162 matches
-
nimic mai prejos decât crizele de azi ale monedei de hârtie. Ele erau foarte violente și cu costuri uriașe, dacă vom ține cont că se ajunsese până acolo încât deținătorii de monedă parizieni aruncau cu moneda în Sena, pe deasupra locațiilor zarafilor, tocmai ca formă de protest împotriva îndepărtării monedei metalice de funcția sa de element de cuantificare a valorii. Sigur, aceste crize erau mai restrânse pentru că și dimensiunile sistemelor economice erau mai restrânse și chiar dimensiunile lumii cunoscute erau altele. Asta
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
au fost reevaluate la 12 souzi parizieni care mai înainte valorau 10 sous. Este adevărat că după ce s-a făcut strigarea (înștiințarea publică) nu s-a mai găsit nici pâine, nici vin, nici alte lucruri necesare cu noua monedă franceză. Zarafii nu mai vroiau să mai schimbe nici dinari, nici oboli. Și oamenii sărmani nu mai aveau decât acea monedă care nu mai valora nimic. Văzând că pierderea lor este mare, unii își blestemau soarta în public și în secret, zicând
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
sărmani nu mai aveau decât acea monedă care nu mai valora nimic. Văzând că pierderea lor este mare, unii își blestemau soarta în public și în secret, zicând ce voiau despre guvernanți. Mulți și aruncau monedele în Sena pe deasupra prăvăliilor zarafilor, pentru că nu mai valorau nimic". Jean Favier, Istoria banilor. Apariția omului de afaceri în Evul Mediu, Editura Artemis, București, 1994, p. 173. 531 Jörg Guido Hülsmann arată că "inflația sub forma devalorizării era modestă în comparație cu cea creată de sistemul bancar
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
iar marea nu mai e bună decât ca recipient pentru „elanurile și urina” poetului. Deposedat de atributele lui tradiționale și coborât într-un registru opus, șocant, apare și erosul. Femeia, având „hoitul important”, îi ciocănește în dreptul inimii „cu degete de zaraf” sau, în ipostază castă, e coborâtă - cu un cinism pervers, sadic - în registrul trivial, culinar și agrest. Există, desigur, o anumită poză teribilistă în toate acestea. La baza gesturilor și retoricii antiretorice a frondei poetului se află o stare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
spate corvezi grele și ocări nemeritate. Nu se gândise vreodată că i-ar fi fost mai bine pe meleaguri străine. Fusese de câteva ori pe la talciocul și iarmarocul din târgul de peste deal. Dar se înspăimântase când văzuse gloata de precupeți, zarafi și slujbași vicleni. Năravurile dănțuiau în tot locul. Se temuse să mai treacă pe sub poarta orașului, pentru ca neomenia să nu îl ia sub stăpânire. Se culcase în fiecare seară, mulțumindu-i lui Dumnezeu că îl așezase departe de acest loc
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
așteptând căderea domnilor. Palatul autocratorului e sub sabia străjerilor; ș-aceștia stau la pândă, râvnind comorile. M-am îndreptat spre cuvioșii monahi din sfintele mănăstiri, nădăjduind să găsesc la ei altă lege. Am cunoscut și într-înșii cerșetorii vieții și zarafii rugăciunilor. Am socotit pe cei buni, ostenindu-mă a-i cerceta și la răsărit și la asfințit. De la unu - numărul lor nu l-am mai putut crește. Acel unu se află în fața mea [s.n.]." (pp. 96-97) În concluzie, câmpurile ZOON
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
nimic mai prejos decât crizele de azi ale monedei de hârtie. Ele erau foarte violente și cu costuri uriașe, dacă vom ține cont că se ajunsese până acolo încât deținătorii de monedă parizieni aruncau cu moneda în Sena, pe deasupra locațiilor zarafilor, tocmai ca formă de protest împotriva îndepărtării monedei metalice de funcția sa de element de cuantificare a valorii. Sigur, aceste crize erau mai restrânse pentru că și dimensiunile sistemelor economice erau mai restrânse și chiar dimensiunile lumii cunoscute erau altele. Asta
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
au fost reevaluate la 12 souzi parizieni care mai înainte valorau 10 sous. Este adevărat că după ce s-a făcut strigarea (înștiințarea publică) nu s-a mai găsit nici pâine, nici vin, nici alte lucruri necesare cu noua monedă franceză. Zarafii nu mai vroiau să mai schimbe nici dinari, nici oboli. Și oamenii sărmani nu mai aveau decât acea monedă care nu mai valora nimic. Văzând că pierderea lor este mare, unii își blestemau soarta în public și în secret, zicând
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
