1,973 matches
-
Tulburata, Maria fecioara, privește uimită Uluita primește lumină Se teme... Îngerul citește gândul ei nerostit O încurajează: -hai! nu te teme! Apoi El i se închină, plin de lumină O îmbracă-n splendoare de crin. Înlăuntrul ei este pace și zbucium neauzit cum este și afară Sufletul cald, fremătător Cu-ntinse aripi, spre Domnul zboară! Iar îngerul mai zise: ”și iată, vei lua în pântec și vei naște fiu și vei chema numele Lui Iisus” Referință Bibliografica: Bunăvestire / Elenă Armenescu : Confluente
BUNAVESTIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 by http://confluente.ro/Bunavestire_elena_armenescu_1332706631.html [Corola-blog/BlogPost/354700_a_356029]
-
scriu”. Binomul lacrima - libertate devine motiv principal: “sperând într-o mereu o minune/ într-o lacrima recunoscut-a poeziei/ de nerecunoscut/ libertatea noastră cea de toate zilele” Să luăm aminte la strigatul poetului, el nu a uitat, nici măcar o clipă, zbuciumul lumii. Între pereții ei “și-a obișnuit poezia”cuvântul îi atinge ființă “că un surâs copilăresc” la ora când punctual este “doar respectul că exist”. Cernute prin sita propriului destin, bine șlefuite în tipare moderne, versurile și-au păstrat și
POEME DIN TEZAUR – UN SOMN ÎNTEMEIAT FRUMOS SAU O ANTOLOGIE A LINIŞTII DIN CUVÂNT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1454243454.html [Corola-blog/BlogPost/383920_a_385249]
-
gândului înalt, eu am rămas puțin restant am stări prea pline de vocale și nu pot să găsesc consoana în vid de spirit și de duh, încerc să caut oxigenul sclipiri de minimă speranță îmi luminează calea , drumul prin lupte, zbucium și durere îmi protejez doar endogenul e timpul clipei de tăcere să pot să îmi adun tot scrumul Referință Bibliografică: Empatizând cu universul / Alexandru Florian Săraru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1072, Anul III, 07 decembrie 2013. Drepturi de
EMPATIZÂND CU UNIVERSUL de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Empatizand_cu_universul_alexandru_florian_sararu_1386412052.html [Corola-blog/BlogPost/363308_a_364637]
-
Din infinitul cerului, mai sus,Să te cobori ușor, pe a mea pernă.Vom fi uniți, doi miri nemuritori,Ca-ntr-o poveste scrisă de ursită;Tu, blondul prinț coborâtor din nori,Eu, fir de lut, o rozâ înflorită.... III. ZBUCIUM, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. La umbra ta, m-aplec, pădure, Cu osteneala zilelor cu brumă; M-apasă vântul, ploaia mă-ncovoaie, La geamul vieții, ciorile, îmi scurmă. Nu mai sunt copilița alintată
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
O adiere caldă-n nopțile de mai,Un susur ce răzbate din adâncuri.Sunt o fărâmă din nimicul pieritor,Dar vreau să fiu un fir de iarbă verde;Un strop de ploaie, cer nemuritor,Lumină blândă, curcubeu și zâmbet.... XXI. ZBUCIUM, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017. Poate-mi vei sta de-acuma, De strajă pe sub plopi; Să-mprăștii peste lanuri, Sărutul ca o vară. C-o palmă ce alină Durerile din snopi, Că
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
și vine peste noi ca un puhoi. Am obosit de-atâta suferință, care nicicând n-a fost mai multă-n noi. STĂPÂNII RÂD Stăpânii râd de noi și nu le pasă, își fac palate, huzuresc din plin și-al remușcarii zbucium nu-i apasă. Stăpânii râd de noi și nu le pasă, duc fără grijă viața lor luxoasă, știind că somnul țării e deplin. Stăpânii râd de noi și nu le pasă, că-n jurul lor e numai plâns și chin
TRIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1471718921.html [Corola-blog/BlogPost/379279_a_380608]
-
vei păși, lumea va fi aceeași, oamenii vor avea mereu mai multe fețe, te vor privi în mai multe oglinzi în același timp, te vor întoarce din drum, câteodată doar din răutate, nu ca să te îndrume. Iar tu, îndoieli și zbucium interior vei trăi mereu, pentru că totuși... ele sunt umane, fac parte din lumea ta. Și chiar dacă pe cerul sorții vor guverna la un moment dat nori întunecați, depinde de voința ta să găsești puterea de a-i alunga și de-
