186 matches
-
a întors însoțit de un călugăr bătrân, îmbrăcat în negru, la fel ca Andras, și cu același soi de scufie pe cap. - Ce vești aveți pentru Andras? Ne cerceta cu ochii întredeschiși sub o pereche de sprâncene dese, albe și zbârlite. Am îngenuncheat în fața lui și i-am sărutat poala veșmântului, spunând: - Abrasax, stăpânul celor trei sute treizeci și cinci de ceruri, să te binecuvânteze. S-a încruntat surprins, iar eu am continuat: - Lucrurile pe care le am de spus nu pot să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de oboseală de la redacție. Trenul a șuierat și s-a pus În mișcare, smulgându-mă din contemplație. — Aha, aici erai, Stricăciune mică ! — A, salut, Stricat BĂtrân, am spus eu, clipind În cele din urmă și mutându-mi privirea spre capul zbârlit al lui GĂlățanu. Ajunsese, ca de obicei, În ultimul moment. Am ieșit Împreună pe hol și ne-am aprins țigări. — Ce mai e nou ? Întrebă el. — Nimic nou. De când m- am mutat la București n-am făcut nimic. — Cum așa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
colaboratori e de notat numele lui Stoian G. Tudor, al cărui roman, Hotel Maidan, este remarcat de Miron Radu Paraschivescu. Alți colaboratori: Paul Daniel, Bogdan Amaru, Carol Ardeleanu. Talentații critici de la C.l. se entuziasmau de o formulă („scrisul riguros, primar, zbârlit”) ce suna frumos, dar care, în acest caz concret, nu s-a verificat. Se cultivă pamfletul, foiletonul, portretul psihologic. De reținut numele lui Anton Holban (Ion Gh. Duca), Demostene Botez (Armonia socială), F. Aderca (Asasinul cu potcap) și Al. O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286618_a_287947]
-
Narațiunea nu se încheie înainte ca Adrian, peste ani, să o vadă pe Sara (ea făcîndu-se a nu-l cunoaște), debarcînd a șasea oară la Alexandria, la tejgheaua unui bar nenorocit, ofilită, murdară, cu ochii înfundați în orbite, cu părul zbîrlit, cu gura pungită pentru totdeauna. Era un semn că mai toate visările eșuează. Adrian refuza să accepte asta. Continua să cutreiere lumea pe aceste meleaguri mereu însorite, în așteptarea minunii din iluziile sale. În următoarea scriere (O serată la Damasc
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
serioase "suferințe obiective" ("datornicii"! "alcoolicii anonimi"!). Regizorul pune în pagină spectacolul disperării cu un curaj epatant, în registrul unei ironii negre. În plimbările grotești prin gheena nenorocirilor, timidul nevrotic adulmecă, rapid, o intrusă, în persoana unei brune palide, cu zulufii zbîrliți (Helena Bonham Carter): "Te prefaci! Nu ești pe moarte! Ești turistă!", îi aruncă el în față, după care, ca să nu se mai vadă, își împart parohiile terapeutice ("Vreau cancerul intestinal! - Nu! Eu vreau cancerul intestinal!"). Filmul începe să se dezechilibreze
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
venit în clasă și ne-a spus să facem liniște, că el are de scris un articol împotriva lui Arghezi. Noi stăteam în bănci și citeam sau ne făceam lecțiile la alte materii, iar el, acolo la catedră, cu mustățile zbîrlite, scria. După o săptămînă a venit cu articolul tipărit și ni l-a arătat. Se vedea că ne îndrăgise. În special pe Dinu Noica, pe Radu Sighireanu și pe mine. Îi arătăm ce scriam. El l-a sfătuit pe Dinu
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
pare să fi moștenit și Profesorul, neobosit în amiciții de durată, cu excluderea categorică a oricărei relaxări needucate. Știe să întindă punți de răbdare și prudență între el și lume sau între înverșunați adversari literari, tratînd cu amenitate cele mai zbîrlite caractere. Unul dintre "rebeli", fostul coleg de liceu și prieten, poetul Ion Barbu, face aluzie la această calitate într-un vers ocazional: "mînă iscusită în toarcerea de spini". Ca director de editură, Al. Rosetti oferă liniștea și certitudinea tiparului atît
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
Ippolit, privindu-l cu respect. - Oho-ho-ho! răspunse forțosul Savițki. - Atunci ridică-l! Savițki se apucă pe dată să se canonească aplecat deasupra ficusului. - N-ai să poți! îi șopteau Ippolit și Pîhteev-Kakuev. Cu mutrița roșie de efort și cu părul zbîrlit și asudat, Savițki continua să se opintească. Deodată se întîmplă lucrul cel mai groaznic. Savițki se desprinse fără să vrea de ficus și zbură cu spatele în coloana de mahon cu incrustații aurite, pe care se afla bustul de marmură
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
