134 matches
-
palmelor să se convingă că totul e aievea. — Să nu-mi spuneți mie pe nume dacă toată brambureala asta n-o să rămînă în istoria loviturilor de stat, spune Părințelul privind în întunericul care i se deschide înaintea ochilor, în timp ce doi zdrahoni cu părul încîlcit, chinuindu-se din răsputeri, reușesc să dea pînă la urmă la o parte ușa înțepenită a bisericii. Din interior trăsnește un miros amestecat de tămîie, lumînări arse și igrasie. — Chiar țineți morțiș să facem popasul ăsta? întreabă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fost anunțat până la ora 3:10 a.m., când deja nu mai era nici o șansă de a-l ține sub control. Cocoșatul Își abandonă recitalul când soldații se lansară Într-o interpretare a cântecului „Germanie, mândria noatră“. Unul dintre ei, un zdrahon de bărbat cu o cicatrice pe față de lungimea și consistența unei cruste de șuncă, merse În jurul barului fluturând din mâna În care-și ținea berea, cerându-le insistent clienților aflați În local să cânte și ei. Lui Illmann nu păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-i dă țâță celui mic. — Ha, ha, îți lăsăm moșul, dacă ne dă două pungi cu galbeni înnumărați... Dacă ne dai pruncul, care-i finul măriei sale vodă, te lăsăm și pe dumneata în pace, he, he, jupânică..., râse un alt zdrahon din mulțime. Pungile vi le dăm, dar coconul, nu! zvâcni Tudora spre ușa casei. Doi seimeni îi tăiară calea și un al treilea îi smulse copilul din brațe și o îmbrânci spre boier Preda. Ticălosul luă băiețelul de picioare și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în voltă și habar n-ai ce-i aia o velă mare triunghiulară, fiindcă tu n-ai avut niciodată haine de seară și n-ai fost niciodată la o serată mondenă... Da, dom’le, dacă aș fi și eu vreun zdrahon de goi blond cu costum de călărie roz și cu cizme de vânătoare valorând câteva sute de dolari, n-avea grijă că mi-ar lua-o la cioc urgent, sunt convins! Mă-nșel. Timp de trei luni i-am tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Nici Sonia, nici eu și, de altfel, nimeni din câți cunosc n-a mai mâncat de cinci luni altceva decât cartofi. La mine nu m-am uitat, dar Sonia seamănă cu o scândură umblătoare. Băcanul, care e cel mai mare zdrahon din câți cunosc, se topește văzând cu ochii, nu-ți vine să crezi. Mi-a spus că bea apă toată ziua, ca să-și umfle burta și să uite de foame. Mi-era frică să-i strâng mâna Soniei, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
plătesc covrigul și limonada, dar Culiță n-a vrut să primească: - E cinstea mea, lasă, zi mulțumesc și transmite-i coanei Aglăița omagiile mele, mi-a spus, ca unui om mare. În momentul acela, a intrat în cârciumă Turcu, un zdrahon de fierar, puternic ca un taur și tot timpul pus pe ceartă. Nu pregeta să facă moarte de om în vreo încăierare, căci era un cuțitar vestit. S-a oprit crăcănat în cadrul ușii și și-a căutat cu privirea victima
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ciudat și deloc În apele lui și-l rugă să-i spună ce se Întîmplase. La Început Julius se stăpîni cît putu, dar pe urmă nu se mai putu ascunde și-i spuse tot. Susan află astfel că Aliaga, un zdrahon dintr-a doua, Îl faultase, Îl Îmbrîncise tocmai În clipa cînd el era gata să bage un gol În poarta lui Morales; și pe deasupra Îl mai făcuse și nătăfleață. Lui Îi dăduseră lacrimile de mînie, dar ce putea face, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îngrijise un bețiv care fusese rănit Într-o Încăierare, el voise s-o ia la bătaie nu altceva, dar ea nu și-a pierdut cumpătul, a rămas calmă și curajoasă, i-a dezinfectat rana și l-a Îngrijit În timp ce doi zdrahoni Îl țineau zdravăn ca să nu se repeadă la ea. Susan, profund impresionată și sub efectul pastilei verzi Întăritoare, se uită la preot și se hotărî pe loc: va merge și ea În cartierele sărace. „Nu e vreunul pe lîngă clubul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care corcitura le pronunța În timp ce mîngîia tot mai insistent cămășile conașului. Autobuzul se opri În dreptul unui stop și Păsărica se Întoarse să se uite pe fereastră, de data asta văzu Încă una din ființele ei dragi, un polițist, un zdrahon de metis care părea