90 matches
-
a cumpărat această casă - după cum însuși spune la 22 iunie 1749 (7257) - “Să șaze într-însa Vasilie diiaconul de la Biserica gospod di pe Poartă; cât va fi el la slujba bisericii”. --Din 1755 (7263), mai exact din 25 februarie, începe zavistia “pentru locul domnescu carele iaste împregiurul haznelii cei vechi”. Iaca și mărturia mai multor vornici de poartă trimiși de “Io Matei Ghica voevod pentru locul domnescu carele iaste împregiurul haznalii cei vechi, din sus de hazna despre Podul Vechiu și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
clătinîndu-se pe butoi. „Știți voi mai bine (doar despre asta vă propovăduiesc toată ziua apostolii, slugile și robii lui). L-a alungat ca pe un criminal, fără milă, cu o sabie de foc. Și oare de ce? Pentru că el este Dumnezeul zavistiei și pizmei. În locul libertății propovăduiește robia, În locul revoltei, supușenia, În locul desfătării, schimnicia, În locul cunoașterii, dogma... Oh, popor samarinean, oare nu pizmașul acesta ți-a distrus casele? Oare nu el a trimis pe ogoare seceta și lăcustele? Oare nu el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Armiei Roșii. S-au prăpădit destui și în timpul războiului, că-i duceau la săpat decuncuri, apoi la copca de la Canal, prin Bărăgan la irigații și la stăvilarele de pe Bistrița. Și lucrau lipovenii noștri de numa-numa, încât de la o vreme, cu zavistie, dar și cu iubire, îi porecleau escavatoare cu barbă. Un așa escavator cu barbă a fost și tatăl meu, iertate fie-i păcatele, că s-a săvârșit de inimă rea! La ieșirea din târgul Siretelui către Ruina, încă până pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se pe butoi. „Știți voi mai bine (doar despre asta vă propovăduiesc toată ziua apostolii, slugile și robii lui). L‑a alungat ca pe un criminal, fără milă, cu o sabie de foc. Și oare de ce? Pentru că el este Dumnezeul zavistiei și pizmei. În locul libertății propovăduiește robia, În locul revoltei, supușenia, În locul desfătării, schimnicia, În locul cunoașterii, dogma... Oh, popor samarinean, oare nu pizmașul acesta ți‑a distrus casele? Oare nu el a trimis pe ogoare seceta și lăcustele? Oare nu el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dai să-l muști? SISOE: Ei, Sfinte Terentie, iacătă cum se poate umple de păcate un sfânt! Când am vrut eu să-l mușc și de unde? TERENTIE: Că nu s-a tulburat el fără pricină... Au te roade pizma și zavistia că n-ai fost găsit vrednic să păstorești și sfinția ta niște binecredincioși? Și atunci încerci să-i smomești pe alții? Mărturisește și cere iertare! SISOE: Greu pricepi, Sfinte Terentie! Am vrut doar să-i dovedesc acestui cap necopt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ne zâmbim, să ne vorbim, să lăcrimăm în graiul nostru cât vom trăi pe pământ! Nu vei izbuti în strădaniile tale dacă vei jindui la ceea ce alții au izbutit. Invidia creatoare și dorința de autodepășire sunt cu totul altceva decât zavistia, gelozia prostească ori pizma. Latinii acei antecesori ai noștri din vechime aveau o vorbă a lor: „grăbește te încet”! Noi, astăzi, am zice mai curând: „grăbește-te cât trebuie” ori... „cătinel, feciorii tatii, ca să n-o pornim de-a dura
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
am avut Din ceasul ce ne-am văzut. {EminescuOpVI 414} B (2308) 3 Al nopții cer prea dulce, A sa recoare lină În inimă mi-aduce O rază, dar se duce Ca vântul ce suspină. Scârbit peste măsură De multele zavistii, Eu caut în natură Un loc făr-de murmură, Supus singurătății. Că fiind făr-de minte Renaște - a mea durere Și inima nu poate A duce mângâiere. Ca umbra trecătoare Eu trec această lume, O foaie plutitoare Ce saltă până piere. Tovarăș
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai virtuoși maneliști din lume ce vor fi transmise pe toate canalele de televiziune 24 de ore din 24! Să trăiți bine! Să fiți fericiți! Ura!" Uraaa! răspunseră cu toții într-un singur glas. Ce noroc pe amărâții aceștia! gândi cu zavistie Bidaru, moment în care simți nevoia să li se alăture, să strige și el același lucru din toți rărunchii, când, ca din senin, să îi apară chiar în față conturul estompat a doi cerșitori... apoi a două genți... din care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
