155 matches
-
Mare (Ecaterina a II-a a Rusiei) desființează oastea ucraineană cu centrul la Zaporojie. Circa 8000 de locuitori ai acestei zone ajung în Delta Dunării, zonă asemănătoare ca peisaj și bogăție piscicolă cu cea natală, din zona Niprului. Denumirea cazacilor zaporojeni este de „haholi”, iar limba vorbită este ucraineană amestecată cu multe cuvinte de diferite origini (română, turcă, greacă, rusă). Locuitorii din Letea se declară de origine ruso-ucraineană, diferită de a rușilor lipoveni. Locuitorii satului Letea se simt ofensați în cazul
Letea, Tulcea () [Corola-website/Science/301848_a_303177]
-
de vedere turistic și cultural. Haholii sunt ortodocși de rit vechi ce respectă calendarul rusesc iulian, însă locuitorii din Letea, deși haholi, folosesc ambele calendare, iulian și gregorian; implicit, și sărbătorile sunt aniversate de două ori. Aceștia sunt urmașii cazacilor zaporojeni care s-au refugiat aici la începutul secolului al XVIII-lea, fiind ucraineni din Austro-Ungaria. Ucrainenii nu s-au amestecat cu lipovenii, deși limba și obiceiurile li se aseamănă. Nici astăzi, haholilor, de oriunde ar fi ei, nu le place
Letea, Tulcea () [Corola-website/Science/301848_a_303177]
-
fi fost fiul lui Alexandru Lăpușneanu. Conform unor documente și scrisori ale epocii respective, Petru avea relații cu Filip ÎI al Spaniei, cu habsburgii austrieci, la Istanbul iar spre final se împrietenise cu hatmanul Coroanei Jan Zamojski și cu cazacii zaporojeni de unde i s-a tras porecla de "Cazacul", de mare preț în ochii moldovenilor. A ajuns domn al Moldovei în 1592, după mazilirea lui Aron Tiranul (cunoscut și ca Aron Vodă), cu sprijinul polonilor. Faptul acesta a stârnit nemulțumiri la
Petru Cazacul () [Corola-website/Science/299268_a_300597]
-
evenimente istorice și a numeroase bătălii. Bătălia cea mai importantă a avut loc în anul 1621, când s-au înfruntat în fața cetății armatele aliate polono-lituaniene și a cazacilor, conduși de hatmanul Jan Karol Chodkiewich (35.000 de luptători) cu armatele zaporojenilor, conduși de hatmanul Petro Konașevici-Sahaidacinîi. Cetatea Hotinului este cel mai mare monument istoric și de arhitectură din raionul Hotin. Este interesant de vizitat Muzeul Civilizației Populare, aflat într-un parc din centrul Hotinului. Lângă muzeu se află Biserica "Sf. Treime
Raionul Hotin () [Corola-website/Science/307359_a_308688]
-
creatorul și directorul Serviciului Secret de Informații al Armatei Române (SSI) în perioada 1924-1940. s-a născut la 8 noiembrie 1887, în satul Zebil (comuna Sarichioi, județul Tulcea), fiul preotului Nicolae Moruzov și al Mariei, dintr-o familie de cazaci zaporojeni, refugiați în România la o dată neprecizată. Într-o declarație dată în 20 noiembrie 1940, sora sa, Pelaghia, se declara ""de origine rusă"".(citat în ) Bunicul său, Simion Moruzov, a fost de asemenea, preot. Tatăl său, Nicolae Moruzov, a fost preot
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
unele conflicte cu berladnicii. În sec. XIII teritoriul va intra sub dominație tătară, iar mai târziu sub cea lituaniană și implicit polonieză. Cu toate acestea își va păstra un caracter distinct, un mare rol avându-l cazacii de pe Nipru, cazacii zaporojeni, numiți de mai multe ori în izvoarele lituaniene și poloneze "dacii de la Nipru". Aceștia au fost în permanență foarte legați de Moldova, familiile de frunte ale zaporojenilor fiind înrudite cu cele boierești din Moldova iar domnitorii Moldovei fiind de multe
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
