124 matches
-
Printre ei zăresc oameni în cămeșoaie și niște pălării de pai pe cap cât roata carului, semn că aici la marginea târgului țăranii se amestecă ușor cu târgoveții...Un murmur continuu ne însoțește până la tejghea. La vederea noastră, tejghetarul - un zdrahon cât un gorun - se desprinde din umbră și, cu o plecăciune demnă de un ucenic monahal, îi sărută dreapta bătrânului. Acesta îl binecuvântează, apoi îl întreabă ceva șoptit...Omul nu spune nimic, dar se răsucește ca un titirez și o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
abundente ale picioarelor albe și umflate. Sandale, laba piciorului imensă. Piciorul, un corp în sine, independent. — Dumneata? — Pentru soț, Vlădescu Dragoș. Doctorul Marga caută dosarul Vlădescu Dragoș, îl găsește, se adâncește în lectură, ridică în sfârșit ochelarii din hârtii, scrutează zdrahonul din fața sa, reia lectura, zâmbește, livrează, până la urmă, concluzia celor citite. — Cam opuși. Vă aflați la poli opuși, înțeleg. Dumneata și soțul, vreau să zic... cam opuși. Soția Vlădescu pleacă, rușinată, privirea. Tace, strânge în pumnul drept un corn. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tolănită într-un fotoliu de paie pe prispă și, dacă nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza apărea ca un zdrahon purtător de ochelari cu lentile-fund-de-sticlă. Cu ceafa zdrobită de scatoalce, nea Miluță se hotărâse să treacă la teatru. Adulmeca mai cu seamă piese istorice cu voievozi eroici, înconjurați de o ciurdă de puradei bastarzi. Totul în versuri, neapărat în versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lucru ca să atenuez impresia de metropolă strivitoare pe care i-o dădea Bucureștiul... Umblam cu ea pe străzi deși nu le puteam suferi și de multe ori nici nu-mi ascundeam repulsia. Trecătorii mi se păreau gălăgioși și aroganți... Doi zdrahoni fercheși, fără doar și poate din protipendada comunistă, ieșiți la aer, au fost cât pe-aci să dea peste mama la întretăierea dintre Bulevardul Magheru și strada Maria Rosetti: genul acela de oameni care parcă înghițiseră un băț și începuseră
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lumină. De speranță. În ansamblul ei, cartea se deschide cu mare generozitate sub ochii cititorului, Vasile Ilucă demonstrând cu asupra de măsură că este suveran pe arta lui. Vasile Filip Ploua... Pe ulița glodoasă, la ceas târziu din noapte, un zdrahon își ținea cu greu cumpăna, înotând cu mers alignit prin mocirla drumului... S-a oprit pentru o clipă. Și-a rotit privirea încețoșată de jur-împrejur de parcă ar fi vrut să dibuie niscaiva urmăritori. Apoi, ștergându și fața udată de ploaie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fi fost rusul, n-ar fi simțit că în acea gospodărie este un cal... Către seară, bătăile în poartă au scos-o pe Maranda din casă. Toaibă s-a băgat repede sub țolul de pe laiță, gemând din greu. Rusul, un zdrahon cam pe măsura lui Toaibă, cu Naganul bălăbănindu-i se la șold, a intrat țanțoș în curte, urmat îndeaproape de Hadarag, care își rotea privirea cam înspăimântată prin curte. În cele din urmă, și-a oprit-o întrebătoare asupra Marandei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ciudat și deloc În apele lui și-l rugă să-i spună ce se Întîmplase. La Început Julius se stăpîni cît putu, dar pe urmă nu se mai putu ascunde și-i spuse tot. Susan află astfel că Aliaga, un zdrahon dintr-a doua, Îl faultase, Îl Îmbrîncise tocmai În clipa cînd el era gata să bage un gol În poarta lui Morales; și pe deasupra Îl mai făcuse și nătăfleață. Lui Îi dăduseră lacrimile de mînie, dar ce putea face, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îngrijise un bețiv care fusese rănit Într-o Încăierare, el voise s-o ia la bătaie nu altceva, dar ea nu și-a pierdut cumpătul, a rămas calmă și curajoasă, i-a dezinfectat rana și l-a Îngrijit În timp ce doi zdrahoni Îl țineau zdravăn ca să nu se repeadă la ea. Susan, profund impresionată și sub efectul pastilei verzi Întăritoare, se uită la preot și se hotărî pe loc: va merge și ea În cartierele sărace. „Nu e vreunul pe lîngă clubul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care corcitura le pronunța În timp ce mîngîia tot mai insistent cămășile conașului. Autobuzul se opri În dreptul unui stop și Păsărica se Întoarse