442 matches
-
să manifesteze liber ori de cîte ori va fi nevoie, în cu totul alt mod decît a făcut-o pînă acum la 1 Mai sau la 23 August. încă mai pluteau prin aer tot felul de boarfe cînd Santinelă a zbughit-o ca o nălucă de lîngă noi și i-a lăsat lui Monte Cristo stația de radio-recepție în grijă. Habar n-avea la ce risc se expunea, altfel n-ar fi acceptat nici în ruptul capului să o facă. Nici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de necugetat? Nu-i dăduse nici măcar timp să se pună în gardă, parcă nu fusese mîna lui, pumnul lui nu putea să fie atît de greu, posedatule, îl aude pe Gulie strigîndu-i și nu mai așteaptă alte indicații speciale, o zbughește înăuntru și se întoarce strîngînd în palmă o furculiță care sub razele fierbinți strălucește mai puternic decît un metal prețios, asta e bună? întreabă arătîndu-i-o lui Dendé care stînd pe vine lasă din mîini capul Curistului ca s-o poată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acolo ne îndreptăm, să le venim de hac, să nu creadă ei că de data asta mai scapă basma curată! Care ei? încearcă să-l descoasă pe individ, dar cînd să-l apuce de braț ca să-l interogheze, acesta o zbughește înainte ca dintr-un blocstart, făcîndu-se nevăzut în mulțime. Ce-aveai cu el, nenicule? simte că este luat imediat la întrebări, cum adică nu știi cu cine ai de-a face? Nu fă pe prostul că-ți ard una, este
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
faceți o mare prostie să stați cu orele înțepenit în aceeași poziție, v-am urmărit de cînd ați intrat, îi mărturisește, nici pînă la toaletă nu v-ați mișcat, îi atrage atenția. Primul lucru pe care-l făcu imediat ce o zbughi în stradă fu să-ți scoată pachetul de Monte Carlo și să-și aprindă o țigară. Se uită apoi în sus către ferestrele luminate ale garsonierei și începu să-și imagineze droaia de blesteme și ocări care-i veneau la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din astea, de discuții de doi bani, îi mărturisește verificîndu-și curelușa ceasului de la încheietura mîinii, sînt în întîrziere, băieții mă așteaptă deja, ca să nu mai vorbim că în seara asta e un pot cît toate zilele, se dă de gol zbughind-o pe ușă în cea mai mare viteză. — Informația e putere, Părințele, zice Roja, așezîndu-se în genunchi și trăgîndu-și patrafirul pe creștet. — Cine ești? îi răspunde Părințelul cu un tremur în voce aproape insesizabil, ne cunoaștem de undeva? — Un demon
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
colțul coșmeliei, îi văzu oprindu se pe cei doi soldățoi care duceau fiecare deasupra capului cîte un sicriu cu tot cu capac, atît de relaxați, de parcă ar fi fost vorba de niște obiecte ușoare ca pana. Înainte să se dezmeticească, maiorul o zbughi afară ca o nălucă. În locul lui, pe ușa care rămăsese larg deschisă, intră un val de aer rece ca un țipăt de cucuvea. — La ora asta se vine? întrebă Roja, rămînînd înmărmurit în fața ușii larg deschise — N-am timp de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
toți ceilalți și cu mama lui. Să-mi iau tălpășița înainte ca ea să afle că i-am stricat lui taică-meu bunătate de scară... bine-bine, lasă-mă-n pace ! știu, nu trebuia să mă dau huța, da' gata ! Am zbughit-o ! Când am ieșit în drum, m-am luat după ceilalți, care mergeau și ei să-l vadă erau mai mulți și m-am făcut pierdut printre ei. Am tot mers era departe, în satul de peste deal, tocmai la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aveam nevoie de nimic, decât de iubirea lui ! Iar el nu m-a iubit niciodată, fiindcă, uite, nu i-am putut spune cum arăta taică-mio ! Într-un târziu, m-am liniștit. Mi-am zis că, îndată ce ajungem la mal, o zbughesc de lângă el și nici nu mai dau pe-acolo. Da' acu' ce era să fac, în mijlocul mării ?! Soarele era de două sulițe pe cer și ardea. Ei, ai terminat ?! Uită-te la mine. Ce glas avea ! Adânc și blând, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pragul. Înțelegând ce voia copilul, maica Agripina se ridică de la masă și veni să se așeze alături de el. Dar nici nu apucă să se așeze bine, că Ștefănel, chițăind vesel, săltă de pe pragul pe care stătuse până atunci și o zbughi pe pragul ușii care dădea în cealaltă odaie, de unde își reluă chemările, cu ochii