păstra un caracter distinct, un mare rol avându-l cazacii de pe Nipru, cazacii zaporojeni, numiți de mai multe ori în izvoarele lituaniene și poloneze "dacii de la Nipru". Aceștia au fost în permanență foarte legați de Moldova, familiile de frunte ale zaporojenilor fiind înrudite cu cele boierești din Moldova iar domnitorii Moldovei fiind de multe ori și protectori sau conducători ai Zaporojiei. Capitala Zaporojiei, nerecunoscută de Polonia, a fost în general la Cremenciug. Nu se cunoaște exact dacă autoritatea domnitorilor munteni (Basarabii
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
10 și 25 % (după sursă) din populația regiunii. De altfel, ei în general nu apar în izvoarele rusești țariste sub numele de români, ci de "moldoveni" sau "latinofoni". Propaganda kieveană din secolul XIX va avea un rol fundamental în ucrainizarea zaporojenilor, ca și a altor populații ne-ucraineene din Podolia, Carpați și alte regiuni. În sec. XX teritoriul va fi atribuit de Moscova Republicii Socialiste Sovietice Ucraineene, de care ține până astăzi. Zaporijia a fost numele statului căzăcesc, Armata Zaporijiană, care și-
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
a fost descoperit menționat pentru prima oară într-o cronică rutenă din 1395. "" ("qazaqlar") se numeau și apărătorii frontierelor din Hanatul Kazanului. Cazacii au devenit cunoscuți în Europa Occidentală la mijlocul secolului al XVII-lea ca urmare a marei revolte a zaporojenilor conduși de Bogdan Hmelnițki împotriva statului polono-lituanian (, , , ), care a zguduit fundațiile geopolitice ale Europei Răsăritene. Au devenit faimoși cazacii (în limba rusă: "каза́ки", "kazaki") de pe Don, Terek și din regiunile Uralului, ca și din Siberia, pe care acești
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
din sudul Ucrainei de azi. Numărul lor a crescut în mod explosiv între secolele al XV-lea și al XVII-lea, alimentat fiind de valurile succesive de boieri ruteni sărăciți , negustori și iobagi fugiți de pe moșiile stapânilor feudali polono-lituanieni. Cazacii zaporojeni au jucat un rol important în geopolitica europeană prin conflictele sau alianțele lor cu statul polono-lituanian, Cnezatul Moscovei sau Imperiul Otoman. Deși, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, cei mai mulți cazaci zaporojeni s-au mutat în regiunea Kuban din Rusia
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
iobagi fugiți de pe moșiile stapânilor feudali polono-lituanieni. Cazacii zaporojeni au jucat un rol important în geopolitica europeană prin conflictele sau alianțele lor cu statul polono-lituanian, Cnezatul Moscovei sau Imperiul Otoman. Deși, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, cei mai mulți cazaci zaporojeni s-au mutat în regiunea Kuban din Rusia și deși ei nu se consideră ucraineni, mulți istorici îi consideră ca precursori ai națiunii moderne ucrainene. În zilele noastre, există în Ucraina o serie de organizații care încearcă să revigoreze stilul
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
încercat să folosească în propriul interes acțiunile războinice ale cazacilor. Cazacii erau oricând gata să jefuiască un vecin mai slab sau aproximativ egal ca forță militară, deși în secolul al XVI-lea, în perioada de glorie a Republicii polono-lituaniene, cazacii zaporojeni au fost considerați supuși ai uniunii statale. Cazacii înregistrați au făcut parte din armata polono-lituaniană până în 1699. Pe la sfârșitul secolului al XVI-lea, relațiile dintre statul polono-lituanian și Imperiul Otoman, care erau tensionate, s-au înrăutățit și mai rău odată cu
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