FEŢELE NEVĂZUTE ALE OMULUI... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Fetele_nevazute_ale_omului_cornelia_viju_1331303280.html [Corola-blog/BlogPost/354778_a_356107]
-
pasă! Pământul plânge! Îmi apropii fruntea de scoarța copacului, ii simt vibrația ... și ei au suflet. Animalele, florile, toate vietățile suferă. Picăturile de ploaie sunt lacrimile norilor care purifică, reînnoiesc natura. Un pui de căprioară, fuge speriat dispărând în desiș. Zbuciumul vieții este pulsul pământului! Ce am făcut lumii? Priviți! Boli, războaie, poluare, răutate, nelegiuiri.. ne-am îndepărtat de divinitate! Poate, ploaia va reuși, să spele mediul înconjurător. Dar va putea ea oare, să curețe mizeria din caracterul celor mulți avizi
CÂNTECUL PĂMÂNTULUI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cantecul_pamantului.html [Corola-blog/BlogPost/356403_a_357732]
-
voi săruta nemurirea.... XXXII. FIECARE-N VIAȚĂ DUCE, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016. Fiecare-n viață duce După soartă, câte-o cruce, E lăsat pe-acest pământ, Omul până la mormânt Să trăiască-n zbucium greu Ori cu gând la Dumnezeu. Viața grabnic veștejește Precum ceara se topește, Făr’de veste vine apusul Gol de ață privim fusul, Prea târziu ne dumirim Cât de-avuți puteam să fim. De aceea, frate, ascultă, Când „Cel vechi
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
prin El aflăm cărarea, Rostul sfânt și alinarea, Să-l urmăm plini de iubire De vrem cale-n izbăvire. Citește mai mult Fiecare-n viață duceDupă soartă, câte-o cruce,E lăsat pe-acest pământ,Omul până la mormântSă trăiască-n zbucium greuOri cu gând la Dumnezeu.Viața grabnic veștejeștePrecum ceara se topește,Făr’de veste vine apusulGol de ață privim fusul,Prea târziu ne dumirimCât de-avuți puteam să fim.De aceea, frate, ascultă,Când „Cel vechi de ani”cuvântă,Doar
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
ca niște „figurine de ceară într-un „vals„, pe un curcubeu „agățat de lună„ , iar gândul este o „făptură invizibilă„ și , cu puterea lui, „contemplăm în vremea uitării / ora veșniciei / ce ne-aduce mântuirea...„ Contemplarea visului unor „suflete amorțite„ în „zbucium instinctiv„ naște adamantin diversitate și complexitate a naturii umane în „lumini de curcubeu„. Albastru-Infinit Trăirea emoțională este superioară în suprasensibil, dincolo de cunoașterea rațională, de aceea gândurile „sunt îmbrațișate„ , și nu descifrate sau obiectivate, iar accederea la Marele Tot, ca spațiu
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1486806169.html [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
Uită patria și neamul, nu-și mai amintește-ogorul, Nu mai știe cum se cântă nici durerea și nici dorul. Nu mai știe gustul pâinii, lângă apa răcoroasă, Nici cum cade-n dimineață iarba lăcrimând sub coasă. Nu-nțelege-n primăvară zbuciumul din clorofilă Și nu știe cum răsună pasul tocului pe-o filă. ALEARGĂ TIMPUL În liniștea trezită prin visuri de prigorii, Trec cerbii dimineții pe pajiștea culorii; Pe sub copite sfarmă a ierbii glăsuire Și-n verdele sălbatic ard sevele-n
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439123932.html [Corola-blog/BlogPost/340223_a_341552]
-
aici rezultând o stare metamorfică aflată în deplin elan: Pădurea se topea sub ochii mei./ Exista?/ Nu exista?/ Totul devenea vis-în-vis,/ vis-în-ne-vis,/ și tinerețea trecea/ într-o aparentă încremenire,/ ca apa râurilor/ sub stratul de zăpadă/ dar veșnică luptă și zbucium,/ iar șoapta continua:/ eu știu unde se află fericirea!/ Eu știu... eu știu! ...eu știu?!...(ȘOAPTA). Veșnicele esențe caracteristice romantismului conferă poeziei Viorelei Codreanu Tiron o specială limpezime. Apelul la inalterabilul stării duhovnicești eliberează și naște soluții la ieșirea din
CRONICĂ LA VOL. FĂRĂ TITLU/OHNE TITEL, VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 by http://confluente.ro/Metamorfoze_cronica_la_vol_fara_ti_viorela_codreanu_tiron_1346315951.html [Corola-blog/BlogPost/355320_a_356649]
