244 matches
-
transparentă, răsucită ca un inel, abia ieșită de sub rindeaua stolerului. Dacă-i dai foc, arde (incandescent) la fel ca o lamă de magneziu. *Mă enervează refrenele idioate de muzică ușoară și toate prostiile care-mi intră în cap și apoi zdrăngăne o oră sau o zi. Dimineață, pe stradă, s-a prins de mine ca scaiul o reclamă în versuri: „Lozu-i mic la-nfățișare, / Dar cîștigu-i foarte mare!” E amia ză și încă îmi vine s-o repet, nitam-nisam. Și nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la goană, ca nebunii, de-a lungul șanțului. Eram legați unul de altul cu funia. Fata agita ritmic lanterna în sus și-n jos, trasând pe zid un model seismografic dințat. Rucsacul îmi sălta în spate și auzeam lucrurile dinăuntru zdrăngănind: conservele, termosul, sticla de whisky. Aș fi vrut să mă opresc și să arunc tot ce nu-mi trebuia, dar n-aveam răgaz nici măcar să mă gândesc la rană. Pe deasupra, mai eram și „în lesă“, așa că nu puteam slăbi pasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în niște trupe și credeam că voi deveni următorul Paul Westerberg) pentru a masca frunza de marijuana, după ce remarcase privirile îngrijorate ale unor părinți, așa că n-a trecut mult și am început să mă-nvârt prin casă, salutând invitații în timp ce zdrăngăneam la chitară - ceea ce constituia și o stratagemă deșteaptă de a-i descuraja pe studenții mei să vorbească despre scrierile lor (întotdeauna unul dintre cele mai puțin preferate subiecte de conversație ale mele - iar în seara asta n-aveam chef să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se apropie de cincizeci. Robby a adoptat atitudinea lui obișnuită atunci când vorbea cu un adult: nu dau doi bani pe tine. Am remarcat că strângea în mână o minge de baseball concepută să arate ca luna. Apoi cineva mi-a zdrăngănit strunele: iarăși Sarah. Mi-am dat ochii peste cap și am murmurat o înjurătură printre dinți. Am privit în jos și am oftat: purta un șort foarte strâmt, alb. - Ăștia-s puștii, i-am spus lui Jay, arătând spre Robby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Omul se bazează pe tupeu, pe niște legi postdecembriste strâmbe pentru imensa majoritate și drepte pentru câțiva, pe ambiguitatea unor înscrisuri vechi și pe nepăsarea, neștiința și incompetența politicienilor noștri. Acum, pe coarde dezacordate, acompaniat de o șleahtă de interesați, zdrăngăne cum că ar fi făcut el lovitura de stat de la 23 august 1944. Să fim serioși! Nu-l ducea capul pe fostul rege la o treabă așa de importantă. Se face că uită că în Palatul regal adăpostea doi comuniști
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
că a ajuns cuțitul la os sau foarte aproape, din moment ce domnul președinte Băsescu s-a agățat de sintagma „interes național”, formulă care ar putea atinge, în condițiile în care „organele-s sfărâmate”, o coardă sensibilă care să se apuce de zdrăngănit dezacordat. Zic zdrăngănit, deoarece categorii eticosociale și politice ca țară, popor, patrie, patriotism, valori naționale, patrimoniu național, națiune, trecut istoric, istorie națională, pe motivul prostesc că s-au demonetizat în timpul regimului comunist, trezesc tot mai puțin ecou în conștiința românească
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cartea și se ridică. Prin ușa larg deschisă a refectoriului scăpa cacofonia bucuriilor de duminică. Intră și se așeză într-un colț. Vecina ei de pat, o prăjină, care în fiecare dimineață își trăgea îndelung ciorapii, mândră de picioarele ei, zdrăngănea la pian un tango, iar elevele din clasele superioare, neținând seama de izurile de bucătărie, dansau. Câteva perechi evoluau strâns înlănțuite, fără a-și vorbi, într-o ciudată încordare. Puștoaicele se ciondăneau pe sub mesele trase deoparte sau se distrau grozav
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
găsim la șapte, la Costi, să-ți marc banu'." Da, mă, acolo." " Și vezi dă sticla aia..." Nea Vasile nu reacționează în niciun fel, făcându-se că, din cauza zgomotului, n-a auzit. Virgil nu mai comentează și ambalează motorul de zdrăngăne geamurile clădirilor din jur. Apoi pornește țanțoș cu camionul de zece tone prin centrul capitalei noastre atât de europene. Intră pe bulevard ca un zmeu. Un Bentley și o Alfa Romeo frânează, făcându-i loc, șoferii acestora înjurându-l cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acum pe Dumitru Graur căruia toți camarazii îi ziceau Nenea. De ce Nenea, Dumnezeu știe. Poate din cauza chipului său prea serios, deși vârsta era cam la fel cu a celorlalți camarazi de front. Uite cum stau acum alături în căruța care zdrăngăne din toate încheieturile, căruță cazonă trasă de doi cai bavarezi cu cozi scurte și copite cât gura găleții, cai înceți la pas ca niște boi, dar foarte puternici. Peste tot în jur doar iarbă uscată, arsă de soarele nemilos al