unor războaie de amploare, precum a fost cazul războaielor magnaților moldoveni, bătălia de la Cecora sau războaiele din 1633-1634. Numărul cazacilor a crescut odată cu fuga țăranilor iobagi de pe moșiile stăpânilor polono-lituanieni. Încercările sleahtei de a-i transforma în iobagi pe cazacii zaporojeni a dus la erodarea loialității acestora față de statul polono-lituanian. Ambițiile cazacilor de a li se recunoaște statutul de egalitate cu șleahta au fost respinse în mod constant, iar planurile de transformare a Uniunii statale polono-lituaniene într-o federație cu trei
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Hatmanatul a devenit gubernia Malorossia (Mica Rusie), Slobojanșcina a devenit Regiunea Harkov, iar Zaporojie a fost absorbit de Malorossia. În 1775, armata zaporojană a fost dizolvată, iar liderilor cazaci li s-au echivalat titlurile cu cele ale nobilimii ruse. Cei mai mulți zaporojeni s-au mutat și au colonizat stepele Kubanului, ceea ce a fost un uriaș și crucial pas înainte în acțiunea de colonizare rusă a Caucazului. Unii dintre zaporojeni s-au refugiat la sud de Dunăre, (teritoriu aflat sub stăpânirea Imperiului Otoman
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
liderilor cazaci li s-au echivalat titlurile cu cele ale nobilimii ruse. Cei mai mulți zaporojeni s-au mutat și au colonizat stepele Kubanului, ceea ce a fost un uriaș și crucial pas înainte în acțiunea de colonizare rusă a Caucazului. Unii dintre zaporojeni s-au refugiat la sud de Dunăre, (teritoriu aflat sub stăpânirea Imperiului Otoman), pentru a forma o nouă armată, dar, în cele din urmă, s-au alăturat fraților lor din Kuban. Cât timp au stat în sudul Dunării, noua armată
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Imperiului Otoman și a aliatului și vasalului său, Hanatul Crimeii. În luna mai 1687, cneazul Vasili Golițîn, în fruntea unei armate de aproximativ 100.000 de oameni, a părăsit Ucraina, avându-i alături pe cazacii de pe Don și pe cei zaporojeni. Când rușii au traversat râul Konskie Vodî, tătarii au dat foc la stepe, lăsând caii armatei ruse fără iarbă de păscut. Ca urmare, cneazul a hotărât să se retragă și să revină în în iunie. Cazacii și cneazul Golițîn au
Campaniile din Crimeea () [Corola-website/Science/303333_a_304662]
-
și ruși, belaruși și polonezi, au fost capturați și transformați în sclavi cât timp a existat Hanatul Crimeii. Hanatul Crimeii a fost la rândul lui amenințat în mod constant după apariția organizațiilor(sici) militar-teritoriale ale kazacilor, mai ales ale kazacilor zaporojeni. Hanatul Crimeii a devenit protectorat al Imperiului Otoman în 1475, cănd generalul turc Gedik Ahmet Pasă a cucerit coasta de sud a Crimeii. Otomanii au respectat însă dreptul hanilor de stăpânire asupra restului peninsulei și a stepelor din nord În
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
străină și îl va proclama țar (1613). Așa începe glorioasa dinastie a Romanovilor care se va menține până la desființarea țarismului (1917). Două evenimente au marcat mijlocul secolului al XVII-lea: unirea Ucrainei din stânga Niprului cu Rusia (1654, în urma răscoalei cazacilor zaporojeni, conduși de Bogdan Hmielnițki, împotriva stăpânirii poloneze) și răscoala țărănească în frunte cu Stepan Razim (1667-1671). Treptat, Rusia devine un imperiu absolutist, atingând perioadele de glorie sub Petru cel Mare (1682-1725) și Ecaterina a II-a (1762-1796) printr-o politică
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
de ucenici, și devine stareț la Mănăstirea Dragomirna. În această perioadă, împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei a dăruit Mănăstirii Dragomirna în 1767 un policandru de cristal (expus astăzi în sălile muzeului de la Dragomirna) și clopotul cel mare numit Zaporojanul, în greutate de peste 1100 kg, care se află în clopotnița mănăstirii. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
