7,506 matches
-
sagacitate consumatoare nu numai de materie cenușie, dar și de cord, are dreptul la o înaltă terasă de pe care să i se pară că își ia zborul, de un alcov într-o secretă sală cu pereții din fund pierduți în zări de mătase. Reporterii fotografiază în serii aceste cuibușoare ale relaxării, ale sufleteștii păci regăsite, ale armoniei de la o sută de metri pătrați de fiecare membru al familiei. Adăposturi împotriva vitriolantei realități, a rău mirositoarelor vecinătăți, oaze de meditație, de desprindere
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
ei putere sapiențială, mitopoetică, emoțională. Cele unsprezece pseudoelegii, tot atâtea autoportrete, amintind de eroinele lui Strindberg și de psihodramele în peisaj din poezia lui Ion Vinea, se adaugă stenogramelor metabolizării doliului din ciclul "Clepsidra" și viziunilor prozopoematice din "Șase poeme-vitralii"; zări și etape ale celebrării florii abia înflorite, secerată de moarte și adusă la viață printr-o inepuizabilă succesiune de secvențe poetice, a căror perceptiblă monotonie se destramă în suprafireasca lumină a alterității, devoțiunii și iubirii aproape religioase.
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
tentativele pisicii, ele ridicându-se în aer doar atât cât să revină în secunda următoare exact pe același loc, doar ciripitul lor amplificându-se brusc și comentând întâmplarea, ca să afle tot păsăretul cartierului de existența felinei la pândă. Iarna, în zarea din spre nord, care și ea îmi e accesibilă din balcon, văd cum nălucește, feeric de la distanță, cu turnurile ei de castel aburos peste lacuri, fosta Casă a Scânteii. Vara, însă, ea dispare din unghiul vederii, acoperită de perdeaua fabuloasă
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
repetări, iată că mai apar bucurii ale neprevăzutului. Nu demult, m-am aflat în nordul Dobrogii. Nu era un timp al Soarelui mistuitor, precum în versetele lui Bogza. Dimpotrivă, vreme mai mult mohorâtă, prag de ploi, cu mult fum în zare, venind de dincolo de Dunăre, dinspre resturile fostului combinat siderurgic. Pretutindeni poleială electorală, vopsele peste sărăcia care copleșește, peste nevoile care chircesc suflete, vieți. Dar nu despre zumzetul electoral simt nevoia de a așterne aceste șiruri.Am fost invitat să le
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
finalitatea în sine. Idealizarea trecutului produce un prezent blocat, interzicînd, de facto, viitorul: "Rătăcitor, cu ochii tulburi,/ Cu trupul istovit de cale,/ Eu cad neputincios, stăpîne,/ în fața strălucirii tale./ în drum mi se desfac prăpăstii,/ Și-n negură se-mbracă zarea,/ Eu în genunchi spre tine caut:/ Părinte, -orînduie-mi cărarea!// în pieptul zbuciumat de doruri/ Eu simt ispitele cum sapă,/ Cum vor să-mi tulbure izvorul/ Din care sufletul s-adapă./ Din valul lumii lor mă smulge/ Și cu povața ta
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
ca și criza sensului, e comună tuturor experimentelor avangardiste. Narațiunea incoerentă, delirantă, frizează fie infantilismul, fie patologicul. Absența oricărei logici a imaginarului straniu și șocant produce o succesiune de surprize a disparităților: " Trecând prin mijlocul grădinii și prelungindu-se dincolo de zare, o alee, străjuită pe dreapta și pe stânga de mii și mii de clopote, părea menită să ducă lumii întregi solia nunții lui Apunake. Atârnate câte două de un același suport înalt de fildeș în formă de T, clopotele, toate
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
despre ambițiosul autor, monografie în care sunt transcrise la sfârșit, tot felul de "referințe critice", inclusiv frazele binevoitoare rostite, la chefuri, de diverși critici literari, ca și fotografii din albumul familiei, însoțite de explicații de genul: "mama scriitorului, privind în zare, cu gândul la regatul cuvintelor peste care va domni fiul ei"). Având acte de identitate de scriitor (fie și falsificate), eroul nostru organizează "lansări", participă la emisiuni TV, își pune pe ușa de la intrarea în apartament o tăbliță pe care
Regizarea succesului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12346_a_13671]
-
poemului similar în temă Această oglindă: "Între noi doi/ această oglindă moale, nesigură/ astfel înclinată încât/ eu nu mă văd/ și tu nu te vezi/ dar te văd/ și mă vezi,/ ochii ni se întâlnesc/ și ni se încleștează/ în zarea ei argintie." Întregul volum este centrat pe metafora mării agitate ("magnifica blană lichidă/ de fiară a apocalipsei"), un topos de altfel recurent în toată poezia Anei Blandiana, deși niciodată în imagini atât de puternice, îndrăznețe, dramatice și violente uneori: "Spuma
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