sărmani nu mai aveau decât acea monedă care nu mai valora nimic. Văzând că pierderea lor este mare, unii își blestemau soarta în public și în secret, zicând ce voiau despre guvernanți. Mulți și aruncau monedele în Sena pe deasupra prăvăliilor zarafilor, pentru că nu mai valorau nimic". Jean Favier, Istoria banilor. Apariția omului de afaceri în Evul Mediu, Editura Artemis, București, 1994, p. 173. 531 Jörg Guido Hülsmann arată că "inflația sub forma devalorizării era modestă în comparație cu cea creată de sistemul bancar
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
a fost tradusă În românește prin „Iașiul este un oraș levantin” <endnote id=" (738, p. 305)"/>. Exemple de acest gen sunt nenumărate. Este greu de imaginat, de pildă, cum poate un autor care redactează În 1982 o carte despre negustori, zarafi, cârciumari, hangii, birjari și căruțași, despre tradiția târgurilor, bâlciurilor și iarmaroacelor din spațiul românesc să nu Îi menționeze măcar o dată pe evrei <endnote id="(643)"/>. Mă grăbesc să adaug că fenomenul În discuție nu este nici specific românesc, nici specific
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
perioada 1834-1844, procentul de mese riași era de 73,7% (mai ales croitori, cizmari, șepcari, tâmplari, tinichigii, zugravi, zidari, argintari, alămari, sticlari, cărăuși etc.), În timp ce procentul de negustori și cămătari era de numai 9,4% („telali”, „boccegii”, „lipițcani”, „mămulari” și „zarafi”) <endnote id="(343 și 109, p. 122)"/>. Acest raport Între numărul evreilor meseriași și cel al evreilor comercianți a fost confirmat și de Iuliu Barasch, care În 1842 observa următoarele despre „comunitatea zisă judeo -polonă” din București : „Evreii sunt, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și, respectiv, cea a evreului meseriaș atipic, În condițiile În care cifrele par să indice exact contrariul. În orice caz, concluzia mea este diferită de cea a lui B.P. Hasdeu din 1866 („Ovreii ne prezintă spectacolul unui neam Întreg de zarafi și de prăvăliași” ; <endnote id="cf. 320"/>), fiind mai aproape de cea a lui Carol Iancu, formulată pentru situația Țărilor Române În a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la Începutul secolului XX : „Cu excepția unui mic număr de notabili
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
smălțuitori, vopsitori, giuvaergii, tâmplari, olari de lux, constructori de mașini, ipsosari, fabricanți de oglinzi, În sfârșit se ocupă cu orice și muncesc din greu și cinstit În toate direcțiunile. Cum rămâne deci cu legenda că evreul nu este decât cămătar, zaraf, bancher, vânzător de mărunțișuri și altele ? Ca și multe legende, și aceasta trebuie să cadă...” <endnote id="(100, pp. 93-94)"/>. În aceeași epocă, meseriașul evreu era apreciat chiar și de unii intelectuali români care nu-i simpatizau pe evrei. Este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Vorba fiului dramaturgului : „În București bani nu mai au decât jidanii”, cum Îi scria În 1908 Mateiu Caragiale unui prieten de la Paris <endnote id="(895, p. 587)"/>. Monedele de aur (galbenii) erau câteodată falsificate de calpuzani. Evident, adesea erau acuzați zarafii evrei : „Ovreiul dracului, bată-l Maica Domnului - blestema câte un boier român pe la mijlocul secolului al XIX-lea -, uite colo câtă bucată de aur a tăiat din bietu galbenu ăsta ; ar trebui stăpânirea să spânzure pe astfel de calpuzani” ; sau : „afurisitu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de aur a tăiat din bietu galbenu ăsta ; ar trebui stăpânirea să spânzure pe astfel de calpuzani” ; sau : „afurisitu de jidov, Îi ia auru [de pe monedă] cu apă tare” <endnote id="(824, p. 403)"/>. Și În proza lui Vasile Alecsandri „zarafii jidovi” pileau „zimții [galbenilor] cu un instrument ce-i zice chilă [= pilă]” (Istoria unui galbân, 1844 ; <endnote id="cf. 444, pp. 19-20"/>). Alecsandri a fost necruțător la adresa „jidovilor cămătari” : „[Ei] au misia de a calici pe boieri, de a corumpe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
secolului al XIX-lea <endnote id="(881, p. 12)"/>. Cred totuși că, În imaginarul colectiv din estul continentului, relația evreu - bani nu s-a dezvoltat atât pe seama evreului cămătar, cât mai ales pe seama evreului comerciant. Nu vreau să diminuez importanța zarafului În cadrul comunității evreiești din Europa creștin-ortodoxă, În general, și din România, În particular. Dar această Îndeletnicire nu s-a dezvoltat ca În alte părți, din cauza precarității clasei de mijloc. În Țările Române, de exemplu, societatea era structurată, În principal, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și 133)"/>, adevărații „neguțitori de bani” În Țările Române, În secolele XVIII-XIX - care Împrumutau bani oamenilor de rând (celor cu „dăjdii și nevoi”), dar și comercianților, boierilor și chiar domnitorilor -, erau mai ales turcii și grecii. De altfel, termenul de „zaraf” este