158 matches
-
N-o lăsați, băieți! Ă Uhuhu! chiui omul din Gay Head, azvîrlindu-și spre cer străvechiul strigăt războinic, în timp ce vîslașii din ambarcațiunea pusă la grea încercare erau fără să vrea împinși înainte de formidabila lovitură de babaică a nerăbdătorului indian. Dar la zbieretele lui sălbatice răspunseră altele, aproape la, fel de sălbatice. Ă Iuhu! Iuhu! urlă Daggoo, aplceîndu-se înainte și înapoi pe locul lui, întocmai ca un tigru în cușcă. Ă Ka-la! Ku-lu! răcni Queequeg, de parcă și-ar fi lins buzele înfulicînd o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cere să vîslească între timp din răsputeri; de fapt, i se cere să dea celorlalți marinari un exemplu de muncă supraomenească, nu numai vîslind voinicește, ci și scoțînd niște chiote puternice, repetate; iar ce înseamnă s-o ții într-un zbieret, în timp ce toți mușchii ți-s încordați la culme, nu poate ști nimeni dacă nu-ncearcă personal. Eu, de pildă, nu sînt în stare să chiui și în același timp să muncesc din răsputeri. Așadar, în această stare de încordare, zbierînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se petrecu fulgerător, în mai puțin de o jumătate de minut. Ă Taie-o, fir-ar al naibii! tună Stubb. Și astfel, balena fu pierdută, iar Pip salvat. De îndată ce-și veni în fire, bietul negrișor fu asaltat de zbieretele și înjurăturile echipajului. După ce lăsă să se stingă aceste înjurături neregulamentare, Stubb îl înjură oficial, într-un fel simplu, practic, dar pe jumătate hazliu; apoi, îi dădu lui Pip, neoficial, unele sfaturi sănătoase, care sunau cam așa: Ă Uite ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un crescendo necruțător și oribil de urlete ș...ț împotriva victimei ca să mărturisească, apoi, la fiecare mărturisire socotită insuficientă, alte urlete. La început, chiar dacă victima spune adevărul ș...ț, oricare dintre cuvintele sale va fi primit cu insulte și cu zbierete de contradicție. Bietul prizonier este înconjurat de oameni care-l privesc cu ură și dispreț, urlă și-l scuipă în față, amenințându-l cu pumnii. La sfârșitul zilei, este dus într-o celulă și lăsat acolo cu puțină hrană și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
turba adâncă a unei mlaștini: caii se împotmoleau tot mai tare, prizonieri ai unui tun inutil. Și ofițerul din rândurile Albilor, cu funia petrecută în jurul gâtului, pe care îl târa un cal accelerându-și mișcarea sub loviturile de bici și zbieretele soldaților. Vulpoiul înțelegea, desigur în felul lui, că tot ce-l înconjura scăpase de multă vreme de sub controlul oamenilor care se ucideau între ei, își băteau caii, rosteau discursuri. Mai pricepea și că stăpânul lui nu se lăsa înșelat. Nikolai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ei n-ar fi putut decât să cadă mort, din acel urcuș vibrant pe verticală. Se auzi zgomotul unui încărcător armat. Ai ridicat ochii spre mine, niște ochi foarte liniștiți, și-ai spus: „Pe mâine.“ Vocea lui a răzbătut printre zbieretele soldaților, fiindcă era disprețuitoare și sigură pe sine. Mai târziu, aveai să vorbești despre un extraterestru. Prima mea impresie a fost exact asta: un cosmonaut capturat de locuitorii unei planete. Era un G.I. care, escortat de africani, pătrundea în sala
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cât de frumos ar fi dacă toată lumea s-ar opri pur și simplu În loc pentru o clipă, dacă ar sta nemișcați pentru a admira luminozitatea gogoșilor În lumina amiezii. Dar, desigur, nimeni nu făcea asta vreodată. Îi dădeau Înainte cu zbieretele și Își vârau unul altuia gogoșile sub nas, Îngăimând baliverne și tocmindu-se. Tatăl lui Lefty Îndrăgea sezonul de piață la Koza Han, dar fiul său nu-i moștenise instinctul mercantil. Lângă porticul acoperit, Lefty zări un negustor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
relațiile sexuale cu femei; suspiciunea de a fi spion; posesia cărților de benzi desenate. Lucruri de genul ăsta. Încăperea în care lucram atunci era chiar sub dojo-ul Fuji și auzeam niște țipete îngrozitoare de sus: «Aaaaauuuuu! Omorâți-mă! Cruțați-mă!». Zbieretele unor oameni aflați în chinuri groaznice, insuportabile. Părea că și locul însuși se răsucea, se contorsiona. Răsunau rugăminți înnecate în lacrimi: «Maestre! Maestre! Salvați-mă! Nu mai fac niciodată!». Mă cuprindeau fiorii când auzeam. Sigur că și antrenamentul dur are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
