293 matches
-
personală, iar el îmi răspunse stârnit c-un Vino-ncoa’, drăguțo! Încântată că măcar spusele transmise de sunetele mașinii nu le poate percepe Seneca, zâmbii încântată urcând la volan. Dar nici nu-mi aranjasem bluetooth-ul, că mă trezii în ureche zbârnâind o biată precizare: -Dar mie mi-ai da răspuns de ți-aș zice așa? Și-nchise repede. Pe clipă se-auzi un scrâșnet de roți ambalate din pornire și un bolid roșu săgetă spațiul spre Exit . Peste o vreme aveam
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
copii prinseseră din zbor acele noțiuni, dovedind că și ei erau tot atât de deștepți, dacă nu mai deștepți decât mine. Ba, erau înaintea mea cu degetele ridicate când coana preoteasă întreba cine știe cât face atât fără atât, sau atât ori atât. Toți zbârnâiau cu degetele în aer. Și răspunsurile curgeau unse și clare. Cum expunerea noilor cunoștințe și verificarea lor se făcea așa de repede, până la terminarea programului se așternea peste noi o pătură de plictiseală generală, cu hârjoneli, zumzete și așteptare enervantă
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
-Măi, ce mama dracului e cu ghinionul acesta? Nici doi bolindeți, mă? Nici doi bolindeți? Parcă e un făcut! Atunci se aprinse o luminiță în scăfârlia lui Ilie : -Stați! Am aflat! Cineva ne poartă ghinion! Știu cine! O presimțire îmi zbârnâi și mie prin ceafă : „Noi fi eu?” și presimțirea se adeveri, Ilie lovi din plin : -Tu, acesta micu’, tu ești cu ghinionul! Zile întregi ai bâzâit, ne-ai bătut la cap să te luăm, ne-a fost milă de tine
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
am așezat pe scaun, iar eu m-am dus să potrivesc o peliculă în aparatul de proiecție. Deși tehnologia e moartă de trei secole, eu încă țin la ea, drept care păstrez cu dragoste acest aparat rusesc din ’950. Hurducăind și zbârnâind, mașinăria a început să funcționeze, spre fericirea mea. M-am dus și-am stins lumina. M-am așezat lângă Bogdan, care era deja învăluit complet în eternul fum al mereu ultimei țigări pe care-o fumează, acest prieten fidel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
disperare, că tocmai această presimțire a rușinii mă lipsește de ultima posibilitate de a trezi în mine animalul care ar putea-o înlătura. În ultima secundă, când, ca într-o prăpastie adâncă, ne-am prăbușit amândoi pe patul care a zbârnâit vulgar din toate arcurile, am găsit ieșirea și, ca la teatru, am început să gâfâi tare și să gem, încercând să-mi desfac gulerul de stofă. - Sonia, mi-e rău. Apă! 9 Moscova, septembrie, 1916 Dragul și scumpul mei Vadim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nimeni n-a aruncat ironii, nimeni n-a insultat, și nu pentru că ploua nu s-a aplecat nimeni la ferestre ca să vadă caravanele în debandadă. Firește, fiind atâta zgomot, imaginați-vă, să ieși pe scară târând tot calabalâcul acela, lifturile zbârnâind la urcare, zbârnâind la coborâre, recomandările, alarmele subite, Ai grijă cu pianul, ai grijă cu serviciul de ceai, ai grijă cu tava de argint, ai grijă cu tabloul, ai grijă cu bunicul, firește, spuneam, chiriașii din celelalte apartamente se treziseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aruncat ironii, nimeni n-a insultat, și nu pentru că ploua nu s-a aplecat nimeni la ferestre ca să vadă caravanele în debandadă. Firește, fiind atâta zgomot, imaginați-vă, să ieși pe scară târând tot calabalâcul acela, lifturile zbârnâind la urcare, zbârnâind la coborâre, recomandările, alarmele subite, Ai grijă cu pianul, ai grijă cu serviciul de ceai, ai grijă cu tava de argint, ai grijă cu tabloul, ai grijă cu bunicul, firește, spuneam, chiriașii din celelalte apartamente se treziseră, totuși nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dorea să afle cât și ce Își mai amintea Sloane; Se pare că el nu suferea deloc de tensiunea dureroasă ce-l strângea pe Amory În menghină, obligându-i mintea să se miște Înainte și Înapoi, ca un ferăstrău care zbârnâie. Pe urmă Broadway li s-a deschis În față și, la vederea Babelului de zgomote și a fețelor sulemenite, o greață a pus brusc stăpânire pe Amory. — Pentru Dumnezeu, hai să ne Întoarcem! Să scăpăm de... de locul ăsta cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-nseamnă Darwin, În sfârșit, S-au cutremurat când valsul a intrat și Newman a ieșit...“ Dar valsul intrase cu mult mai devreme, așa că a tăiat partea aceea. — Și intitulat Cântec Într-o vreme a ordinii, s-a auzit vocea profesorului zbârnâind În depărtare. „Vreme a ordinii“ - Sfinte Dumnezeule! Totul Înghesuit cu forța În ladă și victorienii așezați, zâmbăreți, pe capac... cu Browning În vila lui italiană țipând cât Îl țineau bojocii: „Totu-i spre bine!“ Amory a mai scris: „Ai Îngenunchiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