răzvrătire împotriva limbajului mediată printro răzvrătire împotriva vieții. O reacție devastatoare, cum ar veni, prin procură: „Dorm mai jos decît meritam. Slava și încordarea unui cîine/ înhămat la sanie iarna mi le doresc mai abitir decît toate/ respirația fierbinte coama zbîrlită chinga pieptului umflat de efort/ o alergare sub soarele cu tălpi subțiri dacă voința la comandă/ n-ar șopti scufundă-te scufundă-te/ cîine fruntaș nedepășit de viclenia orizontului/ lup cu gura plină de lună” (Amor mic cu literatura). Sau
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
vremi, altor peisaje și altor religii. Iată o mostră din Visări budiste: "Mai îți aduci aminte ce falnic tu, condorul,/ Îți părăseai cuibarul acoperit, de stînci?/ Deodată întinzîndu-ți aripa îți luai zborul,/ Iar eu, rotind deasupra genunilor adînci,/ Cu penele zbîrlite îmi așteptam odorul." Sau din Corăbiile din port plecat-au cîte una: "Corăbiile din port plecat-au cîte una/ Și nu s-au mai întors, deși pe valuri luna/ În urmă zugrăvesc lungi pîrtii argintate/ Ca și cum ar fi vrut în
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
urmă albastră, violetă sau verde și marea, pădurile își legănau smaraldul lor vegetal, grânele așterneau pe câmpuri un galben torid, sus neaua munților scânteia... Dar iată că zburând peste lume, lumina întâlnea în drum fabricile. Ajungând înaintea lor, monștrii aceștia zbârliți o respingeau cu o lovitură de coadă, lumina se ferea, se posomora, îi ocolea și trecea mai departe... peste peșterile de tinichea și de cărămidă. Nu este grăitor faptul că, astăzi, cea mai colorată uzină este fosta Tăbăcărie de la Jilava
Tăbăcăriile by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5948_a_7273]
-
atunci a năvălit mam' mare: maică, săriți că moare literatura" (ibidem). Subtextul acestui discurs încă suculent, capabil de asocierile remarcabile ale ilogismului revelator, este ludicul: "aveam insuficiență a sufletului și sub unghii aveam vulturi și-n carnea mea aveam acoperișuri zbîrlite iar pe limbă mieji de vocale. iar umbra iubitei tremura pe zidul ciuruit./ îi spun: mi-a trecut, du-te acas. ea îmi da cu țîțele pe la nas. mi-a spus să mă arunc singur la coșul de gunoi și
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
cursă... Trenul de noapte apăru în cele din urmă. Micuții mateloți de pe Mediterana își strânseră în grabă bagajele, iar acum rămaserăm complet singuri în sala goală, în care un chelner bătrân cu trăsături arabe începu să strângă cu o mătură zbârlită mici grămezi de resturi și praf. Birjarul ajută apoi la transportul ciudatului personaj - "c'est un grand počte", zise, și avea dreptate - pe scările hotelului și în camera sa. Acolo, mort de oboseală, căzu iarăși cu pantofii pe pat și
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
Așa văzuse multe case la rând; la bloc și de tot felul. Suna, i se deschidea și vedea femei în capod sau bărbați în izmene, - dar de cele mai multe ori gospodine nespălate, neîngrijite, cu fumul bucătăriilor pe față... Inși morocănoși, nerași, zbârliți, făcând pe politicoșii, care îl urmăreau pe slujbaș peste tot în casă, cu teamă, să nu le șterpelească ceva... Atunci făcuse o adevărată cercetare sociologică, fără să vrea, - parcă ar fi fost de la Sociologie... Va să zică, suna la ușă, i se
Contoare... și controlor de lumină by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7524_a_8849]
-
ce căuta aici, ne ajung ai noștri! o goni o bătrână micuță, cu o cușmă de blană roasă. Zinaida era bucuroasă să fugă, dar n-o țineau picioarele - i se înmuiaseră - și se așeză în mijlocul drumului ca o găină mare zbârlită, acoperindu-și capul cu mâinile albe, grăsulii. Și deodată auzi deasupra capului o voce răgușită: - U-u-u, haită de șacali, otrepe nesătule! Kotova, lepădătură ce ești! Stai de douăzeci de ani, și tot nu-ți ajunge! O să-i iei cu tine
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
5 octombrie - TVR1, unde a fost la înălțime...); Domnul Președinte Traian Băsescu să viseze din nou, înspăimântat, că se află la emisiunea "Sinteza zilei" de pe Antena 3, între Ion Cristoiu și Valentin Stan care, metamorfozat într-un monstru cu mustăți zbârlite, ar fi gata-gata să-l devoreze, reclama idioată: "A stors-o pe soră-mea, mă..." De asemenea, o rugă specială va trebui să înălțăm spre ceruri pentru că ni-i readuce pe micul ecran pe Dan Negru, Pepe, tot mai marile
ârâiala generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10211_a_11536]
-