certuri. Nu trebuia să cad în capcana de a-l transforma într-un sfânt doar pentru că murise. Era foarte important să mi-l amintesc așa cum fusese cu adevărat. Dar nu puteam să-mi amintesc nici un scandal major - nici o confruntare cu zbierete sau în care să se arunce cu ustensile de bucătărie. Desigur, avuseserăm discuții: eu obișnuiam să am din când în când accese de gelozie din cauza lui Janie și, oricând pomeneam de Shane, devenea taciturn și posac. Și a mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mele, poate? Dar de ce erau aduși cu un asemenea tărăboi? Uimirea mea a fost, vai! de scurtă durată; spațiul pieței se însuflețise dintr-odată, ca în plină zi, năpădit fiind de o gloată smintită și pestriță care umplea văzduhul cu zbieretele ei. Cum să nu te cuprindă frica? Am strigat de la fereastră pe un bătrân care alerga mai încet decât ceilalți. Se opri și-mi înșiră pe limba lui câteva vorbe gâfâite. Când văzu că nu pricepusem nimic, își reluă goana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Îi replicară că postul de spălătoreasă la bucătărie era ocupat. De la fereastra camerei sale, Jacinta văzu cum Francisco Javier se Îndepărta deja cînd, dintr-o dată, se opri. Băiatul se Întoarse și, dincolo de spectacolul maică-sii care Își spărgea bojocii În zbierete cu servitorii cei obraznici, Îi zări. Julián o săruta pe Penélope În fereastra cea mare a bibliotecii. Se sărutau cu intensitatea celor care Își aparțin unul altuia, străini de lume. A doua zi, În timpul recreației de prînz, Francisco Javier apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din vârful clubului Zombie arăta ca Apocalipsa. Danny știa că era speriat și s-a îndreptat direct spre vedenie. Gorila de la ușă se dădu la o parte în fața legitimației lui, lăsându-l să intre între patru pereți de fum și zbierete distonante, ce merg în crescendo de la intrare spre interior. Barul e în colțul opus, spre stânga, are formă de sicriu și e decorat cu mascota somnambulă a clubului. Danny se postă acolo, urcându-se pe scaunul înalt și făcându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de secundă de lumină înflorită pe țeava pistolului îi dezvălui lui Buzz conturul celuilalt. Apucă paltonul insului, îl trase în pat, îi acoperi fața cu o pernă și-l împușcă de două ori în cap de aproape. Pocnetele răsunară înăbușit. Zbieretele lui Audrey se auziră ca vaierul prelung al unei sirene. Buzz coborî din pat și o strânse în brațe, înăbușindu-i tremuratul în propriile lui spasme. Îi șopti: — Du-te în baie, nu aprinde lumina și ține capul jos. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
căpăta un pahar cu vin roș. Vesel, cineva ne îndemnă să bem. Am luat dintr-o strachină un ou fiert, apoi am ieșit în șosea. Ori de cîte ori, pe deal, se deschidea ușa bodegii, în jos se prăvăleau niște zbierete care îți înghețau inima. Părea că cineva a înjunghiat doi porci dintr-o dată. Un om ne-a dumerit că acolo se întrunise dăscălimea. Deodată, izbucni afară o namilă cu fața roșie și cozi înnodate pe creștet. În taior verde, părea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca directoarea să lipsească, uitau să mai intre la clasă. Zilnic, în cancelarie se așternea pe podea un covor de coji. Cînd grămăjoara nucilor valide scădea, una din dăscălițe organiza prin sălile de clasă un raid. Preț de cinci minute zbieretele, scheaunele și fluierăturile școlarilor conteneau, ca să facă loc țipetelor ascuțite ale acesteia. Din cancelarie s-auzea cum, sub perechea palmelor educative, pocneau pe rînd capete tunse. Triumfătoare, învățătoarea apărea apoi în cancelarie, împingînd din spate cîte un mic troglodit foarte
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îi mijeau ochii din fundul unor găuri stacojii; obrajii ei zîmbeau ca două paranteze galeșe care începeau de lîngă nas, în timp de sub rochia înflorată ieșea o pereche de pulpe mîncată de varice. Cu toate că se înțelegea cu copiii numai prin zbierete, ea se bucura de faima de a fi o învățătoare bună, părînd o gîscă îndopată. Bîrfea tot timpul, peltic și cu plăcere. La jumătatea lunii septembrie, în Dobrina au apărut suplinitorii. Tineri cu studii modeste, de cele mai multe ori neisprăvite, aveau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
