1,162 matches
-
Prea scurtă viața, timpul trece, Și nu te pot iubi cât vreau. Și simt în palme-o umbră rece, Paharul cu suspine-l beau. Cu suspine-l beau și sper, Să nu se sfârșească pământul. Spre cer cu voce stinsa zbier, Sa imi mai salte-o viața rândul. Să-mi salte rândul, să-mi dea vreme, Să îți pot da iubirea mea. Sa imi tratez orice durere, Doar sarutandu-te, aș vrea. Citește mai mult Timp să te iubescCristina PârvuCând crengile
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
Prea scurtă viața, timpul trece,Si nu te pot iubi cât vreau.Și simt în palme-o umbră rece,Paharul cu suspine-l beau.Cu suspine-l beau și sper,Să nu se sfârșească pământul.Spre cer cu voce stinsa zbier,Să îmi mai salte-o viața rândul.Să-mi salte rândul, să-mi dea vreme,Să îți pot da iubirea mea.Să îmi tratez orice durere,Doar sarutandu-te, aș vrea.... XXI. SIMPLU VISĂTOR, de Maria Cristina Pârvu, publicat în
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
mai pot sta aici “așa”! Când am citit “așa” m-a m gândit la copilul nostru!) Totul aici este cum știi, umbra ta și gestul tău au fost iertate și uitate de sfinții părinți, Pater Vardian a înnebunit de tot, zbiară toată ziua, părintele Visarion și cu Mater Dolorosa au dispărut din mânăstire; e bine că a plecat Mate Dolorosa, am impresia că ea știa despre dragostea noastră, pentru că din când în când îmi cerceta cu coada ochiului burta... Cică s-
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
de cuvânt Spic de iarbă din Ardeal De pe-al amintirii mal Cât de gingașă tu ești Precum stelele cerești Lasă soarele să vină Să te-mbrace în lumină Lasă oile să-mbuce Iarba asta ce străluce Lasă oile să zbiere Să te aibă în vedere Ogrădeasa loc ciudat Norii-n cap unde se bat Ogrădeasa câmp deschis Un Ardeal din paradis Clopotele azi pe deal Cântă iată în Ardeal Turma iat-o la pădure Doar răcoarea să o fure Căci
OGRĂDEASA-CÂNTECUL ARDEALULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382120_a_383449]
-
uit la teatru, la repetițiile actorilor, actrițelor. într-o zi, - cam în același an, nu mai țin minte la ce teatru, îl aud pe regizorul principal, căruia ceva mai târziu am aflat că i se spunea Șecspir, - îl aud că zbiară pe scenă la trei actrițe, - erau trei pe scenă... - Fetelor..., m-ați omorât,... sunteți voi geniale,... dar tâmpite de tot..., aici trebuia să... Tâmpite, mai mergea, - dar de tot!... Nu mai zic ce credea regizorul, - bătrân-bătrân, - că trebuia... Stătuse puțin
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8448_a_9773]
-
arată un berbec - vezi, îi arată, ai un berbec acolo! - jertfește-l, pregătește-te. Isac țipă strâns de ceafă de Avraam, cu degetul gros apăsat cu toată puterea pe ceafa băiatului și decizia ce-i umple întreg obrazul, în timp ce Isac zbiară aplecat peste butuc, - înainte de a se abate securea și de a-i trimite, dintr-un tufiș, mielul izbăvitor... (Altă lume, alte timpuri.)
