd și literă cu literă, pe zațul paginii electronice. Văzînd cît de repede se adună rîndurile, nautistului îi sporește moralul, crezîndu-se prolific și inspirat, cînd de fapt e tern și plat. Asperitățile de stil i se pare prejudecăți calofile, de aceea le dă pe rindea spre a
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
printre gunoaie / și cutii de conserve s-au amestecat / urmele învingătorilor ale învinșilor / penele uliilor cu penele porumbeilor / cleiul se întinde dă pe dinafară / paralizează circulația/ «osătreacășiasta» mai apuc să spun/ cum mi-aș aduce aminte / cum aș citi în zațul cafelei noi înfrîngeri / noi capitulări înaintea altor neîncepute lupte" («osătreacășiasta»). Neispitită de transcendent, autoarea stăruie pe acest „maidan" plin de scursorile existenței, ca un rezervor cu rebarbativ aspect al energiilor materiei. Convenționala mizerie, „urîtul" conțin potențialitatea unor noi „flori ale
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
înțelegerea ei directă. E ca și cum frazele nu-i pot fi anticipate în desfășurarea lor logică, de parcă cutele viiturii verbale formează niște pliuri în care atenția cititorului se poticnește, de unde și senzația de înghesuire a vorbelor pe unitatea de suprafață a zațului de pagină. O stufoșenie de labirint având aspectul noduros al coardelor de viță de vie. Una peste alta, un volum de bogată latență filozofică, scris în arabescurile idiopatice ale condeiului lui Gheorghe Grigurcu.
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
râu. N-avea de gând să afle tot ce-i trecea lui prin cap. 5 Femei grase și trandafirii care se-mperecheau cu câini sau cu porci. Plete lungi, sticle de bourbon, bandana roșu și tot tacâmul, un Browning GP 9mm, zațul de cafea, mesageri taciturni. Pietricele scrâșniră sub tălpi de mocasini : pe cer două stele scânteiară. Arătătorul apăsă pe trăgaci, țintind cum nu se poate mai exact. Perfect pulverizate, rămășițele stimatului corespondent te făceau să crezi că plănuia să nu mai
Daniel Fano - Cinci mici exerciții de dispariție () [Corola-journal/Journalistic/4359_a_5684]
-
chem pe nimeni - toate așa au fost să fie -/ Nu mi-a fost scris să caut, să cer și să aștept/ Și-oricât de mare-i, timpul nu mi-e icoană mie.” (Fluxul memoriei). Consolare? Reproș? Poză? Un amestec fără zațuri, fără drojdii, fără fierbere. Un supot pentru de ici, de colo de imagini o fâșie... Sunt, însă, deși abia sugerate, într-un decor de pictură cu flori, și amintiri mai intense: „Doarme în liniștea câmpului goală/ Întinsă, ușor aplecată pe
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
la mine, îl validam, apoi au votat cum li se ceruse. Era ca în Obor. Dă tu mai mult ca să nu mă duc în partea celalaltă!", aproape toți au spus asta. Mai rău pentru mine a fost să văd ce zaț uman s-a strâns în politica românească, ce caractere urâte. Unii poate și-au rezolvat ipoteca, miniștri sigur nu au ajuns. Singurul om care a fost foarte supărat a fost Emil Boc. Știu că și-a luat capul în mâini
MRU: Doi oameni știu cum a căzut Guvernul - președintele și premierul by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/37907_a_39232]
-
nuanță intelectuală și niciodată o încordare vitală. Blaga nu are intuiția vieții, mărginindu-se doar la noțiunea ei. De aceea, în Hronicul și cîntecul vîrstelor tensiunea destinului e filtrată pînă la o diluție idilică, ce cade în picături moi pe zațul unor pagini spălăcite. E atîta umoare blajină în ele că picoteala lor visătoare sfîrșește prin a te consterna. Volumul este o autobiografie romanțată în sens rău, cu o vădită intenție panegirică de a zugrăvi elogios toate rudele sau apropiații. Rezultatul
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
văzul lumii. Ai sînii mari, dar coapsele-ți sînt slabe De-atît foc mistuind floarea minunii. Și brațele le-ntinzi ca niște frînghii Dulce-mpletite-n mușchi albi spre bărbați. Cu limba scoas-o clipă îi înjunghii Și-i lași pe fundul ceștilor cu zaț. De-aceea milogesc prin urbea strîmtă Doar-doar ți-oi prinde sufletul în laț. Ci-n loc să ne luăm vicleni la trîntă, Ne-om dărui-n cadelniți, cu nesaț, Tămîiele plăcerii fumegînde Și n-am mai zăbovi-n scîrbave pînde
Sonetu- ndrăgostiților bezmetici by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15368_a_16693]
-
Emil Brumaru Cît de greu m-am limpezit. Zațul stă pe fundul ceștii Neted, fin, nezdrențuit De cărările caleștii Ce-mi purta viața aiurea. Scapăt și mă-nvolbur totuși! De butucul copt securea Reazăm. Capete de lotuși Nu mai tai. Ci sorb păduri De mesteceni, pipăi scorburi, Ard pe ruguri
Transcrierea sonetului lungit la infinit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16507_a_17832]
-
domne, de SARS,/ pentru că scapără/ ca un vinars;/ clar ca Zaraza,-n/ țoiul zoios,/ prin care raza/ trece voios;/ aprig de aprig/ ca la Câlnău)/ să mi-l mai fabric, -/ nu-n tescălău,/ dar (că-i mai aspru/ și fără zaț)/ din spirt albastru,/ din găinaț,/ sau din pufoaică/ de tractorist, -/ că te faci, taică,/ vesel din trist,/ și cânți cu tărie/ prin buruieni,/ de Sântă Mărie,/ Rien de Rieni ?!" ((In)Edith Piaf ); , Încrede-te-n ansă/ și-n necromanți:/ cheam-o
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
regimului comunist, Mirel Brateș, care nu mai este un om foarte tînăr (în acest an va împlini 70 de ani), a devenit unul dintre cei mai cunoscuți scriitori de limba română din Israel. Impresionantul său ciclu autoficțional început cu romanul Zaț (tipărit în Israel, în anul 1993, a cărui reeditare în țară cred că se impune) și continuat cu impresionanta și foarte premiata sa carte Israel fără horoscop (Premiul Asociației Scriitorilor din București și, foarte recent Premiul Nicu Palty), pare a
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]