304 matches
-
unuia, mi s-a nălucit cu povestea, determinare algebrică în radicalismul spațial al geometriei! Pietrișu pată lingvistică, halta Costești-Iași suspendată de spaimă, vai văi lumini în jos! perete de moment trenul de alături răstoarnă păianjenul liniilor lui de spațiu, Ruginoasa zbîrnîie în loc, cum te pui cu el, ești tu om, informație în hiperspațiu, marfă zădărnicită de comerț? pretinzi să stai cu masca recalculată în întîrziere mod artistic feroviar, numele lui acceleratul trecut pe alături, vagoane de măsurat calea autentice în alunecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tot ce-a fost ruginit, am tăiat și-am sudat și-am spălat cu gaz și-am frecat cu peria de sârmă, am pus deoparte ce-i bun și-o să montăm la loc pe el, Viorele, ai să vezi, o să zbârnâie când i-om da drumu’, numai să ai bani să bagi În el. — Bani? se trezi Viorel. Era singura vorbă pe care o auzise din polologhia părințelului. Păi banii lui, ai lui tac-su, asta nu-i desigur o problemă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În zona solarului. Nu-mi amintesc să-i fi spus decât atât: vere, deși În zilele următoare el avea să-mi spună de câteva ori că l-aș fi Întrebat dacă are ceva de mâncare În paharele alea de plastic. - Zbârnâie, vere, Îmi mărturisi după ce ne-am așezat pe temelia de piatră din jurul cazematei și am luat aminte la marfa din lădiță. De o săptămână am venit. De azi dimineață mi-am scos douăj’ de mii, și până la prânz Îmi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
doamne, domni și domnișoare, avem nămoool! E ca un strigăt de luptă și un semnal de Încolțire a prăzii. Acuma, da, acuma e momentul! În dreptul gardului solarului Neli Îngenunchează cu lădița lângă un cearșaf. A mai scăpat de două pahare. - Zbârnâie, vere, zbârnâie. De când mă știu eu pe plajele astea n-a mers În halu’ ăsta. Ie lume multă cu bani, vere, dă cu banii de-a azvârlita. Și căcat ar cumpăra dac-ai aduce pe plajî. Ie ceva de nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și domnișoare, avem nămoool! E ca un strigăt de luptă și un semnal de Încolțire a prăzii. Acuma, da, acuma e momentul! În dreptul gardului solarului Neli Îngenunchează cu lădița lângă un cearșaf. A mai scăpat de două pahare. - Zbârnâie, vere, zbârnâie. De când mă știu eu pe plajele astea n-a mers În halu’ ăsta. Ie lume multă cu bani, vere, dă cu banii de-a azvârlita. Și căcat ar cumpăra dac-ai aduce pe plajî. Ie ceva de nu se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lumea ailaltă. Oțetu’ de la murături unde-i? L-ai băut și p-ăla? - Oaaagggg... Mi-ați mâncat toate murăturile și mi-ați băut oțetu’, futu-vă-n gură de ciori! Moooor! Vino mai repede, Neloooo! În pofida acestor mici necazuri, chiar zbârnâia. În fiecare după-masă ne Întorceam În țarcul nostru cu șaptezeci-optzeci de mii de lei, din care ne propuneam mereu să punem câte ceva deoparte. Probabil c-am fi reușit dacă n-am fi fost toată ziua pe drumuri, Încât n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de lămâie, care le îndepărtează la fel de bine. De asemenea, puteți răspândi în jurul plantelor frunze cu miros puternic și respingător, cum ar fi cele de vetrice, pelin, soc, oregano sau nuc. Viermele-sârmă Insecta adultă este un cărăbuș cafeniu sau negru care zbârnâie atunci când zboară; dacă îl puneți pe spate, se poate întoarce singur. Are o durată de viață de aproape un an, pe sau sub pământ. Atenție, nu îl confundați cu coleopterele benefice! Viermele-sârmă face un singur ou, în sol umed, în
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
am făcut decât a răsuci firul cugetărilor și a sta de vorbă cu reflectul meu asupra diferitelor probleme ale omenirei. Lampa arde între el și mine, cartea sta deschisă, în care un pedant dedese curs cugetărilor sale asupra lumei, orologiul zbârnâia răgușit 12 oare, [...] (Umbra mea Eminescu: 2011, II, pp. 261-262). În ultimul hipotext remarcăm o alternanță persoana I/persoana a III-a a verbului care sugerează un transfer nedecis de identitate. În (h2d), personajul își fixa ochii la umbră și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