Bunevestiri la Uffizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7996_a_9321]
-
țară mai mică și mai simplă. Ceva în genul Crimeei. Aici totul parcă e altfel, aici elita locală se agită în fața mea în mod naiv și sincer. Adică se tem sincer că nu-mi va plăcea ceva și că voi zbiera, voi da din mână și vor fi înghesuiți în dubele locale, în urma unei alte generații de primari-primitori de mită și de corupți din Crimeea. Dar nu am niciun fel de răutate pentru această elită puțin vicleană, n-am deloc dorința
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
însă frapează utilizarea lui în cîteva dintre cele mai expresive fragmente, destinate să evoce slăbiciunea ontologică a omului, precaritatea definitorie a ființei noastre. „ Giuncii și cu tauri mă-mpresoară, Cu căscate guri, să mă omoară, Ca leii ce apucă și zbiară, Cu gurile rînjite, pre hiară. Și ca apa fui vărsat afară, Și oasele mi să rășchirară. Inema-n zgău mi să veștezește, Ca o ceară cînd să răstopește. Mi-i vîrtutea ca hîrbul de sacă, Limba-n gingini lipită să
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
doi, trei și pac, în două picioare. Șase. Două picioare din nou. Mă întorc și sar perfect. Pac! Pac! Pac! Iau piatra și acum să încercăm la patru. Moșu Costel a ieșit la poartă și ne privește cum țo păim, zbierăm și aplaudăm. Credeam că a ieșit să ne certe că facem gălăgie la el la poartă și speriem curcile. Dar nu-i așa, ne întreabă dacă nu vrem niște mere, că abia a cumpărat de la piață. Ne e greu să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ca la noi, și câțiva copii care se joacă, dracu’ știe ce, pe un povârniș. — Lecanoșt, deța! Todor Jivkov! Nu zaieț, nu pagadi! urlă Motanu spre ei. Ăia se opresc. Unul, în pantaloni scurți și cu o mutră de pițigoi, zbiară și el ceva, arătându-ne degetul mijlociu. Motanu dă din mână a lehamite, scoate o țigară boțită dintr-un buzunar și-o aprinde cu gesturi de expert. Trage adânc în piept de două ori și mi o întinde. N-apuc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cerne și mă frământă. Alo. Vocea necruțătoare mă prăbușește de la înălțimea celor unșpe centimetri, de pe culmile blănii mele de șinșila împrumutate. Vocea lui, cea mai iubită. Ștefan, reușesc să articulez în telefon, mă aud șoptind cu obrajii înțepeniți, în timp ce creierul zbiară că nu, nu se poate. Ștefan, rostesc, obișnuindu-mi buzele din nou cu fie care literă, în timp ce mintea repetă ceea ce știa toată lumea, ceea ce ziarele scriseseră acum doi ani, dispărut în misiune, atac cu bombe capcană, mama lui primise medalia, decorat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Nuțu se prăbuși cu tot cu vîrf în bahnă. Ce-a fost răgetul leului? Fleac pe lîngă urletul lui Nuțu! Se cufundă în noroi pînă la brîu, iar strigătele sale nu mai conteneau. Urcă-te într-o răchită, prostule și nu mai zbiera! strigă la el doctorul. Nuțu se smulse cu greu din nămol și reuși, după eforturi supraomenești, să se urce într-o răchită. Așa mînjit de noroi cum era pe tot corpul și chiar pe față, părea un monstru mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se hotărî să părăsească Zahanaua, să iasă la lumină - dar parcă poți fugi când vrei tu din subterana cu miasme de infern. — Băi, țugulani, și fași tu? Plieși fără să plătiești? Păi, dacî hin la tini ti snopiesc, băi! a zbierat chelnerul cu o voce de puber isteric. Vasile nu a zis nimic, nici măcar nu s-a Întors cu fața la el, să Îi răspundă omenește, i-a arătat cu degetul banii pe care Îi lăsase lângă scrumieră, pe masă, și a ridicat
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Iată ce ți-a scos În cale: un cretin. — Vasile dragă, se aude vocea ei suavă, Înțelege, te rog, el este logodnicul meu (cuvinte accentuate) și ne vom lua. Așa că fii mai galant cu el. E un suflet curat. — Curat? zbier. În cazul ăsta... — Stai, Îmi șoptește rugător, dureros, mai stai... Nu mai stau. Vine Îngerașul și iarăși... Nu, zice ea, stai - și Îmi mângâie palma (cum numai mie mi-o mângâia odinioară). Ascultă, Îi zic, peste zece minute te ridici
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
în litera tura de calitate) atât de neașteptat de eficace, încât am smuls-o iar de-acolo, i-am dat o învârteală de tango și am trimis-o cu un bufnet în zid, împlântându-mă din nou în ea. Am zbierat amândoi apoplectic în același timp când ne-a venit, și răcnetul a bubuit nocturn deasupra orașului, instalația sonoră declanșându-se iar noi gâfâind într-o inarticulată magmă de horcăieli cu bale și sufocări amplificate... Haaah-hăăă-haaah!... ieșea din difuzorul minaretului, auzindu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