de origine turcă, iar cel de „cămătar” este de origine greacă. În schimb, deși apărea În unele catagrafii moldovenești, termenul ebraic pentru „zaraf” (halfon) nu a intrat În lexicul românesc <endnote id="(436, p. 83)"/>. În 1832, de exemplu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și comercianților, boierilor și chiar domnitorilor -, erau mai ales turcii și grecii. De altfel, termenul de „zaraf” este de origine turcă, iar cel de „cămătar” este de origine greacă. În schimb, deși apărea În unele catagrafii moldovenești, termenul ebraic pentru „zaraf” (halfon) nu a intrat În lexicul românesc <endnote id="(436, p. 83)"/>. În 1832, de exemplu, din 44 de zarafi Înregistrați În București doar 9 erau evrei, adică 20% <endnote id="(576, p. 187)"/>. Nu e totuși cazul să cădem
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
turcă, iar cel de „cămătar” este de origine greacă. În schimb, deși apărea În unele catagrafii moldovenești, termenul ebraic pentru „zaraf” (halfon) nu a intrat În lexicul românesc <endnote id="(436, p. 83)"/>. În 1832, de exemplu, din 44 de zarafi Înregistrați În București doar 9 erau evrei, adică 20% <endnote id="(576, p. 187)"/>. Nu e totuși cazul să cădem În extrema cealaltă. Unii cămătari care Împrumutau bani domnitorilor sau boierilor din Țările Române erau turcofoni sau grecofoni și locuiau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a se deda aci cu acest negoț” <endnote id="(164, p. 129)"/>. Oricum, numărul cămătarilor era ținut sub control de autorități, fiind plafonat, În mod artificial, prin lege. În 1836, de pildă, Sfatul Administrativ al Moldovei a hotărât ca „mulțimea zarafilor schimbători de monede să se mărginească pentru orașul Iași la număr de zece, numai dintre oamenii cu averi și cu Îndestulă Încredere, care să dee În scris că vor urma Întocmai regulelor statornicite”. În restul țării, numărul zarafilor era limitat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ca „mulțimea zarafilor schimbători de monede să se mărginească pentru orașul Iași la număr de zece, numai dintre oamenii cu averi și cu Îndestulă Încredere, care să dee În scris că vor urma Întocmai regulelor statornicite”. În restul țării, numărul zarafilor era limitat pe cale administrativă la doar „câte unul sau doi” În fiecare târg <endnote id="(322, p. 203)"/>. Chiar și În Polonia vecină - țară eminamente catolică și cu concentrație mare de evrei - ponderea cămătarilor evrei a scăzut simțitor Începând cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
e folosit pentru a pune Într-o lumină odioasă pe o anumită clasă de israeliți”. Poetul Macedonski se lupta, fără șanse de izbândă, cu o părere generalizată În epocă. O părere alimentată de zeci de personaje din literatura cultă, de la „zaraful Imergold” al lui Alecsandri și „Goldman de la Credit” al lui Topîrceanu, până la „jidovul cămătar Ascher” al lui Alexandru Pelimon și bancherul Simon al lui Gala Galaction sau bancherul Leopold Goldstein al lui Liviu Rebreanu. O părere vehiculată nu doar de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de arbitrar pe fostul său mentor Nae Ionescu, pentru felul În care acesta - În faimoasa-i prefață la romanul De două mii de ani - „stabilește În trei cuvinte identitatea dintre talmudism și zărăfie” <endnote id="(219, p. 292)"/>. „De la talmudist, până la zaraful cântăritor de aur și Împrumutător de bani - scria Nae Ionescu - nu e nici măcar un pas : e unul și același lucru. Evreii au fost, deci, În toate timpurile excepționali mânuitori de bani. Calitatea asta a lor i-a dus În apropierea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lor proverbială mai ales de câini și de arme a dat naștere la multe anecdote hazlii” <endnote id="(126, p. 7)"/>. În snoava populară prezentată deja mai sus, Pușca jidanului, sunt surprinse ambele fobii. Într-o altă snoavă, un evreu (zaraf sau negustor) trebuie să traverseze cu căruța o pădure plină de tâlhari. Ca să nu fie prădat, el Își procură arme ca un om curajos, dar, când apar tâlharii, se comportă ca un om laș. Iată o astfel de anecdotă, inclusă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ca un om laș. Iată o astfel de anecdotă, inclusă de Alecsandri În două dintre textele sale : Tâlharii opriră caii și se apropiară de brișcă. - Măi târtane, zise unul din ei, pentru cine ai luat armele aceste ? - Pentru tâlhari, răspunse zaraful. - Noi suntem tâlhari. - Poftim, mă rog - și jidanul dete Îndată armele (Istoria unui galbân, 1867 ; <endnote id="cf. 444, p. 21"/>) ; sau : Iată Leiba cel avan, Care poartă harțagan [= iatagan]. Iată Leiba cel din cușcă, Care poartă la drum pușcă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]