422 matches
-
peste cuvinte Poetul are două umbre: Una în spate, alta-nainte. Bărbat și femeie - Poetul și-a închiriat Umbra pentru o idee. SUPRADIMENSIONARE Drumul intrase-n pământ. Fugise de noi ca la jurământ. Doar gândul tău năbădăios din fire Se zbenguise liniștit în potire. Noaptea dădea să cadă pe orizont. Nu bănuia de vreun complot. Cum să te prefaci, iubito de zi, Dacă în firea ta nu există a fi? Chiar când vântul nu bate agale, Lemnul din tine coboară pe cale
Poezii by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/2596_a_3921]
-
s-o chem s-o întreb dacă mai putem pleca. Dar mă trezesc de-a binelea. Intru în sufragerie. E frig. Caloriferele sunt reci. Privesc pe geam. Orașul e pustiu. Rar se vede umbră unul călător. Sub bec fulgii se zbenguie, liniștiți. Aud șuierul unei locomotive și mă liniștesc. Ea îmi aduce un pahar cu lapte și biscuiți. Durerile de stomac se potolesc. Beau laptele. Biscuiții nu vor să se moaie în lapte. Păcat. Altădată se muiau. Altădată. Acum beau laptele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
oniric: "Și Cuvîntul s-a prăvălit printre ierburi/ și oameni/ dar El Cuvîntul nu mai era Cuvînt/ nu era oglindă nu era harpon/ nu era fereastră prin care să vezi// era leii care treceau prin el/ și puii de leu zbenguindu-se și jucîndu-se/ cu pielea antilopei/ nu mai era paradisul de dincolo/ ci infernul locuind în interiorul infernului/ în deșertul plăcerilor/ o luptă chinuitoare și mută/ o silă și o renunțare/ și Cuvîntul trecea dincolo în cuvintele lăsate în voia lor
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
tristețe amară a soacră-si că a sacrificat-o pe fiică-sa, Claustrina, măritând-o cu unul dintre cei mai importanți consumatori de țuică pe care i-a avut patria în cei vreo două mii de ani de când soldații romani se zbenguiau prin Munții Orăștiei cu daciencele... Însă e o după-amiază splendidă de octombrie și urmărim cu toții emisiunea "95/95" de pe Antena 1, unde domnul doctor Cristian Andrei încearcă să fixeze cu "poxipol"-ul logicii sale o proptă pe sufletul hărtănit de
Experiment cu Claustrina.. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10188_a_11513]
-
când a luat contact cu noi. (Nu degeaba era doctor în filozofie la Heidelberg, după cum aveam să aflăm peste câtva timp.) Eram în recreația mare și cum era frig nu ieșisem afară în curte deși eram câtămai cârlanii și ne zbenguiam în clasă. Nu e nevoie să spun cum, căci dacă am fi fost singurii care să fi rămas în clasă, de mult ne-am fi pomenit cu Pițurcă sau cu directorul peste noi. Deodată și-a făcut apariția un bătrânel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
pomenit într-o recreație cu el intrând în clasă, cu trabucul în mână (fusese probabil atras de vacarmul făcut de noi) și ne-a privit, trântindu-ne peste umăr: - Aici e grajdul numărul 7? (Ceeace era cam adevărat, căci ne zbenguiam ca niște cârlani.) La care eu țâfnos, dar cu o desăvârșită politeța, i-am răspuns: - Da domne director, grajdul numărul 7 ce cu onoare conduceți! La care el a rămas o clipă surprins, (îl lovisem sub centură, cum avea să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
păhăruț azvârlit, gură-cască, puști cerșind, te simți acasă. Lago Maggiore, vile adormite, ușoară ceață albăstrie le învăluie, ei încă visează, iar eu nu știu ce mă așteaptă. Și cine. Și unde. Și dacă. Arona, un zmeu multicolor cu o coadă uriașă se zbenguie. Băieți și fete de 14-15 ani cu ghiozdane, serviete, genți se urcă, de fapt, năvălesc în compartiment, "fac naveta", vorbesc toți odată. - "...in nostra (zic nuostra) scuola non si puo piu vivere, mi ha dato un quatro per la Matematica
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
Simona Tache INTERIOR, DORMITOR, ZI Soțul și amantă se zbenguie în așternuturi. Fac sex sălbatic. Intra soția. SOȚIA (șocată, cu mâna la gură) Dumnezeule... Cei doi se ridică-n fund, îngroziți. SOȚUL (către soție) Iubito, nu e ceea ce crezi, îți pot explica. SOȚIA (cu voce pierita, aproape plângând) Adică nu
Întâlnire de gradul zero by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19221_a_20546]
-
tot mai srălucitor. Mugurii, firavi, dar plini de vitalitate, sparg în mod miraculos coaja groasă a copacilor și ies la lumină. Toate florile și plantele își scot mlădițele din pământ cu poftă de viață. Animalele ies din hibernare și se zbenguie fericite prin verdeața proaspătă a pădurilor în extaz. Femelele tuturor speciilor de animale își nasc puii și îi hrănesc cu un soi de dragoste instinctuală. „Dumnezeu n-a creat toate aceste lucruri ca să le lase să trândăvească...Astrele și planetele