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
alt copac, acela murea prăvălindu- se peste mine. Parcă eram plin de copaci morți, tălpile, mâinile corpul tot îmi era acoperit de copaci morți, voiam să întind mâinile să opresc picăturile acelea, dar nu reușeam cu nici un chip. Cu un zdrăngănit de fierăraie, globul acela negru se puse în mișcare, sau poate se mișca mai dinainte și eu nu observasem, cu ochii măriți am văzut prin fața mea defilând anii ce au trecut de la nașterea mea, scrise pe tăblițe albe, cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
puține - secvențe de poezie autentică. într-un poem intitulat Dragostea (și scris probabil de Mircea Cărtărescu) există de exemplu o reprezentare expresivă a devorării bărbatului de către femeie în actul dragostei: "blugii-i atârnau pe ea, bluzele fluturau pe ea/ coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere/ sub țâțele ei nehrănite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghițea miliardele de semințe.// orbecăiau prin dragoste pe străzi imbecile/ lăsau totul pe a doua
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
de cădiță până atunci, iar pe deasupra eram îngrozită și de doamna Honey; însă Mary m-a asigurat că era mai mult gura de ea și că, în orice caz, o puteam oricând auzi când venea, căci, din cauza mănunchiului de chei, zdrăngănea mai ceva ca o căruță plină de ceainice vechi; iar dacă mai aveam ceva de comentat, atunci avea să mă spele afară, goală pușcă, la pompa din fundul curții. Am fost de-a dreptul indignată și i-am spus că
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
cu cap mare, așezată la un fel de tejghea, i-a înșfăcat din pumn o monedă ș...ț, i-a dat o hîrtiuță, apoi și-a pus capul pe tejghea și a adormit. Capul îi era plin de mărunțiș care zdrăngănea și prin gura întredeschisă Alice aștepta, la o zdruncinătură mai zdravănă, să înceapă să curgă bănuții"), peste vatmanul-împărat Verde, peste anestini și anestine, locuitori în Intrarea Anestinelor. Cuvintele necunoscute, poreclele și jocurile inventive au valoare incantatorie: "betrav-ivoar-siclam-griperl-grena ", ca o formulă
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
de când Walter Benjamin (născut în 1892) își trăia Copilăria berlineză la început de veac. Telefonul era încă o mașinărie misterioasă cu manivelă, prevestitor de schimbări fatidice, tulburător de somnolențe istorice, aducând vești din "noaptea care precede orice naștere adevărată". Birje zdrăngăneau de-a lungul canalelor, trenurile conturau - cu liniile pierzându-se în ceață - depărtarea de pierduta lentoare a metafizicii. Pașii din copilăria lui Benjamin mai lăsau pe parchet "urme de hoț", intruziuni ale visului și meditației care aveau încă suficientă vreme
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
sau două,/ abia s-a întors întrebătoare spre tine...// pe-atunci plecai ca-n somn spre un front/pe care să-l hrănești laolaltă cu alții,/ pe nesimțite săpai în suflet tranșee,/ în trecere dezamorsai ani și grenade/ sub cerul zdrăngănind de gamele/ și întinderi pomădate cu un roșu noroc// pe-atunci te duceai în război pentru o fată/ pe care un soldat ungur a invitat-o la dans" (În patruzeci) Cu acest poem (plasat către finalul volumului) în minte ar
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
îi spun, răsfățând-o, franțuzoaica.) în trafic, în primele săptămâni, la fiecare o sută de metri intram în panică, având impresia că i s-a oprit motorul. De ce? Pentru că nu-l auzeam. înainte avusesem o Dacia 1310 care huruia și zdrăngănea, zgâlțâindu-se din toate încheieturile, astfel încât simpla ei înaintare părea o acțiune eroică. "Franțuzoaica" este cu desăvârșire silențioasă; trebuie să-mi încordez auzul ca să-mi dau seama dacă motorul ei funcționează. Și funcționează întotdeauna, în afară de cazurile în care îl închid
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
prăfuite sau incredibil de fragede, de pline de miez, îmbrățișînd cîte un burlan ruginit... pata de păcură căzută pe trotuar, ajunsă acolo într-o dezolare stranie, într-o înstrăinare dificil de suportat, persecutată de oamenii din jur... bucățile de tablă zdrăngănind ritmic pe cimentul grădinilor pustii, perfect rotunde, lipsite de plante...imaginile halucinante, strălucind și dispărînd rapid pe geamurile scăpate de sub obloanele din scîndurele de lemn vopsit, o vopsea încinsă, scorojită, leproasă... Băi, zice, mai bine "comentează-mă" pe mine... Și-