să se uite pe fereastră, de data asta văzu Încă una din ființele ei dragi, un polițist, un zdrahon de metis care părea destul de cumsecade. Atunci se ridică În picioare ca să poată scoate capul pe fereastră, fiindcă Păsărica era mică de tot și voia să fie auzită bine de polițist. Întreg autobuzul luă parte la scenă, fiindcă ceea ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o să plece, darling o să se distreze copios cînd o s-audă de Țanțoșa... Și cîte o să mai inventeze pe seama ei... Susan Îl și vedea, cu paharul În mînă, la clubul de golf, explicîndu-le prietenilor ce corp și ce glas grozav avea zdrahonul de fată pe care-o angajaseră la copii și ce aere Își dădea trupeșa și fericita metisă. Spre amiază apăru Juan Lucas cu vestea că angajase un bucătar. O să vină curînd, i-l recomandaseră dimineața la golf și el gustase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un cort de tuareg, adus din ultima călătorie și fixat într-o altă încăpere, lăsând candelabrul să lumineze o sală strălucitoare și goală. Mă miram: "De ce nu v-ați dus nici unul s-o vedeți?" Zâmbeau. Intrarea era păzită de un zdrahon mut care, cu siguranță, nu le-ar fi îngăduit să pătrundă; și nu țineau să forțeze lucrurile, să riște un afront sau chiar o pedeapsă. Exista chiar un reproș nedefinit în zâmbetul lor. Cum, nu înțelegeam că Bătrânul era partea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mutra lui placidă nu se putea citi altceva decât o înfricoșătoare lipsă de gânduri. Mi-am amintit că nici prima oară nu mă oprise; mă speriasem singur; trăim într-o lume de interdicții și mi se păruse că un asemenea zdrahon nu putea avea decât o singură menire, să-i înspăimînte și să-i alunge pe curioși. Înaintam acum pe un coridor luminat orbitor, acoperit cu un covor gros, de culoarea muștarului, care absorbea sunetul pașilor, și am auzit foarte clar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-l găsesc pe Palermo, care, firește, nu-i acolo și ce găsesc în schimb? Muncitorii aduseseră cărămizi și lanțuri și le răspândiseră peste tot. Par toți foarte agitați și-mi spun că tipul acela, Reilly, așa îl cheamă pe zdrahon, i-a pus să aducă rahaturile alea ca să atace biroul și să-l bată pe domnul Gonzalez. — Cum? — Le-a băgat în cap că nu sunt suficient de bine plătiți și că muncesc prea mult. Cred că are dreptate, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lume așa ceva! Și jena cu care vorbea mama lui despre faptul că avea să-l protejeze! Toate semnele indicau spitalul Caritas. — O, Fortuna, ticăloasă nenorocită ce ești! Începu să se învârtească, legănându-se ca o rață, prin mica lor casă. Zdrahonii cu brațe tari folosiți de spital își aveau privirea ațintită asupra lui. Ignatius Reilly, porumbelul de lut. Dar era posibil ca mama lui să se fi dus totuși la una dintre bacanalele ei de popice. Pe de altă parte, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un cort de tuareg, adus din ultima călătorie și fixat într-o altă încăpere, lăsând candelabrul să lumineze o sală strălucitoare și goală. Mă miram: „De ce nu v-ați dus nici unul s-o vedeți?” Zâmbeau. Intrarea era păzită de un zdrahon mut care, cu siguranță, nu le-ar fi îngăduit să pătrundă; și nu țineau să forțeze lucrurile, să riște un afront sau chiar o pedeapsă. Exista chiar un reproș nedefinit în zâmbetul lor. Cum, nu înțelegeam că Bătrânul era partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mutra lui placidă nu se putea citi altceva decât o înfricoșătoare lipsă de gânduri. Mi-am amintit că nici prima oară nu mă oprise; mă speriasem singur; trăim într-o lume de interdicții și mi se păruse că un asemenea zdrahon nu putea avea decât o singură menire, să-i înspăimânte și să-i alunge pe curioși. Înaintam acum pe un coridor luminat orbitor, acoperit cu un covor gros, de culoarea muștarului, care absorbea sunetul pașilor, și am auzit foarte clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
după-amiază. Casa părea pustie. Totuși, o fată de vreo cincisprezece ani, complet goală, stătea turcește pe covorul din salon. „Gone to the beach...”, făcu ea drept răspuns la Întrebările lui, după care căzu iar În apatie. În camera Janinei, un zdrahon bărbos, vizibil beat, sforăia prăvălit de-a curmezișul patului. Marc ciuli urechea; auzea gemete sau horcăieli. În camera de la etaj domnea o duhoare cumplită; soarele, pătrunzând pe fereastra largă, lumina violent dalele albe și negre. Pe dale, fiul său se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