PRIMĂVARĂ, MAMĂ ŞI MOARTE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385273_a_386602]
-
răcoream „piciorul gol”, săream „în barca mică îngânat de glas de ape”, iar seara „la măsuța mea de brad” priveam în tavan cercul luminos ce-l desena flacăra lămpii cu gaz, când liniștea era perturbată de neastâmpărații șoricei ce se zbenguiau în pod, pe care-i ascultam „...cum învelișul/ De la cărți ei mi le rod” , iar în dimineți senine, „în zumzet de albine” alergam în „câmp râzând” și nu-mi ajungea ziulica toată ca să mă joc și să mă bucur de
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349223_a_350552]
-
copacul, iubindu-i rădăcinile, hrănindu-i tulpinile, înghițindu-i frunzele. Beau apele, primindu-le mângâierile opresc furiile ascult poveștile, îngropând cenușile ce le-au lăsat focurile, nudele, zăludele cele de paie, de dor, de ducă. Am rămas aer. Zbor, mă zbengui pletele fecioarelor obraznic le răsfir, feciorii îi îmbăt, cu licoarea zeilor în jocul iubirilor. Sufletul l-am modelat, din copac, de la răspântii, botezat cu vânt și ape, să-l ia pământu-napoi, că mi-a spus, de la-nceput, Că mi-l
TRANSFIGURARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384087_a_385416]
-
prietenul meu, părintele Ghiță - așa îi spuneam noi în intimitate - îmi era oaspete. Venea și se instala la mine ca la el acasă. Și ne simțeam bine. Și eu, și el. Uneori, când rămâneam singuri, dădeam în mintea copiilor: ne zbenguiam, ne băteam cu perne și făceam fel de fel de trăsnăi. Asta poate pentru că nici eu, nici el nu am avut tinerețe. Cu prilejul acestor vizite, casa mi se transforma în chilie de duhovnic și în loc de pelerinaj. Venea multă lume
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
mărgăritare lichide surâzând diafan razelor calde de aur ce le alintă cu gingășie parfumul se umple de miresme văzduhul. Pe câmpuri pământul sfetnic bătrân așterne la picioare domniței covor mătăsos din verde smarald smălțuit cu flori diafane; pe islaz se zbenguiesc jucăuși mieii și alături în crâng s-au angajat într-un concert spontan mierle, prigorii, pițigoii și vrăbii și lucrează febril la construit cuiburi poporul înaripat al pădurii; ciutele cu ochi umezuri și își alintă duios iezi pășesc catifelat prin
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
că disting silueta unui cocoș de munte, iar alături - un pianist aplecat peste clapele instrumentului său. În apropierea lor se zărea Turnul Eiffel, puțin răsucit, aproape să fie atins în zbor de Victoria din Samotrake. Ceva mai la mijloc se zbenguia un căluț de mare, gata și el să dea peste nasul enorm al lui Cyrano de Bergerac. Deasupra flutura un pavilion pe care se distingeau limpede însemne piraterești. În stânga, la marginea unei banchize, o focă se pregătea să plonjeze în
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
a ne cuprinde pe amândoi, deodată. Și nici cu Filozoful sau cu Romancierul nu mă am prea bine, asta din vina lor. Se cred prea importanți. ROMANCIERUL. Ce să scrii despre locul ăsta idiot, unde toți vin doar să se zbenguie, în vreme ce târgoveții nu mai știu cum să le intre-n voie pentru a le goli, în schimb, buzunarele? Duhnește a parfum, a doagă și a pârțuri; dacă nu mori de tânăr, este aproape imposibil să nu devii o hahaleră. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Încît cred că toate spectacolele de striptease din lume nu fac doi bani pe lîngă scena de la morgă. SÎntem iremediabil captivi În instinctele noastre. Nici o deosebire Între mine și cimpanzeul care trezindu-se din somn În cușca lui, unde se zbenguiau cinci maimuțe, după ce s-a uitat cîteva clipe la ele, a ales-o pe una bătrînă cu șezutul umflat ca o tumoră oribilă și și-a Înfipt de cîteva ori organul Înfierbîntat și noduros În carnea vie. Geamul e deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Cel puțin mirosea scump. Făcându-mi curaj, am împins ușile grele de sticlă. înăuntrul galeriei era răcoare și puțină umezeală. Un val de liniște zăcea în aer. Avea același efect asupra mea precum școala; mă făcea să vreau să mă zbengui și să țip cât pot de tare și ostentativ ceva despre chiloții directorului. Era puțină lume care se plimba de la un tablou la altul, făcând o pauză în fața fiecăruia pentru a-și șopti comentarii politicoase unul altuia. O femeie stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și corzi din trunchi de copac. Aceștia doi nu se înțelegeau mai deloc dar, în mod absolut ciudat, se iubeau. Angestaitn, pianistul, se unduia într-un dans știut numai de el, verificând indicatoarele și cesulețele unor aparate mici și negre, zbenguindu-se apoi de zor prin fața boxelor de o înălțime amețitoare. Retras în marginea uriașei platforme de lemn care era scena, nervos, încercând din răsputeri să se calmeze, Zulfik controla pentru ultima dată setările synthesizer-ului său cu o singură clapă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