destul de cumsecade. Atunci se ridică În picioare ca să poată scoate capul pe fereastră, fiindcă Păsărica era mică de tot și voia să fie auzită bine de polițist. Întreg autobuzul luă parte la scenă, fiindcă ceea ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o să plece, darling o să se distreze copios cînd o s-audă de Țanțoșa... Și cîte o să mai inventeze pe seama ei... Susan Îl și vedea, cu paharul În mînă, la clubul de golf, explicîndu-le prietenilor ce corp și ce glas grozav avea zdrahonul de fată pe care-o angajaseră la copii și ce aere Își dădea trupeșa și fericita metisă. Spre amiază apăru Juan Lucas cu vestea că angajase un bucătar. O să vină curînd, i-l recomandaseră dimineața la golf și el gustase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce se petrece, au rămas mai întâi muți de spaimă, după care au luat-o la fugă părăsind porțiunea de zid unde se aflau... Respiră precipitat: — Așa am cucerit fortăreața. Mușchii de pe chipul lui Rufus rămân neclintiți. Știe însă că zdrahonul nu se laudă cu minciuni. A învățat de-a lungul vieții lui de soldat că luptătorilor de elită nu li se pare sub demnitatea lor să arunce cu bolovani. Ba chiar și călăreții pot azvârli cu ușurință din fuga calului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cui ești din Hârlău? — Sunt de-a lu’ Pipirig. — De-a lu’ Pipirig? Ăla ce ținea capre-n curte? De-a cui ești de-a lu’ Pipirig? — De-a Vasilcăi a lu’ Porojan. — Ce vorbești, dom’le?! - făcu ochii mari zdrahonul. Vasilca lu’ Porojan ce-a trăit cu Stafidiade ce ținea casa aia verde? — Așa e! - zise uimit Metodiu. Da’ de unde știi? — Păi și eu sunt din Hârlău! - răspunse voinicul. — A cui ești din Hârlău? — A Glanetașului. — A Glanetașului? Ăla care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de gaiță, după pușca curată și lucitoare, fără cucoașe. Era un bărbat tânăr încă, cu fața plină, roșcovană, cu puțină mustață bălaie, cu puțin pântece. Un om bine hrănit, cu obrazul mulțămit și cu ochii veseli. Celălalt, pădurarul, era un zdrahon nalt și spătos, cu mustața groasă, întunecoasă, dar cu privirea limpede și senină. Avea tașcă cu nasturi de alamă la șold în stânga, și ducea în cumpănă o pușcă sub cucoașele căreia, ca să nu ruginească oțelele, pusese câte-un petec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un cort de tuareg, adus din ultima călătorie și fixat într-o altă încăpere, lăsând candelabrul să lumineze o sală strălucitoare și goală. Mă miram: "De ce nu v-ați dus nici unul s-o vedeți?" Zâmbeau. Intrarea era păzită de un zdrahon mut care, cu siguranță, nu le-ar fi îngăduit să pătrundă; și nu țineau să forțeze lucrurile, să riște un afront sau chiar o pedeapsă. Exista chiar un reproș nedefinit în zâmbetul lor. Cum, nu înțelegeam că Bătrânul era partea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mutra lui placidă nu se putea citi altceva decât o înfricoșătoare lipsă de gânduri. Mi-am amintit că nici prima oară nu mă oprise; mă speriasem singur; trăim într-o lume de interdicții și mi se păruse că un asemenea zdrahon nu putea avea decât o singură menire, să-i înspăimînte și să-i alunge pe curioși. Înaintam acum pe un coridor luminat orbitor, acoperit cu un covor gros, de culoarea muștarului, care absorbea sunetul pașilor, și am auzit foarte clar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-l găsesc pe Palermo, care, firește, nu-i acolo și ce găsesc în schimb? Muncitorii aduseseră cărămizi și lanțuri și le răspândiseră peste tot. Par toți foarte agitați și-mi spun că tipul acela, Reilly, așa îl cheamă pe zdrahon, i-a pus să aducă rahaturile alea ca să atace biroul și să-l bată pe domnul Gonzalez. — Cum? — Le-a băgat în cap că nu sunt suficient de bine plătiți și că muncesc prea mult. Cred că are dreptate, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lume așa ceva! Și jena cu care vorbea mama lui despre faptul că avea să-l protejeze! Toate semnele indicau spitalul Caritas. — O, Fortuna, ticăloasă nenorocită ce ești! Începu să se învârtească, legănându-se ca o rață, prin mica lor casă. Zdrahonii cu brațe tari folosiți de spital își aveau privirea ațintită asupra lui. Ignatius Reilly, porumbelul de lut. Dar era posibil ca mama lui să se fi dus totuși la una dintre bacanalele ei de popice. Pe de altă parte, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rătăciți. Haide, gagiule tăcut și puternic! Vom asculta muzică și ne vom ține de mână, dar nu vom discuta politică. Poanta prinsese. Sărutul ei încă mai era cald. Danny se dădu jos și o porni spre intrare înaintea lui Claire. Zdrahonul care fusese la intrare de Anul Nou era și acum acolo și se uita la el ca la un alt alb iubitor de jazz. Claire îl ajunse din urmă chiar în momentul în care aerul rece îl făcu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