București, [începutul lui iulie] 1985, difuzată la 23 iulie 1985 Domnule Neculai Constantin Munteanu, Am fost. În sfârșit am fost cu rabla mea de Dacie în păcătosul de Occident. Și m-am întors. Gândiți-vă, m am întors! Mi-a zbârnâit mereu în cap placa dvs., a Europei Libere, că locul românilor este în România. Da, așa este, locul meu, locul nostru este aici, în sensul de a nu mai sta înțepeniți de frică, înfricoșați de teroarea domnitorilor vremelnici. Stând pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să ia o pauză după atîta efort, dar eu nu mă las să-mi fie furat rodul muncii mele creatoare. Pixul stă țapăn și așteaptă comanda cînd urechile tresar brusc și timpanele încep să vibreze nebunește, receptînd un motor care zbîrnîie infernal. Motorul nu zbîrnîia chiar fără rost. Acesta învîrtea o elice care arunca zăpada la vreo 5-6 m distanță. Întregul ansamblu era împins de un vecin harnic prin curtea lui și mai apoi și pe stradă. Această zbîrnîială determină amînarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
după atîta efort, dar eu nu mă las să-mi fie furat rodul muncii mele creatoare. Pixul stă țapăn și așteaptă comanda cînd urechile tresar brusc și timpanele încep să vibreze nebunește, receptînd un motor care zbîrnîie infernal. Motorul nu zbîrnîia chiar fără rost. Acesta învîrtea o elice care arunca zăpada la vreo 5-6 m distanță. Întregul ansamblu era împins de un vecin harnic prin curtea lui și mai apoi și pe stradă. Această zbîrnîială determină amînarea omenirii de la o delectare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Era o narațiune completă. Jucam fotbal undeva pe un islaz. În Dumbravă, cum vă spuneam. Era un nume frumos. Acolo a aruncat unul odată o minge în sus. Și mingea aia a lovit niște niște sârme de înaltă tensiune care zbârnâiau al naibii de tare. Înapoi a venit înjumătățită, tăiată în două. Două bucăți. Și nimeni n-a avut puterea să comenteze așa ceva. Cuvintele - ciubuc inutil al faptului. Și tot acolo, îmi amintesc, poate chiar în ziua aia când mi-am propus să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o amintire) se întinde câmpul, periferia orașului. Pe câmp se înșiruie, în dezordine, ceea ce a rămas nefurat în decursul anilor: câte o roată ruginită care nu mai poate sluji la nimic, grămezi de petece putrezite, cutii de tablă, prin care zbârnâie seara vântul ca într-o scoică, schelete de umbrele, resturi de găleți și lighene fără fund, capace de plastic, sticle sparte și altele de acest fel, ba chiar și fragmentele dezarticulate ale unei macarale, care au fost galbene după câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
disperat. Nu aud nimic, se înțelege. Eram încă elev, la Dorohoi, oraș situat pe granița unde Prutul tăiase țara în două; izbucnise războiul, prin oraș treceau grăbite mari camioane ale armatei, spre front sau de acolo înapoi. Tunurile și geamurile zbârnâiau în ritmul loviturilor. În liceul nostru se instalase un mare spital de război și câțiva elevi, câți mai eram în oraș, am fost invitați la liceul de băieți (care acum era spital militar și avea un nume codificat ("Z.I.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu flori mov. Liniile au fost furate de țigani, care au furat și tramvaiul. Acum, între linii înfloresc o mulțime de maci sălbatici. Pe câmpia în dezordine, roți ruginite, zdrențe, câte un șobolan obraznic... Vântul șuieră rostogolind butelii de plastic, zbârnâind printre fragmentele ruginite ale unei foste macarale; de departe, pare a fi un exotic schelet de mamut. Încolo, nimic, un peisaj arid, nici câini maidanezi, nici bufnițe noaptea, nici pisici, numai bulgări de pământ calcaros, uscat și, între pietre, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
gând să râd în hohote, să râd de mine însumi. Astăzi nu mai sunt ținut să realizez din contactul meu cu oamenii numai un anumit lucru sau nimic, ci sute și mii de lucruri, o infinitate, care să facă să zbârnâie toate corzile din mine, iar nu una singură și aceea fals! Septembrie 1958 O viață în doi... O viață a plenitudinii facultăților și posibilităților noastre. Noiembrie 1958 Nimic nu fusese pus la cale; nimeni nu fusese invitat... Dar ne-am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
urmat nu poate fi relatat! La încheierea întrevederii, Mircea Malița, consilier al președintelui, a solicitat ziariștilor americani, având în vedere caracterul "deschis și confidențial" al discuțiilor, să nu se dea nimic publicității. Probabil că se aștepta la exact contrariul. Au zbârnâit faxurile și telefoanele de la Intercontinental și cifrul ambasadei, iar a doua zi, după plecarea delegației, "Scânteia" și celelalte cotidiene publicau integral, pe două pagini, textul discuțiilor. Știu cum au reacționat rușii după cuvântarea lui Ceaușescu din august 1968, dar după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