spre bunică-sa. După câteva clipe de cumpănă, maica se hotărî să-l urmeze pe nepot, dar când se așeză alături de el, acesta chițăi foarte vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ușii care dădea în cealaltă odaie, de unde își reluă chemările, cu ochii spre bunică-sa. După câteva clipe de cumpănă, maica se hotărî să-l urmeze pe nepot, dar când se așeză alături de el, acesta chițăi foarte vesel și o zbughi înapoi pe pragul ușii de la intrare, de unde își luă de la capăt chemările prefăcute. Maica Agripina se prinse în joc și mutatul de pe un prag pe altul ținu vreun sfert de ceas, spre veselia și deliciul de neînchipuit al copilului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca o cucoană, descinse din cabina autocamionului în praful uliței, ținând de mână un copil dolofan și foarte gălăgios, în timp ce Ștefănel, destul de răsărit acum și pe deasupra semănând leit cu tatăl său, mai puțin faptul că el nu era surd, o zbughi ca din pușcă pe poarta casei și începu să urle și să alerge prin curte ca un sălbatic, fugărind găinile pașnice și stârnind o hărmălaie cumplită, până în clipa când vecinul Caloianu, venit și el să dea o mână de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scripcar ordinar!... Pe când domnul de muzică își pregătea repertoriul favorit pe care-l prezentase și altor colegi de-ai mei un recital de pumni și palme mintos cum eram, avusesem timp să calculez azimutul de fugă, drept pentru care am zbughit-o pe ușă de parcă aș fi vrut să bat recordul mondial la suta de metri fără garduri. Intrasem în grațiile tuturor, chiar și ale colegilor care, sărind de la simplitatea lui Z sau de la noblețea lui Violo, mă botezaseră, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
una singură... Antu era, cu siguranță, Antu l-a întâmpinat cu tăceri. I-a făcut semn să-l urmeze în capela lângă care aștepta El-Zorab... E o mică problemă, mister, cu El-Zorab. Atunci când lady era plecată prin lume, El-Zorab o zbughea către țărm, dacă îl lăsam slobod. Stătea și ore în șir, în așteptare, pe țărm. Mi s-a-ntâmplat ca, o dată, când lady tocmai se apropia de țărm, într-o mică ambarcațiune, El-Zorab să necheze a mare bucurie. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plăcută și nu aș vrea să-l las singur. Are destulă răbdare, eu nu renunț ușor. Eu nu renunț. Ne întoarcem la casa lui, eu târâită, deși-l lovesc cu mâinile și picioarele. Când intrăm și-mi dă drumul, o zbughesc prin încăpere, mă pregătesc să arunc obiecte, însă el îmi zice să nu fac această greșeală. Și cum mă hotărăsc că mai bine fug să scap, urc scările. Curând aflu că nu e nici o ieșire din casă. Să mă ascund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ceva e în neregulă: eu o închisesem, iar acum ea este larg deschisă. Îi aud dâra de scârțâit. Îmi imaginez zgomotul. Prin surprindere îmi apare în față. Este el, criminalul pe care îl urmăresc. Zâmbește cu un advertisment tacit. O zbughesc către pădurea deasă, însă mă împiedic într-o capcană a sa și cad. Se oprește în fața mea și se uită la mine. Încerc să mă mișc, dar sunt ținută pe loc, căci se apleacă deasupra mea. Zâmbetul lui este tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
felul următor: eu te las să pleci, însă numai dacă reușești să treci de mine. Și o vom ține tot așa multă vreme. Și îmi dezleagă cătușele. Îl privesc neîncrezătoare. El face un gest larg. Nu aștept mult și o zbughesc pe ușă. Sunt dezorientată și frustrată (toată chestia asta e organizată ca un fel de test, pe care știu că-l pot trece, însă în același timp nu-mi pot permite să-l pic). Și peste minute de fugă, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
își pune ultimele lucruri pe care avea să le ia cu ea, controlează dacă n-a uitat cartea de identitate, banii, cheile locuinței, dă ultimele instrucțiuni sorei sale, pe care o sărută cu toată dragostea, își ia geanta și o zbughește pe ușă, alarmată fiind că ceasul îi indica întârzierea în care se afla. Merge aproape alergând să nu piardă trenul cu care trebuia să plece la București. Străbătând parcul, când să treacă pe o altă cărare ca să-și scurteze drumul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu-ți plac? — Nu, a zâmbit Cecilia, făcând un semn negativ cu capul ca să-l necăjească. —De ce? De ce?repeta întrebarea Matei, ciupind-o de obraz, de nas, de mâini și de alte părți ale corpului. —Staai! Matei! Mă gâdili, a zbughit-o la fugă. Matei a prins-o și alertată cum era, atât de fugă cât și de gâdilituri, l-a provocat la sărutul mult așteptat dar același deget cu drept de veto i-a făcut dorința imposibilă. Nu s-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