-
rezervă zeilor “adevărați”, meniți să le ia locul celor „falși”: “un dumnezeu-artist, total lipsit de scrupule și amoral, pentru care creația sau distrugere , binele sau răul,sunt manifestări ale capriciului și suveranității sale, care se descarcă, în crearea lumilor, de zbuciumul plenitudinii sale și de prisosul ei, de durerea contrastelor acumulate în el însusși”.(Ibidem,Band I,p.36).Acest zeu evocat nu este altul decât Dionysos, zeul grec pa care în faza finală a lucrării Ecce homo Nietzsche îl va
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI AMURGUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nietzsche_intre_rasaritul_zeilor_si_amurgul_lor.html [Corola-blog/BlogPost/357050_a_358379]
-
să se răzbune, dar deontologia profesională, jurământul lui Hipocrate l-au făcut să-și revizuiască sentimentele de revoltă strânse sub obroc atâția ani. Omul acesta bătrân fusese coșmarul lui toată viața. Aceasta ar fi intriga și conflictul romanului. După oarecare zbucium interior, în sufletul lui Maor Gruber se instalează din nou rațiunea, luciditatea, omenia, deși fusese tentat să se răzbune pe acel Philbert Schirach, lucru pe care-l visase toată viața, cu o încrâncenare care nu era deloc vrednică de un
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1420145378.html [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
deconecta pe nazist de la aparate, scena este zguduitoare și e procesul intentat de câteva milioane de evrei uciși și mutilați de naziști în lagărele de concentrare. Literatura concentraționaristă abundă de astfel de subiecte, însă fiecare autor oferă o viziune proprie. Zbuciumul lui Maor Gruber este legitim, dar în același timp, liniștea datoriei împlinite îi ușura conștiința: „Pe Maor îl cuprinse durerea de cap, simți o sfârșeală profundă și pentru a patra oară în viață, plânse cu adevărat, cu ochii pe geam
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1420145378.html [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
mele, Cerul sufletului tău. Din limpezimea ochilor, Să-ți culeg lacrimi de fericire. Mâinile mele, Încolăcindu-ți trupul, Să mi te apropie, Iar răsuflarea-ți fierbinte, Să-mi liniștească sufletul . Frământările tale, Frământările mele, Contopite în trăiri sublime, Departe de zbuciumul lumii, Să ne dăruie cu liniștea dorită. Astăzi te-ai născut doar pentru mine, Ca o dulce mângâiere de suflet, Ivindu-te ca o lumină, Din valuri înspumate de mare, În liniștea dimineții de aprilie, Desăvârșind linia destinului, În frumusețea
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1394644520.html [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
zumzet E acolo pentru tine păstrat neîntinat Cu nașterea crudă al dragostei oarbe Eu cu tine mă simt tot ca primul bărbat Tu pari că gonești printre ape adânci Furând de la mine al dragostei cânt Cu strângeri și șoapte și zbucium ocean Mereu te învârți ca sirena în van Să mă prinzi, să mă încerci... Dar nu mai pot să te vreau acum Nu mai pot dorinței să te fur Al demnității cuget clar Mă îndeamnă să stau drept și amar
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/catalin_anastase_1418718307.html [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
biblic, ne îndeamnă: ”fiți OPTIMIȘTI, bucurați-vă de fiecare clipă a vieții voastre, ca și când ar fi ultima... Viața este superbă, merită trăită la intensitate maximă”. Așadar, consider că acest volum trebuia să fie scris nu numai pentru că dezvăluie trăirile și zbuciumul existențial al unui personaj - care și-a întersectat pașii ca oricare dintre noi cu alte zeci și mii - trăitor creștin în aceast teritoriu, spre începutul mileniului al treilea, într-o lume debusolață de atâtea întâmplări istorice, lume care-și caută
MEMORII ȘI REMEDII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1428470461.html [Corola-blog/BlogPost/374977_a_376306]