doar ca să vadă cum stau treburile pe aici și să știe precis ce și o dată fata din Bagdad are de făcut, cum să-i aducă și pe ceilalți, pe mă-sa și pe toți frații, acum trebuie să fie niște zdrahoni În toată legea! O să ne scoată ochii pentru orice vorbă scăpată pe seama lor, pe toți o să ne nșface rușii să ne ducă-n Donbas, că nu li-s de ajuns ăia pe care i-au ridicat anul trecut!...“ Au dat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
medic ca și el, afară? Tipul a răspuns îngâmfat: când se ducea el la ministru, nici nu crâcnea. Bine, i-am răspuns, dar dumneavoastră nu sunteți ministru! A înghițit replica, au urmat inspecții! Terorizante!!! Și era psihiatru ca specialitate! Un zdrahon pe care n-o să-l uit niciodată, îl chema Pop!!! Mai târziu Aristița a fost detașată disciplinar la Dolhasca. Venea călare pe o motocicletă grea, mare... Dormea la noi. Uneori o aducea și pe soră-sa, bomba țâțoasă... de altfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Învins. Oan-san lăsă să cadă pe lângă umărul lui drept trupul unui războinic voinic, cu două capete mai Înalt decât el, o masă de mușchi care devenise faimos În ultimii zece ani. Ismail, fiul de pescar dintr-un sat de la Marea Egee, zdrahonul care ridicase un tun de fier În bătălia de la Trebizond și Îl aruncase În războinicii lui Uzun Hassan, fusese trimis În neființă din două lovituri de picior. Una Îi rupsese ambii genunchi, iar zgomotul oaselor sparte Îi Înfiorase pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înalt decât ceilalți, iar când vorbea, glasul Îi alterna Între un chițăit copilăresc și un croncănit de bărbat. Ăsta-i orfanul care s-a aciuat pe lângă europeanul ăla. Ești sluga lui, nu? — Nu, i-a răspuns Adam. E tatăl meu. Zdrahonul și-a dat capul pe spate și a izbucnit Într-un hohot de râs. În jurul buzelor avea urme de salivă uscată. Un alt băiat se juca În spatele lui cu o pasăre moartă. Îi Întindea aripile negre cu pete roșii de parcă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ridice pe Adam, dar acesta nu se putea ține pe picioare. — Aha, vrei bicicleta pentru tine, așa-i? A făcut un pas spre Neng. Arăta cam de două ori mai mare decât ea. — Vreau doar să-l lași În pace! Zdrahonul a ridicat mâna, a șovăit o clipă și i-a tras o palmă zdravănă. — și tu ești tot o străină Împuțită, i-a zis. Mai bine uită-te la tine, pocitanie jegoasă! Neng rămăsese În fața lui, clipind liniștită, ca și cum nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nimeni nu înțelesese ce a bolborosit Sempronia, iar câteva babe au crezut doar că a trecut un rădvan fără arcuri pe drumul pietruit din fața casei. L-au hrănit cu salep fiert în lapte, astfel că la paisprezece ani era un zdrahon de bărbat care spărgea piatra la carieră. La nouăsprezece ani, Zlota reinstaură în târg un vechi obicei justițiar păgân, pe care locuitorii foarte bătrâni și-l aminteau din povestirile moșilor lor. După pravilă, într-o zi din an, primăvara, fiecare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ippolit sărbătorea câte un eveniment. Salahorii se Îmbătau cumplit. Nici Ippolit nu se lăsa mai prejos decât subordonații săi, ba chiar, am putea spune, el era cel care da tonul. Trebuie să-ți spun că Subotin al nostru era un zdrahon, Înzestrat cu o forță herculeană, și că demonstrațiile lui la astfel de chermeze camaraderești uluiau mesenii. Trupul lui Ippolit, pe lângă forța fizică, părea să nu simtă durerea. Pentru a le demonstra tovarășilor săi cât e de rezistent, Subotin Își cresta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]