m-a prins de umeri și m-a blocat într-o chingă prietenească. Stai cuminte, mi-a murmurat. îți futem și noi gagica. Nu se întâmplă nimic. Păpădie își desfăcea cureaua. Am început să răcnesc, strângând pumnii, venele gâtului încordate. Zbieram animalic, modulând frecvența, urlam atât de nefiresc, că mi s-a urcat violent la cap ca o beție în viteză rapidă - și am continuat să hohotesc până au dispărut, fugind panicați de partea cealaltă a bălții. Dita se ridicase și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-o atât să se împerecheze cu un homo. — Fuck! a făcut deodată și, strivindu-mi iar buzele, a început să ne dezbrace pe amândoi, cu fața agățată de a mea. Două minute mai târziu, căzuserăm din pat și ne încălecam zbierând de tremura hotelul. Gimnastica s-a oprit însă brusc când, lățită sub mine și zvârlind icnit din bazin, a început să scuture demonstrativ capul și să se întrebe cu voce tare, la fel de teatral și cu un perfect accent american: Oh
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Ar fi dorit spaima cabrată a cailor, ar fi vrut să urle, sfâșiindu-și plămânii și exorcizând tot pământul cu răcnetul său. Pași înceți îi veneau împotrivă. Un șuvoi fierbinte îl străbătu, brobonindu-i fruntea și topindu-i genunchii. Vru să zbiere, dar, uitând totul, ca un animal, se ră suci și țâșni într-o goană bezmetică îndărăt, la întâmplare. Se opri, bâjbâind înnebunit, până ce găsi o cruce de lemn mai groasă pe care o smulse ca să se apere; apoi îl străbătu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Lupu răsturna donița și vărsa laptele pe jos.Dacă vreo oaie rămânea În urmă, nu se ducea după ea, ci o abandona acolo În pustietate, s-o sfâșie fiarele.Dacă vreun berbece șchiopăta, hotărât lucru, trebuia tăiat.Dacă un miel zbiera prea tare dupa maică sa, la tăiere cu el. Daca se Întâmpla să treacă pe lângă vreun han, Întotdeauna Lupu se Încăiera cu vreun mușteriu, se termina totul cu blide sparte, scaune rupte și Sâmpetru plătea pagubele. Azi așa, mâine așa
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
fericit că Dumnezeu/ a venit pe pământ să cunune călăul cu victima!)// în ziua a șaișpea a poveștii ei de amor părintesc, Niobe ațipise/ la umbră. iedul porni numai el știa unde - moartea ascunsă în burta/ lipită Ťhai, liberareeee!ť zbiera, bătând darabana. nici să tremure n-a/ apucat feciorașul când masculul a țâșnit din tufișuri,/ mare cât casa și coama o pălălaie. din botul regal, iedul lăsa/ să se scurgă-n pământ, odată cu sângele, o mie de zbierete mici -/ tot
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
fericit că Dumnezeu/ a venit pe pământ să cunune călăul cu victima!)// în ziua a șaișpea a poveștii ei de amor părintesc, Niobe ațipise/ la umbră. iedul porni numai el știa unde - moartea ascunsă în burta/ lipită Ťhai, liberareeee!ť zbiera, bătând darabana. nici să tremure n-a/ apucat feciorașul când masculul a țâșnit din tufișuri,/ mare cât casa și coama o pălălaie. din botul regal, iedul lăsa/ să se scurgă-n pământ, odată cu sângele, o mie de zbierete mici -/ tot
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
au început să se certe între ei. Aza cunoștea bine genul ăsta de indivizi, în stare să se omoare pentru o vorbă ori pentru un simplu schimb de sudălmi. Dar cel mai mult se auzea vocea legionarului. Răgușise de cât zbierase. Între timp, vântul o ajuta pe Aza. Nu numai că-i ștersese urmele; nisipul se tot adunase în duna imperceptibilă care luase forma trupului ei pe întinderea deșertului, camuflând-o de tot. Vocile s-au îndepărtat tot mai mult. Aza
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
voce implorând: - Dom' Șef, fiți bun și dați-mi și mie un chibrit. - Ce zici, bă? Vrei cribit? Pune-i drugu' băă! (adică zăvorul, care sigur că era pus). E criză de cribite, băă! E criză de cribite!, răspunde Bușcu zbierând și o ține cu "e criză de cribite" până la polonicul de prânz. Bușcu era întotdeauna în voce. Se întâmpla ca a doua zi, altul sau poate același, să ceară iar chibrit și Bușcu să-i dea, țipând mereu, neobosit: "Ia
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
noastre. Ludicul naturii de la poalele unei cetăți, unei biserici pustii amînă, cumva, amarul. Încercăm toate cheile de la toate lacătele tuturor intrărilor grilajelor metalice. Nu se potrivesc. Niciuna. Pare neverosimil. Ușor, ușor, ni se vîră în urechi manele de manele, care zbiară sfidător, de foarte aproape. Asta numai nouă ni se pare ciudat, însă. Privesc în sus, privesc turnul semeț, mîndru, înălțat deasupra nimicului și nimicniciei. A rezistat, secole, feluritelor atacuri. Cum să-i împrumut atitudinea? După jumătate de oră de chin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
dintîi a fă-cut-o "urmărindu-șiț orice demers și combătîndu-șlț cu zgomotul și vociferările pe care le comanda cetei de streini care erau cu dînsul în fundul sălii". "Acest domn Sterea -se spune în continuare - a plîns, s-a luat de păr, a zbierat și a in-sul-tat; a comparat Liga culturală cu Liga lui ...34, mergînd cu în-drăzneala pînă acolo încît să-mi propuie ca, în calitate de delegat al studenților bucureșteni să aderez la apelul d-sale, spunîndu-mi că vor face dînșii ca studenții arestați
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]