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
sterg, înghesuit printre ceilalți, la slujba de seară, câte un strop al lepădărilor mele. De ce, nu știu, dar ceea ce mântuie e neapărat al nostru, iar ceea ce mă bântuie e numai al meu. Din urmă vine, cu pas târșâit, inegal, paracliserul, zdrăngănindu-și bolul cu arginți, ca nu cumva să mă prefac că n-aud. Nu am întotdeauna mărunțișul la mine, mă scotocesc până găsesc să-i dau altceva. Astăzi, de pildă, mi-a dispărut ochiul al treilea, din frunte, și am
Epistolă din Sebastia by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Imaginative/6384_a_7709]
-
bîntuie, încă pocnindu-i ger în urechi pînă se fac roșii și cad. Pomii de Crăciun și-au încheiat misiunea de mult. Cadența se sparge în degetele pianistului, se-ncurcă în corzi și nici nu și-a deșirat colierul alb-negru. Zdrăngănind întrerupe prezentul amintirea poeziilor scrise cîndva e hîrtie lucioasă. În sala de concert. Între allegro și adagio se tușește palmele aplaudă la întîmplare. Pianistul își iese din fire lovește cu furie clapele să smulgă din ele restul de sunete de parcă
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
doar găsindu-mă dincolo singură și femeie am înțeles că nu mă mai pot întoarce vreodată cu adevărat. cutia cu panglici cineva deschide corpul meu ca pe o cutie cu panglici amintiri cu cerceluși de plastic de când eram fetiță îmi zdrăngăne la ureche mă rujam cu violetul spre verde al mamei mă încălțam în pantofii ei din lac vișiniu mă îmbrăcam în rochiile cu paiete pe care le ținea în geamantan crezând că voi ajunge femeie de ambasador pe degetul mare
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/8489_a_9814]
-
florilor li se făcea sete sau sufereau, nelăsându-le vreodată să aștepte cu udatul până când ele se uscau. Lo vârstă înaintată descoperiseră un adăpost, un refugiu simplu în lumea florilor de primăvară. Chiar conversațiile lor se transformaseră într-un fin zdrăngănit de cristale. Nu știam aproape nimic despre cultivarea ghioceilor și valoarea lor ca plante decorative. În țara în care mă născusem, ghioceii fuseseră mereu plante medicinale, cel puțin în lumea țăranilor. Deja din timpuri străvechi, bulbii ghioceilor se foloseau pentru
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
să tragă coviltirul trăsurii când boierul, la pădurea din Băneasa sau Cernica, avea ceva de discutat, mai în secret, cu vreo doamnă de rang sau de felinar, ambele hotărâte să se sacrifice pe același altar. După o noapte de chef, zdrăngănită de dans și igrasiată de băutură, câte una din ele, despărțită de belfer, mai adormea în trăsură. Respectuos, Spilka lăsa caii la pas, să nu-i clintească somnul, și o ducea la el acasă, unde-i așeza patul ca-n
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
el acasă un țambalagiu, de care se mai și sprijinea. A făcut-o lată, spre disperarea rusnacilor de pe Făinari, Birjari, Precupeții Vechi, Smeului și Câmpului - "muscali cu cauciuc", cum le zice Caragiale, din pricina gumilasticului montat pe roțile trăsurilor, ca să nu zdrăngăne pe macadam. O vreme s-a mai potolit, bând cu măsură și mai atent la marțafoaiele cărate la hogeac. Paza bună trece primejdia grea. Drept e că, între timp, o mai pățise cu o doamnă onorabilă, scoasă la pădure de
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
Al fiarelor din codri. Speriat A vrut să tacă. Palidă, încercănată, Iubita-i, însă, s-a prelins în Întuneric. Să cînte-a trebuit. Să o aducă Sub soare iar. Oh, vis himeric Al minții, fragedă și pură și năucă! Căci troleibuzul, zdrăngănind armonios, A stat o clipă-n soare. Apoi, parcă-ntr-o doară, a întors. Casa Mare Atîtea lucruri vii și-atîtea lucruri moarte. Care trăiesc în noi tot mai puțin: Tata-moș, mama-bună, lelea Vetă, unchiul Din, Desculți în praful verii de pe
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
hîrtia ce-mi învelise mărul și pîinea cu marmelada. Îl țineam strîns la piept, pentru că aveam de trecut printre idioții care se distrau în felul acela tembel, lovindu-te cu geantă prin spate ca să-l scapi din mină și să zdrăngăne. Din cauza asta, toate cutiuțele erau pocite. A mea avea și pitici. Băgasem de seamă că, dacă îmi închipuiam cum o răpesc bandiții și cum înving eu tot felul de pirați ca s-o salvez, ajungeam acasă fără să bag de
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]