l-a lovit și l-a rănit moral într-un acces necontrolat de furie. Chipul îngrozit a lui Ivan este în contrast cu expresia calmă și resemnată a fiului său. Lucrul la una dintre cele mai complexe picturi ale sale, "Răspunsul cazacilor zaporojeni către sultanul Mehmed al IV-lea al Imperiului Otoman" i-a ocupat lui Repin mulți ani din viată. El a conceput această pictură ca un studiu al râsului, dar a vrut să evidențieze, de asemenea, și idealurile de libertate, egalitate
Ilia Repin () [Corola-website/Science/309744_a_311073]
-
transliterat "Krâvâi Rih" sau "Krîvîi Rih") este un oraș în sudul Ucrainei situat în partea de vest a bazinului carbonifer Donețk, la confluența râurilor Inguleț și Saksahan. Intră în componența regiunii Dnepropetrovsk. A fost fondat ca un sat de cazacii zaporojeni în 1775 și avea doar 2.184 de locuitori în 1781. În 1881 o companie franceză a început să exploateze depozitele locale de minereu de fier și în 1884 a fost construită o cale ferată în bazinul carbonifer Doneț. După
Krivoi Rog () [Corola-website/Science/309324_a_310653]
-
de localități din regiune precum Caragaș, Carahasani, Ermoclia, Hagimus, Sugacleia (azi Sucleia), Taraclia ș.a. Cu privire la proveniența denumirii noi, Nezavertailovca, există două versiuni. Potrivit uneia, în 1775, după desființarea Secei Zaporojene (o republică căzăcească la pragurile Niprului) de către Ecaterina II, cazacii zaporojeni au luat drumul pribegiei. O parte dintre aceștia s-au îndreptat spre gurile Dunării, unde un grup condus de un oarecare Micolcea, a ajuns în locul unde astăzi se află Nezavertailovca. Din cauza revărsărilor de râuri (Cuciurgan și Nistru), aceștia nu au
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
sau raileni datorită faptului că populau raia Hotinului în timpul dominației turcilor. Malorușii Basarabiei de sud erau coloniști din partea de nord a Basarabiei iar o parte din guberniile vecine. În centrul județului Acherman locuiau maloruși -urmași ai zaporojene o parte de zaporojeni au trecut pe Nistru în Turcia și Dunai. În anul 1930 în Regatul României a avut loc recensămîntul. În cadrul acestui recensămînt satele descrise făceau parte din plasa Rîșcani jud. Bălti. Mai jos redam tabloul recensămîntului pe naționalități și limbele vorbite
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
fi fost fiul lui Alexandru Lapusneanu.Conform unor documente și scrisori ale epocii respective,Petru avea relații cu Filip ÎI al Spaniei,cu habsburgii austrieci,la Istambul iar spre final se împrietenise cu hatmanul Coroanei Jan Zamojsky și cu cazacii zaporojeni de unde i s-a tras porecla de "Cazacul",de mare preț în ochii moldovenilor. A ajuns domn al Moldovei în 1592,după mazilirea lui Aron Tiranul, cu sprijinul polonilor ce a stârnit nemulțumiri la Istambul căci numai sultanul avea dreptul
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Cozmeni (Kițman) de bunicii săi paterni, protopopul Mihailo Vorobkievici și soția sa Paraschiva, deoarece a rămas de la o vârstă fragedă orfan de ambii părinți. De la bunici a învățat dragostea pentru trecutul Ucrainei și Bucovinei, povestiri despre Uman, despre isprăvile cazacilor zaporojeni Maksim Zalizniak și Ivan Gonta, și numeroase cântece populare din regiune. La vârsta de 5 ani cânta bine la vioară. A urmat studii primare la Școala poporală germană (absolvită în 1848), studii secundare la Gimnaziul din Cernăuți (absolvite cu diplomă
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]