versiunea canonică preferată de Bruno: „S-a Întâmplat pe la sfârșitul lui iulie. Venisem pentru o săptămână la maică-mea, pe Coasta de Azur. Continua să țină casă deschisă, primea lume multă. În vara aceea, se culca cu un canadian - un zdrahon tânăr, cu un fizic de țapinar. În dimineața când urma să plec, m-am trezit foarte devreme. Soarele era deja fierbinte. Am intrat În camera lor, dormeau amândoi. Am ezitat câteva secunde, apoi am tras cearșaful. Mama s-a mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
niște vreascuri, probabil amestecate cu ierburi locale - cimbrișor, rozmarin, cimbru; astfel, după jumătate de oră, mirosul a Început să semene exact cu cel al unei fripturi la grătar. Cel care-a observat a fost un prieten al lui David - un zdrahon cu bluzon din piele, cu părul lung și unsuros, cu mai mulți dinți lipsă, din față. Altul, un soi de hipiot, a explicat că la unele triburi primitive devorarea șefului mort este un ritual de comuniune foarte puternic. Știrbul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Cinci bărbați se succedaseră deja, fără ca ea să le arunce o privire; cu ochii Întredeschiși, ca Într-un vis, Își plimba limba pe sexul lui Bruno, explora centimetru cu centimetru. Deodată scoase un strigăt scurt, unic. Insul din spatele ei, un zdrahon cu părul creț, continua să pompeze conștiincios, berbecește; avea o privire goală, absentă. Oprește! Oprește! strigă Bruno; i se păruse că strigă, dar vocea Îi pierise, nu scotea decât un soi de chelălăit slab. Se ridică și Îl Împinse brutal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tine? Nu vezi că ești pulbere? Așa se vine la doctor? În halul ăsta? Nu ți-e rușine de lume? Ia stai să chem eu paza să ieși mata la aer oleacă... Și asistenta trântește la loc ușa cabinetului. Doi zdrahoni în uniforme negre urcă scările de la capul holului și în scurt timp bolnavul recalcitrant, flancat de cei doi, le coboară. Ceilalți pacienți răsuflă ușurați. Numai unul dintre ei, un lungan rulat ca un trabuc într-un trenci soios, purtând niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Nici Sonia, nici eu și, de altfel, nimeni din câți cunosc n-a mai mâncat de cinci luni altceva decât cartofi. La mine nu m-am uitat, dar Sonia seamănă cu o scândură umblătoare. Băcanul, care e cel mai mare zdrahon din câți cunosc, se topește văzând cu ochii, nu-ți vine să crezi. Mi-a spus că bea apă toată ziua, ca să-și umfle burta și să uite de foame. Mi-era frică să-i strâng mâna Soniei, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dat seama dacă o cuno șteau sau nu, fata nu prea țipa, ci se zbătea (i-or fi pus ceva la gură) în orice caz era un act de agresiune. Aflat aproape, am strigat și m-am răstit la acești zdrahoni între 14-20 de ani; străzile pustii. I-au dat drumul fetei care s-a topit înspre piața veche, dar ... Mi-au făcut loc printre ei ... și apoi au început să strige după mine cu măscări și injurii. Știau foarte bine
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
de acest tip abundă în Gospodăria Matrionei, din cauză că naratorul este un martor atent la oamenii din jurul său. "Cealaltă Matriona" nu-i place și el ține să precizeze acest lucru. Nu-i place nici tractoristul care ajută la căratul lemnelor, "un zdrahon încrezut, cu o față uriașă" sau "plin de sine, cu o față crudă". Antipatia spontană față de acest personaj se accentuează ulterior, după evenimentele povestite, astfel încât în momentul povestirii se impune această percepție. Față de bătrânul Faddei, naratorul simte la început simpatie
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
plătesc covrigul și limonada, dar Culiță n-a vrut să primească: - E cinstea mea, lasă, zi mulțumesc și transmite-i coanei Aglăița omagiile mele, mi-a spus, ca unui om mare. În momentul acela, a intrat în cârciumă Turcu, un zdrahon de fierar, puternic ca un taur și tot timpul pus pe ceartă. Nu pregeta să facă moarte de om în vreo încăierare, căci era un cuțitar vestit. S-a oprit crăcănat în cadrul ușii și și-a căutat cu privirea victima
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]