acum lăncile, după care le abandonară, fiind prea greoaie, și-și scoaseră săbiile. Încăierându-se, desprinzându-se apoi, cădeau, se ridicau iarăși și se băteau la nesfârșit, în propria lor luptă personală. În sfârșit, unul îi zbură celuilalt capul. Cu zbierete aproape demente, învingătorul o luă la fugă după camarazii săi din unitatea principală, dispăru din nou în miasma de fum și sânge și, atins de un glonț rătăcit, căzu mort înainte de a-și fi putut ajunge din urmă propria armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cârnat în gură, după care îl trase încetișor afară, molfăindu-i doar capătul. Wilt termină de mâncat salata de varză cu morcovi și își curăță gâtlejul cu trosneala Pringsheim. — Nu-i așa că-s îngrozitori toți ăștia? întrebă Sally la auzul zbieretelor și râsetelor care veneau din colțul grădinii, de lângă grătar. Wilt ridică privirea. — Adevărul e că sunt, zise el. Cine-i clovnul cu suspensor? — Ăla-i Gaskell. E așa de copilăros! îi place să se distreze cu tot felul de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
jgheab și chiar în acel moment șeful de echipă se uită în jos, în puț. Unul dintre muncitori îl urmă. în clipa următoare se dezlănțui iadul pe pământ. Șeful de echipă începu să lanseze tot felul de semnale și de zbierete. Wilt urmărea prin fereastră gurile deschise și gesticulația oamenilor, dar cimentul se scurse totuși în jos. Wilt închise ochii și se cutremură. Găsiseră afurisita aia de păpușă gonflabilă. Afară, pe șantier, aerul era încărcat de neînțelegere. — Ce se întâmplă? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lor dacă nu se duc nici la ore, că s-au lins pe bot de bani de buzunar și de ieșit în oraș, și tot așa, lasă-i și lasă-i, păstrându-ți cumpătul și mila, și iubirea neștirbite de zbieretele lor, lasă-i să facă ca toți dracii, să se bată ca să se întărească pentru viața grea de afară, fiindcă aici, de bine, de rău, au un pat și un castron cu fiertură și înlesnirea asta de ultimă oră, bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de jegoși! L-ați văzut mai pricăjit și v-ați pus cu bătuta pă el?! Ai?! Zbiera de parc-ar fi scos foc pe gură. Toți de la mese îl măsurau cu priviri îngrijorate, mai puțin cei cărora le erau adresate zbieretele lui - nepăsători, sastisiți câteșitrei, și parcă i-ar fi făcut semn să plece, să-și vadă de treabă, să nu-și mai bage nasul în problemele lor cu Mărgărit. Idiotu’ și perversu’ ăsta de Mărgărit, preciză apăsat blondul, iar sobolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mesaj scurt, în versuri, cam bizar și, sigur, neinteresant. Apoi, de-afară, dinspre stradă, erupe un urlet! Un urlet ascuțit, prelung, jălalnic! Animalic! Un hăulit respingător, chinuitor de câine! Peste care se suprapune, dinspre curte, un al doilea urlet... Un zbieret gros, spăimos, grăbit și cutremurător! Sfredelitor, sfâșietor și izbitor! Uman! E Nae...! Nae...! E Năică...! L-a prins Criminalul! L-a linșat! Fugi, Dănuțule! Aleargă! Zboară! Repede...!! urlă și Fratele. Ca întotdeauna, în menghina angoasei, spațiul se comprimă, timpul se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că toate astea nu Înseamnă nimic În fața acestei situații noi: probabil că n-o să mai pot intra În vecii vecilor Într-o cabină de duș, pentru că o să am În față imaginea cîtorva zeci de trupuri goale și Întunecos- lucioase, scoțînd zbierete muzicale. Dar șovăiala nu durează mult; pentru că trebuie să mă despart de jegul de pe mine, mă spăl și eu cu curaj. Și cineva zbiară În cîntec: — Suflecată-cată, pîn’-la brîu căcată, ducea-ducea rufele la rîu... Seara, la locul de fumat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
chinuiește să meargă. CÎnd nu mai poate, ne oprim și Încerc să-i alin cumva durerea, dar nu am cum. Dacă Încerc să-i corectez poziția trupului, i se schimbă și poziția brațelor și zbiară din cauza unei dureri atroce, iar zbieretul se pierde pe drumul plat spre cazarmă, printre garaje, magazii și clădiri administrative. CÎnd revine la poziția inițială și durerea acută Îl slăbește, Îl umflă rîsul. Bănuiesc că mai mult de atît nu am ce să aud de la el, așa că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
omului și libertățile cetățenești, inclusiv dreptul la liberă circulație. În Încăperea cu televizorul, pe hol, În curtea spitalului, pe străzile din jur, În tot orășelul acesta, toată lumea se află Într-un acord vociferant cu cele ce tocmai au fost enunțate. Zbierete și chiote. [Ana are 11 ani, aproape 11. Așteaptă Crăciunul. Probabil nu va fi unul spectaculos, pentru că nu prea are de unde să fie, În anul de grație 1989 - măcar atîta lucru poate să Înțeleagă și ea. Dar, pentru că tatăl ei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]