tăria țuicilor din seara precedentă, se întruneau și, cu mare importanță, acordau premii cu indiferență sau la sugestia vreunui organ local; iar după ce îl umpleau pe semiratat cu promisiuni imposibil de realizat în următorii zeci de ani, plecau spre alte zări de neîmpliniri artistice ale țării, spre alte agape, unde semiratați, la fel de obscuri, plus semiratatele pe plan familial, social și profesional, dar încă în stare să asigure câte o noapte două de dezmăț intelectualo-hormonal, îi așteptau ca pe niște sfinți eliberatori
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
scofală să te trezești la patru dimineața ca să prinzi trenul de șase și să o pornești spre Dunăre. Nu cea vestică, însă. Toată lumea se scoală cu noaptea în cap să meargă la Aeroportul Otopeni și să ia vreun avion spre zările planetei. Asta-i simplu, spunea Adrian Lupu. Asta pot toți! Dar să pleci spre Galați în zori, cu un tren împuțit și rece, nu-i dă mîna oricui... În trenul acesta ultracivilizat, lumea se-ncinge la discuții iute după plecare
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
cerul altui Delft. Este, în schimb, o istorisire acolo. Povestea unor Wege - nicht Werke, a unor cărări pe care se scurge zeama zaharisită, trasă în fire de vată, a întîmplărilor de pe pămînt: Un cer nemaivăzut, mai mare, mai înalt: din zări pînă-n zenit gemînd de nori și de lumină, de milioane de sclipiri și de tenebre amestecate, de vise înecate, de năluci, de parcă tot ce numim suflete, vieți, ar fi acolo să viseze, să viseze fără istov, zvîrcolindu-se în așternutul cerului
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
zice-n limba ei și calculează fără greș; iar după, imprimă costul blidului de supă. Amprentă În nisiposu-ți suflet, poezia-mi e numai urma unor pași, la ora la care, jucăușă, aurora îmi prelungește,-n alburi, reveria. Înoți în lapții zărilor opace, iar nudul tău dizolvă-ntreg decorul; trecutului i-asculți, o vreme, corul ce zumzăie tot mai confuz și tace. Reproșurile-mi strică pledoaria; speranța mea e floare de otravă, n-am vrut pământul tot servit pe tavă, ci doar
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
cu altele și unde, prin zmeuriște, se dau lupte de infanterie. În amintirea, spune dedicația cărții, scrisă ,în numele generației mele", rudelor nostre de sînge, veteranilor din războiul antifascist. Sînt de pus, aici, două întrebări. Întîi, ce înseamnă rude de sînge? Zare Popescu, istoric reușit fără loc, de fapt un ,specialist", cu toată pasiunea lui pentru liste, incapabil de formalizare, fiindcă suferă de neastîmpărul și de uimirea ,sălbaticului" (trecute vremurile cînd Eliade vedea în ele ,armele" savantului) se face frate, în împrejurări
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
complicată pentru el - un let's pretend... adresat, în realitate, foarte finilor cunoscători) îl traduce pe latinescul tutore. Cartea e, și ea, plină de profesori, mai mult sau mai puțin chemați pentru meseria lor, de care-și rîde autodidactul isteț, Zare Popescu. Da, doar că numele lui nu vine, cum crede toată lumea, de la ,al popii" (nu erau, oricîți copii ar fi avut, atîția popi cîți Popești), ci de la pop, un fel de par care sprijină acoperișul caselor de țară. Carevasăzică, un
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
fie asemenea ,întîmplări" care nu pot fi obținute în serie. Sau în seră. Rămîne, după ce dai la o parte toate categorisirile, un miez al istoriei de care nu te poți atinge. O viață a ei, de animal hăituit, pe care Zare o simte, dar nu reușește să o pună pe hîrtie, altfel decît iscînd probleme. Alte și alte nelămuriri. Lucrurile stau cam la fel cu povestirea. Există, de bună seamă, o anume osatură pe care ea crește, spiralat. Pînă ajung, puțin
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
bună seamă, o anume osatură pe care ea crește, spiralat. Pînă ajung, puțin cîte puțin, să facă, împreună, un singur corp, o coloană torsată, ca stîlpii împletiți. Un brîu este ,meștereala" (de altfel, lui Gelu Popescu i se spune Meșteru, Zare ,pigulește" la etimologii, Grințu la scenarii), celălalt spontaneitatea. Adică povestea în sine, care nu stă în dozimetrele teoriilor despre roman cum nu stă limba, cea adevărată, în dicționare. Sigur, Zare ia din DEX (,substratul" unei proze scurte care e, cu
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
meștereala" (de altfel, lui Gelu Popescu i se spune Meșteru, Zare ,pigulește" la etimologii, Grințu la scenarii), celălalt spontaneitatea. Adică povestea în sine, care nu stă în dozimetrele teoriilor despre roman cum nu stă limba, cea adevărată, în dicționare. Sigur, Zare ia din DEX (,substratul" unei proze scurte care e, cu unele stîngăcii, o savuroasă comedie a comunicării cu-atît mai aproximative cu cît mai neologic-exactă) niște cuvinte fie nu prea comune dar purtate, oricum, cu minime adaptări, și-n alte limbi