până a apărut portarul să ne deschidă. N-am apucat decât să ne "cazăm", că au și început să curgă telefoanele de la amicii din Santiago ce doreau să afle cum am călătorit, dacă suntem bine instalați... Telefoanele au continuat să zbârnâie până la plecarea spre Madrid și probabil că cei de la Consulat au avut ce raporta superiorilor! Cele trei zile petrecute la Rio le-am folosit din plin cu vizite la muzee, plimbări pe malul oceanului, ascensiuni pe Corcovado, la statuia lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
un serai. Îl vedeam zilnic prin târg după cumpărături, puțin tel la Înfățișare, mersul cocoșesc, fruntea descoperită de o chelie avantajoasă, privirile circumspecte, chica de bătrân cabot, o păpușă de sex dubios, nici prea masculină, nici prea fe mi nină, zbârnâind de inteligență ca toți marii erotici. Dibăcisem și eu din vreme acest oraș, adăpost nimerit al amorurilor tainice și exclusive, care se lipsesc bucuros de diver siunile mondene, de cinematograf și de localuri (l’amour qui se suffit à soi-même
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
urmat nu poate fi relatat! La încheierea întrevederii, Mircea Malița, consilier al președintelui, a solicitat ziariștilor americani, având în vedere caracterul "deschis și confidențial" al discuțiilor, să nu se dea nimic publicității. Probabil că se aștepta la exact contrariul. Au zbârnâit faxurile și telefoanele de la Intercontinental și cifrul ambasadei, iar a doua zi, după plecarea delegației, "Scânteia" și celelalte cotidiene publicau integral, pe două pagini textul discuțiilor. Știu cum au reacționat rușii după cuvântarea lui Ceaușescu din august 1968, dar după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
până a apărut portarul să ne deschidă. N-am apucat decât să ne "cazăm", că au și început să curgă telefoanele de la amicii din Santiago ce doreau să afle cum am călătorit, dacă suntem bine instalați... Telefoanele au continuat să zbârnâie până la plecarea spre Madrid și probabil că cei de la Consulat au avut ce raporta superiorilor! Cele trei zile petrecute la Rio le-am folosit din plin cu vizite la muzee, plimbări pe malul oceanului, ascensiuni pe Corcovado, la statuia lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Producătorii și-au dat seama că și adulții vor să încerce jucăriile înainte de a le cumpăra. Poate și din cauză că multe reclame sunt înșelătoare, dând celor mici și creduli impresia că avionul acesta ieftin de plastic ar fi în stare să zbârnâie prin bucătărie ca un bombardier în miniatură într-un atac aerian. În orice caz, acum este moda ca ambalajele să fie concepute în așa fel încât copiii să poată încerca jucăriile fără să fie nevoie să rupă cutiile sau punga
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
este, „în partea ei structurală, o limbă onomatopeică și aglutinantă” (p. 101). 1. „Forma onomatopeică, arată el, se constată, între altele, la toate cuvintele care arată în limba românească sunete ca: a șui, a șușui, a scârțâi, a țiui, a zbârnâi, a șopăi, a șopoti, a șuiera, a pocni, a sfârâi, a zurui, a guița, a mârâi etc. fără excepție, fenomen ce cu greu se poate afla în alte limbi. În limba franceză, de pildă, toate cuvintele ce înfățișează sunete, sunt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care le ascundem de alții, de noi Înșine! - este această „pierdere a singurătății”, fuga de singurătate cu orice prilej și, dacă nu se ivesc prilejuri, le inventăm cu o febrilitate și ingeniozitate remarcabile. Afundându-ne În vacarmul unei lumi ce zbârnâie, vuiește și ne asurzește - se pare, binefăcător! - cu o unică și extrem de performantă capacitate de destrucție a vieții intime; și a celei mai intime: singurătatea gândurilor, a eului, a reculegerii, a regăsirii de sine, a meditației contemplative, a lecturii, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și ferestrele săriră înspre afară, draperiile umflându-se, deși era o după-amiază rece de noiembrie. Apoi au încetat să se mai umfle. Draperiile nu erau acolo noaptea trecută, zise scriitorul. Nu le recunoști? întrebă scriitorul. Amintește-ți. Curentul de aer zbârnâi deasupra noastră și sunetul vag al unui fel de puls rezonă în toată casa. Pulsul persista. Se auzea prin pereți și apoi în tavan, deasupra noastră. Pulsul se afla în competiție cu sunetele detectate de DCE-uri, dar apoi pulsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]