spre cunoașterea Sfântului Mormânt. ― În această încercare a noastră, părinte, la 26 decembrie 1710 îl întâlnim pe Dimitrie Cantemir voievod, care, la fel ca înaintașii săi, se prosternează în fața celor de la Sfântul Mormânt. “Acmu... de la o samă de vreme, din zavistie diiavolului, slăbindu acestu pământu de-ntâmplare oștilor și de alte... m(ă)n(ă)st(i)rile caril(e) sintu închinate la Sfântul Mormânt au slăbit cât să află la cumpănă și m(i)l(o)steniia care merge din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a lungul cronicii sunt consemnate, imediat după relatările unor crime sau greșeli, pedepsele care au urmat. Totodată autorul insistă în evidențierea cauzelor ce duc la săvârșirea răului (nesocotirea legilor, a bunelor obiceiuri și sfaturi, abuzul de putere, lăcomia, cruzimea, felonia, zavistia, lașitatea), dar poate lauda cu glas la fel de mare calitățile pe care uneori le constată (dragostea de țară, simțul măsurii, bunătatea, înțelepciunea, loialitatea, respectarea vechilor reguli). Letopisețul... lui N. încheie șirul marilor cronici moldovenești, fiind în același timp opera de început
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
Scrie Delavrancea în Sultănica: "zăpada cade puzderie, măruntă și deasă"; "cu căutătura-n jos, cu un nod în gît, cu gura friptă de sete"; "lăcuste erau, secetă era, vitele boleau"; "chipul ei, zbîrcit, uscat și luminat de candelă"; "ponoase, cîrtiri, zavistii"; "tînără, curățică, harnică"; "cu mijlocul încolăcit în bete, c-un maldăr de ciucuri pe șoldul drept, cu pălăria pe ceafă"; "ochi negri, blînzi și genoși"; "fînul de leandră, de mărgărintă, de trifoi". În oglinda deformatoare a ironiei, modelul se degradează
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
A șaptea vamă este aceea a avariției și a iubirii de argint... A opta vamă este a cămătăriei... A noua vamă este aceea a înșelătoriei: judecăți false, măsuri false și alte înșelătorii... A zecea vamă este aceea a geloziei, a zavistiei... A unsprezecea vamă este aceea a mîndriei: a ambiției, prea marii opinii de sine, lipsă de respect către părinți, cler și superiori, mîndrie, îngîmfare, trufie și alte neascultări... A douăsprezecea vamă este aceea a mîniei... A treisprezecea vamă este a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fostelor ulcioare,/tresărindu-și hârbul, veche nalbă. (Ă) Și-or muri, cu lacrima alături,/sărăcia, rănile, oftatulă Doina cui va spune, când o-mpături,/c-au fost toate astea pe la leatul când pornise omul să doboare/lepra neagră-a vechilor zavistii, ca un Făt-Frumos pe-un cal de soare/pe deasupra anticelor triștii? (Ă) Nu răsună În veacuri Herodoții?/ Câte graiuri foamea nu-și uscară, de prin funduri palide de Sciții/până-n fruntea lanelor de vară? Iar acum: puzderiile astea/de lumini
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în spuză, călugărește, sau la halcana de carne tăvălită-n schinduf și pârjolită pe jăratec. [...] Există la români câteva procedee culinare, născocite parcă anume pentru a uimi până și pe cel mai sceptic locuitor al acestei planete, stârnind admirația și zavistia bucătarilor cu diplomă. Despre unul dintre acestea am să vă povestesc astăzi.“ Ceea ce urmează este rețeta mielului „gătit haiducește“, rețetă reprodusă de către Radu Anton Roman, ocazie de care profită pentru a polemiza cu „bon-viveur“-ul, „citadinul“, „hedonistul“ său predecesor în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de-a lungul unui drum. Fotograme din postmodernitatea românească, Editura Paralela 45, Pitești, 2010, p. 280. 196 Reținem, pentru ilustrarea asemănărilor, un fragment din Moftul (Studiu de mitologie populară): Moftul este un demon cu trei capete oribile: Minciuna, Bârfirea și Zavistia. Mama lui a fost Secătura, o fecioară pe care o ademenise Șmecherlâcul; Secătura l-a născut pe Moft departe de casa părinților ei, Netotul și Zevzecia, într-o poiana misterioasă, vorba "Constitutionalului" asta numai de rușinea părintilor. El, Moftul, a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]