alb și tapet verde pe care erau expuse gravuri de Whistler în rame negre simple. Iar perdelele verzi, cu un model cu cozi de păun, atârnate în linii drepte, covorul verde cu un tipar în care niște iepurași albi se zbenguiau printre copaci înfrunziți sugerau influența lui William Morris. Pe polița căminului era expusă faianță de Delft. În vremea aceea trebuie să fi existat la Londra cel puțin cinci sute de sufragerii decorate exact în același fel. Era o cameră castă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și teribil de eficace pe teren existențial... -8- îmblânzirea morții. Epicurismul se structurează în jurul acestei evidențe: vom muri. Adevăr banal, desigur, dar ocultat de cei mai mulți oameni, care se mint, se iluzionează, trăiesc ca și cum ar fi eterni, se îmbată în existență zbenguindu-se ca niște ludioni fără moarte, deformează realitatea, practică negarea, se lasă duși în voia bovarismului, excelează în rea-credință, fac orice numai să nu privească moartea în față. în Scrisoarea către Meneceu, Epicur oferă farmacopeea eficace și astăzi, douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
adevărat, se dezvoltaseră extrem de iute, ajungând cam de mărimea unor lupi, însă se ivise problema apei și-a bazinului unde înotau, devenit neîncăpător. Se adăugase la aceasta și un incident întâmplător (un îngrijitor a uitat deschis grilajul țarcului unde se zbenguiau ele și, până s-a dat alarma, nutriile au intrat în centrul de comandă și-au devorat telegrafistul de serviciu), ceea ce a grăbit sistarea experimentului și trimiterea în cosmos a celui de-al doilea lot, cu profil schimbat. În mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Rață este un discipol al clasicilor, ceea ce arar se întâmplă cu poeții prezentului. Face excepție accidental, spre exemplu, doar atunci când ispita unei zile de iarnă îi dă ghes să treacă hotarul cutumei: “Ninge.../ Ne cuprinde/ feeria/ steluțelor zglobii/ care se zbenguie/ în jurul nostru/ făcându-ne o favoare/ uluitoare,/ fără nicio trucare./ Noi/ le aplaudăm/ în doi.” (“Ninge”); sau, pentru a formula un jurământ iubitei, etapizat cronologic: “La început - / o zi,/ o săptămână,/ o luna, apoi - / un an,/ acum - o veșnicie/ sunt
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DULCEA MEA NĂPASTĂ Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Cuvintele iubirii se zbenguiesc zălude; Te doare-n cot de ele, doar lacrima le ude; Prin barba cu tuleie, zâmbești a nemurire Și, chiar în seara asta, să-mi dai o lămurire De ce o zi întreagă am gânduri haimanale, Și te pândesc la colțuri
DULCEA MEA NĂPASTĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361577_a_362906]
-
pe loc, comentă Bogdan, pe un ton de reproș. - Nu mi-ai cerut să-ți povestesc, glumi scriitorul. - Du-te și lasă-mă, ia vezi ce fac fetele noastre?! Ștefan căută spre cele două surori, care emanau o veselie copilărească, zbenguindu-se într-un balansoar: - Eu zic s-o citești după lansare. Ar fi mai bine. Interesul ar crește... - Vrei să intru în sevraj? Pleacă! Lasă-mă singur! Ștefan, dintr-o falsă modestie, îți luă ochelarii de soare și plecă. Doctorul
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
că ea și-a abandonat familia și a plecat cu un iubit. Sunt versurile o expresie a tristeții copilului fără mamă? Sau expresia talentului pe care-l admiră Nira? Ca orice copil normal, Yoav adoră să fie gâdilat, să se zbenguie cu ceilalți copii și se dă în vânt după bonboane. Împreună cu un prieten al cărui tată este în echipa de fotbal „Maccabi Tel Aviv”, sare și proferă insultele cele mai grosolane. Apoi iar se așterne pe fața lui expresia impenetrabilă
HA GANENET ��' UN FILM DESPRE O JIHADISTĂ A POEZIEI de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362856_a_364185]