la partida de vânătoare a lui Ilie Sîrbu. Ministrul, împreună cu ceilalți vânători - în frunte cu Adrian Nastase - se postează în arc de cerc, încercând să încolțească un mistreț. La un moment dat, un ditamai mistrețul răsare printre copaci și o zbughește printre ministrul Ilie Sarbu și Adrian Nastase. Disperat, Ilie Sarbu strigă la Nastase: - "Ce faci, mă?!!! Trage, mă odată, în pu** mea !!". ...restul se cunoaște. Citește și:
BANCUL ZILEI: Băsescu la psiholog () [Corola-journal/Journalistic/68613_a_69938]
-
asta care am luat-o. Și uite ce-ai făcut din bucuria noastră... Fărmăcata nu-l mai auzi. Începu să urle ca la mort. Ridică fata, o acoperi cu cearșaful, cu macatul, cu ce mai găsise pe pat și o zbughi afară. Țipa deznădăjduită: - Nu muri, prințesa mea! Nu mă lăsa chiar acușica, comoara vieții mele! Cum să mori, regino? Cum să ne lași, scumpetea scumpeților?! Nu vezi că e sărbătoare sfântă, cum să mori, chiparoasa mea? Aoooooleeeuuuuu, săriți că mi
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
măturoiul. O plesnește pe Flora peste șolduri și umeri. Bessie fuge afară, dar Flora e prinsă într-un colț. O masă se răstoarnă. Bessie, de afară, strigă după poliție și zbiară: „Săriți! Săriți!” Fanfara liceului intonează imnul Americii. Flora o zbughește pe lângă măturoi și fuge afară. Strigă și ea după ajutor. Serafina le urmărește. Izbește cu măturoiul prin aerul strălucitor al prânzului. Cele două femei fug, strigând.) FLORA (răcnind, în spate): O să cer s-o aresteze! Poliția, poliția! O să cer să
Tennessee Williams - Trandafirul tatuat () [Corola-journal/Journalistic/5924_a_7249]
-
pînă cînd sticla e goală. Ținînd între două degete buretele ud, se împleticește spre cîine, cu lanterna sub bărbie, îndreptată în sus, punînd în lumină, crede el, o față de vampir. - Momentul... adevărului! Se avîntă. Cîinele țîșnește într-o parte, o zbughește pe lîngă el, spre intrare, în timp ce Roger se repede cu buretele și capul înainte în cărucior, care se prăbușește sub greutatea lui. Aude scîncetul slab al doctorului: - Ne scapă. Repede, Mexico. - Repede, zice Roger, strîngînd buretele în mînă, extrăgîndu-se din
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
ultimele zile -lumina care a urmat marii explozii, atît de împletită apoi cu durerea și frigul. Lumina din spate înseamnă moarte/bărbații cu plase gata să sară pot fi evitați... - Buretele!, urlă doctorul. Roger se aruncă asupra cîinelui, care a zbughit-o înspre Pointsman și în direcția străzii, în timp ce doctorul scoate un geamăt, dă disperat cu piciorul prins în vasul de toaletă, ratează, avîntul îl răsucește o dată complet, cu plasa ridicată ca o antenă radar. Roger, cu botul scăldat în eter
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
străjuită de eucalipți prăfuiți, pe lângă terenul de tenis al familiei Shreiner, unde domnul Shreiner se lupta neobosit cu loviturile precise date de mașina de mingi; pe lângă chioșcul familiei Reid, îmbrăcat în glicină, ajungea la curtea școlii, până la poalele dealului. O zbughea pe lângă maică- sa, care stătea într-un șezlong, cu o carte deschisă-n poală. Câteodată alerga la viteză maximă, de simțea pământul explodându-i în coapse și plămânii arzând în căutare de aer, alteori era un sprint ușor, care-l
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
cum și eu știu despre tine cine ești, și atunci de ce n-am împărți casa? Sau mai bine, de ce nu te-ai mărita cu mine așa încît amîndoi să putem avea casa. - Dumneata ești complet nebun! - zise ea și o zbughi afară cu vorbele - vei primi o scrisoare de la avocatul meu. Atunci ochii îi căzură pe cheia lui, care stătea mai departe pe masa din salon. O luă și o întoarse. Pe cheie nu era trecut numele casei ei, "Dorotheea", ci
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]