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
necontenit. Pentru ca pleoapele noastre să-și poată împlini truda de fiecare clipă, ele trebuie să conteze pe ajutorul (le ajută / moartea și viața) celor două entități. O muncă de fiecare clipă, de fiecare, îndeplinesc pleoapele. Are nevoie de ea subt zare lumina noastră. S-o săvârșească de dimineața pân' la-ntunecoasa strajă, pleoapele singure n-ar fi în stare. Le-ajută moartea și viața. Clipă de clipă moartea le închide, viața le deschide. Reperul cel mai evident al identității umane, fie
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
de glorie din trecut ce fac și mai amară durerea prezentă. Odysseus își dorește să fi căzut în luptele de la Troia, înconjurat și cinstit de frații săi de arme, decît să sfîrșească neștiut în vîltoarea apelor: ,...vine-alergînd vijelia -/ Vînturi din zări, pretutindeni: curat mi-am aflat eu pierzarea!/ O, fericiți de trei ori sunt Danaii, de patru ori încă,/ Cei ce pieriră la Troia, Atrizilor voia-mplinind-o!/ O, de muream și eu însumi atuncea, cu soarta-mplinită,/ ș...ț Aș fi primit și
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
-n grota ei poleită,/ Nu bucuros, ci ea vrînd, iară el doar lăsîndu-se-n voia-i;/ Zilele însă, la rînd, le ședea doar pe stînci și pe țărmuri,/ Tot zbuciumîndu-se-n grele suspine, cu jale în suflet,/ Ochii-ațintind, printre lacrimi șiroaie, spre zări, peste mare." (5, 154-8). Iubirea lui Apolodor este o oază în deșert. În mijlocul Saharei, într-o gură de verdeață, un pui de maimuță se îndrăgostește de drumețul istovit și abătut. Apolodor, cucerit, primește bucuros cererea în căsătorie, și numai intervenția
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
eseistică a lui Petre Pandrea ar putea fi văzută ca o pledoarie în favoarea unei morale cu fundamente etnice și biologice, dar animată de un duh umanist, fără partizanatele înguste atît de răspîndite în mediul "sarabandei valahe". Perspectiva se pierde în zările stenice ale psihologiei comunitare: "Simt nevoia să am rădăcinile natale sub picioare, iarba, chiar nămoalele, pe tălpi, să ascult murmurul apei, șuieratul vîntului în plopi, nuci și arini. Osemintele mele vor zace, acolo, alături de înaintași. Am avut senzația veșniciei și
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
Simona Vasilache Pe o peliculă privită în zare, peisajul stă, mai totdeauna, în umbra portretului. Altfel spus, puterea măritoare a istoriilor literare alege, dar nu de tot, textele (și autorii...) de contexte. Așa că între scriitorul "rupt", în medalion, din fotografia de familie și planul, ușor șters, al generației
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
întunecă în mai multe rânduri scena romanului, precum vulturul din proza onirică a lui D. }epeneag) nu o substituie totuși pe cea realistă, în care George Bălăiță își arată excepționale resurse prozastice. Frazele ample, savant construite, se deschid către toate zările lumii românești din anii comunismului, coborând totodată pe scara timpului și recuperând fragmente vechi, alterate și mutilate de noua societate. Lucruri mărunte care tulbură și încântă ochiul naivului și amintesc aerul altei lumi în sufletul unui mincinos", cum apare scris
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
moartea în crepuscul" (motive poetice de sorginte clară) sunt amestecate cu elementele derutante ale unui tradiționalism nereprimat: câmpia basarabeană, pădurea, bucuria, natura, învierea, părinții, șerpii ca simbol al ispitei - toate învăluite în "ceața zilei", în "văi muzicale" și în chemarea zărilor, ceea ce dovedește că fondul predominant e simbolist. Fiorul cosmic, cultul tainei, "luminile învinse", freamătul stelar, nostalgia miturilor, sentimentul crepuscular par vagi ecouri din poezia lui Blaga. George Meniuc luptă dramatic cu o tendință melancolică, străduindu-se să țină partea vieții
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
în zori, cei din tabără adună lucrurile, dau foc corturilor și urcă-n corăbii, dând de-nțeles că socotesc războiul pierdut și se retrag definitiv. Războinicii aleși privesc mișcările prin crăpăturile dintre scândurile calului. Iar când corăbiile aheilor dispar în zare, își întorc privirile spre porțile cetății. Se vor deschide curând, troienii vor ieși, vor lua ca pradă de război calul și-l vor duce-n cetate. Războinicii ahei profită de așteptare ca să-și mănânce rezerva de carne. Orele trec încet
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]