Dar zmeul, chiar dacă se descumpănise destul de tare în urma păliturii, tot zmeu rămânea și nu putea fi îngenuncheat, cu una, cu două, de către un biet om făcut din carne, oase și sânge. Când pe sus, când pe jos, zornăindu-și solzii zbârliți și tăioși, când cu botu-i bălos de câine smintit și ochii-i ceacâri dogorâtori, când cu coada-i încovrigată și șfichiuitoare, schimbat, de nerecunoscut, acesta se repezea întruna peste el, și-l covârșea, silindu-l să-i țină piept din
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
pâine, și rămâne neclintită în fața celor mai cumplite animale. TCK Și, până să-mi pierd liniștea, înțeleg cum poate să stea scrâșnetul nervos al roților la numai câțiva centimetri de pietonul aruncat, abandonat. Sau de ce ritmul cardiac e un arici zbârlit din apărare, ce vine adânc de undeva. Apoi curge înecăcios pe șosea ca un narcotic într-o dezordine băloasă. Sunt genele de sânge din fundul gâtului ce vin rotocol, poate ca trufia unui om singur pe lume. Mă tot gândesc
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
cu nuferi. M-am luat după el, bălăngănindu-mă ca el și strigându-l cu vocea gâtuită: — Pui, pui! Când l-am prins, am simțit că-i bătea inima mai abitir decât a mea. Atârna greu. I-am mângâiat burta zbârlită. — Doamne, Doamne, am bâiguit, de unde-a mai ieșit și vorba asta, „mătărângă“? Uită-te, Doamne, cum îmi pierd mințile... Nu știam dacă e femelă sau mascul. Sau androgin. Oricum, păsările, indiferent de sexul lor, n au decât o gaură. îi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
alături de mirosul viu al sângelui scurs din ghearele tocite, aromele macerate de ghindă, ferigi și ciuperci cărnoase, adierea amară a pelinului veșted și cea uscată și-necăcioasă de praf și cenușă înăbușită în izul bâhlit al bălților căptușite cu blana zbârlită a păpurișului gras, peste care micile vietăți își scuturaseră flăcările cozilor în salturi iuți și sincopate. "Ce-i asta!? începu să se întrebe. Ce se petrece? Cine-i gonește?" N-avea pe unde trece! N-avea pe unde păși! Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
părerea lui Simon. Trei băieți tineri, foarte diferiți ca înfățișare. Pianistul: un tînăr înalt și frumos, cu niște ochelari care-i dădeau aerul unui american deținător de Nobel în fizica nucleară. Contrabasistul: înalt și el, dar cu părul blond și zbîrlit ca un cîine nebun, iar în rest spîn. Bateristul: brunet bine, mustață de mongol, scurt la trup și îndesat. Excelenți muzicieni. Lui Simon i se făcu pielea de găină la primele sunete de cinel ale bateristului care-și ocupa locul
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
să cultive un gen mai stabil decît se purta la Elite. Clica lui Sludden veni de la cinema. Frankie era durdulie și veselă, într-o fustă strîmtă, albastru-deschis, iar părul albastru-deschis îi încadra fața. Nan era o blondă mică, timidă și zbîrlită, de șaisprezece ani. Rima avea o figură interesantă, deloc frumoasă, cu părul negru dat pe spate și prins în coadă la spate. Toal era mărunțel, cu o înfățișare sălbatică și plăcută, cu o barbă tinerească, roșcovană și ascuțită, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
idee bună, așa că mi-a scris adresa și cum să ajung acolo pe un pachet gol de țigări. Cineva a strigat că trebuie să mă duc la ghișeul cincisprezece. M-am dus acolo și am fost întîmpinat de bătrînul funcționar zbîrlit care mi-a dat fișa înapoi, spunîndu-mi: — Cererea este aprobată. Prezentați-vă la caserie să luați banii. L-am întrebat pînă cînd trebuia să-mi ajungă banii. Ar trebui să vă ajungă pînă vă găsiți de lucru, dar dacă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui. Șușotelile pe care le auzea păreau să îi ia în bătaie de joc privirea absentă pe care o arbora pentru a-i dezarma pe cei care-l criticau, iar rîsetele pe care le auzea părea provocat de părul său zbîrlit pe care nu și-l peria sau pieptăna niciodată. Mergea repede pe străzile cu mai puține magazine, în care oamenii se mișcau în cupluri misterioase. încrederea în sine creștea odată cu întunericul. Pe față i se așternu o expresie hotărîtă, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fost la fel, dacă s-ar fi întors. Ajunse la scaun, se prăbuși acolo și stătu drept, dar picotind, pînă cînd cineva păru că țipă la el. Deschise ochii și spuse nedeslușit: — Nu... sînt... animal. Un funcționar bătrîn cu sprîncenele zbîrlite i se adresă din spatele ghișeului: — Atunci ar trebui să fii în registrul profesional. — îîî... Cum? — Coboară la etajul doi. Lanark se întoarse la lift și se trezi ca lumea de abia cînd se află în el. Se întrebă dacă toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]