intri toată în noroi! Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-agăți, întins, pe trunchi, scotocești în sân la toate, Mlădioasă: șoldul fraged încă n-a purtat copii. Zbârnâit de piatră, însă, vâjâia... Nici gând să tacă... Din ce praștie scăpată stăruiește în auz? Silnic, ochi deschizi la soare și-n văzduh zărești buimacă Urâciunea cu aripe prăfuite, de sacâz. Un zigzag mai mult - și tihna însorită ți se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de naștere sau de omul ei. Când a auzit ușa deschizându-se, prima dată a crezut că s-a întors doctorul, poate uitase ceva, cu toate ca ea nu a observat nimic străin prin casă, dar, după cum s-a trântit ușa de zbârnâiau ferestrele și-a dat imediat seama cine poate fi. Vasile, văzând cele două mogâldețe rezemate de perne învelite în prosoape, se simți de parcă l-a atacat strechea[3]. Nici nu a așteptat să zică Fana ceva, că i-a și
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
duse lângă mama lor, pe care a trebuit să o ajute mai întâi sa se ridice mai sus, să-și găsească o poziție comodă. Plângea ușor când luă cele două copilițe în brațe. Trebuia să le alăpteze, că țipau de zbârnâiau toate ferestrele. Cea de a doua era mai liniștită, însă prima se dovedi de la început o rebelă, voia să guste colastra mamei neapărat. - De ce plângi, femeie? În loc să fii bucuroasă că ai două fete sănătoase și că ai scăpat cu bine
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
se scurg până de Anul Nou. Apele-nghețate luciul și-l arată; Deasupra lor, norii se zăresc, Iată că și iarna florile-nfloresc! Dar nu sunt ca cele de-altă dată. Zâna frigului prezența și-o face; Focul în cuptor zbârnâie demult, Povești de iarnă în casă ascult, Bunica pentru noi, chifle bune coace. Asfaltul sclipește de-atâta zăpadă! Tot satul e alb și este tare frig; Sub geam se aude glas de copil, Bătrâna iarnă ne colindă iară! 2010 Referință
CRISTALE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363965_a_365294]
-
năruiți ai caselor atârnau luminoase portretele marilor gânditori ai lumii: Marx, Engels și sfrijitul acela de Lenin. La ei se uitau oamenii când devorau și lăcrimau de bucurie... *** Consiliul Seniorilor Supraveghetori se întruni sub auspicii nefaste. Aripile negre ale președintelui zbârnâiră sinistru. Întreaga adunare îngheță: - Am tolerat peste poate liberul arbitru, legea fundamentală a speciilor dotate cu conștiința de sine! Eroare! Acești nefericiți pe care trebuie să-i veghem și să-i îndrumăm au luat-o pe o cale complet greșită
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
limbă o picătură de sânge din aceste teritorii e ca și cum ai înghiți agheasmă cu azimă sfințită. Moarte curată! De aceea propun să ne mutăm cu toții pe teritoriul distinsului nostru confrate, Marele Vampir African. Zdrențele multicolore, mărgelele și amuletele celui numit zbârnâiră amenințător și o sabie rituală zbură căpățâna seacă a antevorbitorului. De pe lespezile reci aceasta privi, cu o bine simulată nevinovăție, către asistența prea puțin impresionată de această jenantă prefăcătorie. - Băi, colonialist împuțit! Numai la porcării ți-e gândul! Păi, nu
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
le duse lângă mama lor. A trebuit să o ajute mai întâi sa se ridice mai sus, să-și găsească o poziție mai comodă. Plângea ușor când luă cele două copilițe în brațe. Trebuia să le alăpteze, că plângeau de zbârnâiau toate ferestrele. Cea de a doua era mai liniștită, însă prima se dovedi de la început o rebelă, vrea să guste colastra mamei neapărat. - De ce plângi, femeie? În loc să fii bucuroasă că ai două fete sănătoase și că ai scăpat cu bine
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
de naștere sau de omul ei. Când a auzit ușa deschizându-se, prima dată a crezut că s-a întors doctorul, poate uitase ceva, cu toate ca ea nu a observat nimic străin prin casă, dar, după cum s-a trântit ușa de zbârnâiau ferestrele și-a dat imediat seama cine poate fi. Vasile, văzând cele două mogâldețe rezemate de perne învelite în prosoape, se simți de parcă l-a atacat strechea . Nici nu a așteptat să zică Fana ceva, că i-a și lipit