-
le-am înțeles prea târziu... uneori mult prea târziu, când remușcările se transformă în durere, când iertarea nu mai poate fi cerută nimănui, când ruga noastră nu mai poate fi auzită. Târziu înțelegem că am rămas datori cu iubirea, că zbuciumul iertării oricât ar fi de mult... tot puțin este. Referință Bibliografică: Cărări pe suflet... Oricât ar fi de mult, tot puțin este. / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2070, Anul VI, 31 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright
CĂRĂRI PE SUFLET... ORICÂT AR FI DE MULT, TOT PUȚIN ESTE. de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/marin_bunget_1472630377.html [Corola-blog/BlogPost/369527_a_370856]
-
1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Termenul din titlu nu știu dacă există în vreun dicționar. Îmi place să cred că l-am inventat eu acum, în urma lecturii celui mai recent roman al lui Ilie Șandru, „Ani de zbucium”, Ed. „Vatra Veche”, 2016. Nu-i mai puțin adevărat că, mereu și mereu, unii - cu desăvârșire alții decât cei care ar avea legitimitatea! - (re)inventează, cu pretenții protocroniste, tot felul de obiecte, activități, fenomene și (mai ales) istorii, în absența
HISTORIA HEMOGRAPHICA... de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/mariana_cristescu_1454805524.html [Corola-blog/BlogPost/370112_a_371441]
-
totdeauna, istoria ne-a fost siluită cu pana muiată în sânge românesc, a învingătorului (criminal, adesea impostor și profitor cu asupra de măsură de bunătatea și răbdarea noastră proverbială), indiferent de epocă, simbol sau culoarea flamurii năvălitoare Așadar, „Ani de zbucium”, de Ilie Șandru, încă o carte despre 1848-49? De ce? - vor mormăi, cu siguranță, unii iritați, aceiași, din tagma celor pe care-i știm. E adevărat, după 1848, până acum, s-a tot scris despre agonia acelei Europe imperiale. Dar nu
HISTORIA HEMOGRAPHICA... de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/mariana_cristescu_1454805524.html [Corola-blog/BlogPost/370112_a_371441]
-
închiriat / nedumeriri, altă toamnă / asfalt / Q. E. D. / Egee, păcat primordial / o Veneție mai puțin, desigur / papagalul și ceaiul, iubire paralelă / talisman, good-bye now / la frontieră ninsori astrale / nu vei simți risipa căutării anatomia iubirii / 1990 Ex nihilo, nihil! / zănatic zbucium floarea interzisă / fonetică sau fonologie un singur trup / chihlimbar atât voi iubi / doar pentru noi farmece și păcate / femeia cu ochi de ghepard te-am întâlnit / tristeți conjugale cabină de visat cu ora / chiriași / anotimpuri minus solstițiu . FINAL. Al doilea
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
să deschid, Brațele-n taină-mi întind, Genunchii îmi plec cu sfiala, În suflet piere-ndoială. Crucea mi-o duc cu credința, Ruga ne-ncetată, sperata, biruința. Se clatină adesea pasul, Trist, apăsător popasul. Și iar pornesc la drum pribeaga, Cu zbucium mare în desaga. Un semn mi se face din ceruri, Lumina blândă și leruri. Îngerii cântând bucurie, Sufletul trist îmi învie. Plânsul salciilor Plânsul salciilor despletite mă doare, Mă apasă nori negri, nu-i soare. Mi-e dor de flori
PLANSUL SALCIILOR DESPLETITE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 by http://confluente.ro/Plansul_salciilor_despletite_adriana_tomoni_1394571803.html [Corola-blog/BlogPost/353516_a_354845]
-
-mi lumine drumul Destinului să-i spăl cu lacrimi scrumul. Te caut iar în visul meu, la noapte! CÂND AMUȚESC VIORILE PE MALURI Când amuțesc viorile pe maluri Din plete noaptea scutură săruturi Peste-un ocean brodat cu idealuri Ce zbucium de finaluri și-nceputuri... Se-ntrec pe ceruri mii de Perseide Doar serafimii scriu cu aripi albe Pe-ntunecimi ce se întrec, perfide, Să-ntoarne stele, înșirate-n salbe, Spre un pătrar de lună deocheată. Pe frunți livide, umbre răsucite Din
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1407908721.html [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]