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Numai ce întinsese mâna după ceaiul de verbină care se răcorise când, năvalnic și insistent - “parcă ar da turcii”, își spusese Arina - soneria interfonului începuse să zbârnâie. Luă o gură de ceai și se ridică să deschidă. În scurt timp, în fața ușii, ca adusă de vântul ce se pornise pe afară, se opri cu răsuflarea întretăiată, Dana. - Ufff - respiră ea precipitat - am reușit în sfârșit să ajung
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
că-n lemne se mai păstrau stropi de apă. O bubuitură năpraznică l-a făcut să tresară. Ușa exterioară, din tindă, fiind împinsă de vântul dezlănțuit, a lovit în tocul ei cu atâta forță, încât geamurile de la ușa interioară au zbârnâit... mai-mai să se spargă. Imediat s-a lăsat o liniște de mormânt care devenise apăsătoare și-i dădea senzația lipsei de aer. A simțit o-nțepătură ca o arsură usturătoare trecându-i prin ceafă, urmată de-o o transpirație rece
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
locul lor. Da, erau acolo unde le pusesem eu, doar că... alături de ele apăruseră și sandalele mele cele pierdute. Preocupată, am început să le studiez. Cineva îmi adusese înapoi sandalele, fără să le ia însă, pe celelalte. Chiar atunci, soneria zbârnâi timid, o dată. Ar fi trebuit să mă ridic să deschid, dar nu am făcut-o. O mână nesigură bâjbâia, încercând să vâre cheia în broască. Ușa se deschise și pași șovăitori se auziră pe parchet. Am rămas nemișcată. În fața mea
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
de tabără din acea seară, cina cu slănină, caș și pâine de casă, melodiile cântate de Geo la chitară și privile duioase pe care mi le aruncă Mara, reușesc într-o oarecare măsură să-mi calmeze nervii care ajunseseră să zbârnâie mai ceva ca firele de telegraf. De mâine, mă pun pe treabă! Știu exact cum am iau taurul de coarne! Adormisem cumva în patul îngust, pe salteaua numai ghemotoace, datorită, în cea mai mare parte, lui Geo, care, cocoțat în
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
vizitați cocioaba unui bogătaș. Vă stă tot parterul la dispoziție. Babacii își au apartamentul la etaj. Ionel, fluturând cheile mașinii se oferi: „Poți folosi mașina” la care Miranda aruncă „Unde te crezi?” apoi dispărură și se auzi un puternic motor zbârnâind. Au vizitat apoi casa. O bibliotecă imensă pe două etaje accesibile pe o scară interioară, o sală de muzică cu imens pian și o harpă, salonul cu moile fotolii completate de mai multe măsuțe și holul de intrare cu o
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -4- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348737_a_350066]
-
de care era foarte mândru și cu care făcuse multe victime în rândul pițipoancelor din cartier. Urletul aferent nu schimbă cu nimic situația. Râmele, se făcură parcă și mai verzi și se strânseseră în jurul bilei. În capul tuns chilug îi zbârnâi o voce destul de ciudată cu rezonanțe metalice: - Ascultă aici, băi, neevoluatule, dacă nu vrei să-ți vezi creierii pe pereți! Noi suntem corpul expediționar de elită al planetei a doua din sistemul solar Arcturus, mă rog, nu-ți bate extremitatea
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
de care era foarte mândru și cu care făcuse multe victime în rândul pițipoancelor din cartier. Urletul aferent nu schimbă cu nimic situația. Râmele, se făcură parcă și mai verzi și se strânseseră în jurul bilei. În capul tuns chilug îi zbârnâi o voce destul de ciudată cu rezonanțe metalice: - Ascultă aici, băi, neevoluatule, dacă nu vrei să-ți vezi creierii pe pereți! Noi suntem corpul expediționar de elită al planetei a doua din sistemul solar Arcturus, mă rog, nu-ți bate extremitatea
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
și nu prea o putea înțelege. Ea fusese întotdeauna genul acela de om practic pe care te puteai bizui la nevoie că va acționa la timpul potrivit, de aceea nu-și putea înțelege fata, fapt care o nemulțumea. Cum telefonul zbârnâia neobosit, dar pentru fată el nici nu exista, mama puse mâna pe receptor resemnată: - Alo! Răspunse ea, indispusă. - Sărut-mâna. Mă scuzați doamnă, Alma este acasă? Se auzi un glas domol de băiat. - Bună-ziua. Cine să-i spun că o caută
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]