113 matches
-
spus că s-a cerut deja motorină pentru seceriș, s-a și primit, așa că secerișul putea să înceapă oricând. Ajunseserăm aproape de postul de observație din care frații Frunză își făcuseră cartier general, eram destul de obosiți de târâșul prelungit, grâul ne zdrelise brațele și palmele, Puiu purta niște mănuși de piele care, însă, nu i-au folosit prea mult, transpira din greu, sudoarea care i se prelingea pe frunte și obraji îi lăsase dâre subțiri și cenușii în vopseaua de pe față, știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o să mă mai găsească nimeni, niciodată, o să mor și-o să rămân acolo pe vecie, ei, și atunci gândul ăsta m-a speriat atât de tare c-am reușit totuși să mă mișc, întorcându-mă puțin pe-o parte, mi-am zdrelit umărul, deși aveam uniforma pe mine, dar nu mi-a păsat, am continuat să mă târăsc, înaintam foarte încet, și atunci, deodată l-am auzit pe Feri, undeva mai în față, spunându-mi să mă grăbesc, că mai e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vrei... Lasă-ne în pace și pe noi, zău... Nu vezi că se dărâmă șandramaua...? CASIERUL: Chiar așa, ne călcați pe nervi... ȘEFUL GĂRII (Urlând, către CASIER.); Tu să taci! Să taci! M-ai răsturnat, m-ai împuns, m-ai zdrelit! (Către ceilalți.) Ia uitați-vă la degetele lui! I s-au înnegrit degetele! A vrut să mă arunce în fântâna cu apă, ca să rămână singur în sala de așteptare... Când a băut din apă i s-a înnegrit apa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
degetelor în țâțâna ușii. Comisarul o deschise puțin. Hoțul tresări. Parcă-i băgase jar sub unghii. - Caii! striga presarul. Ușa fu deschisă și mai mult. Balamalele scârțâiră. Țipă. - Aoleu, mama mea! Aoleu, dom' șef... - Caii! striga presarul. Îmbucătura ușii îi zdrelise pielea. Simțea sângele izbucnind afară, în cap îi juca numai un gînd: că le dăduse nuna stingă și că, dacă i-o fărâmă, tot o să poată mangli, cu dreapta, că pe aia o ferea. Apoi nu mai știu nimic. O
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
orbiți, rămâneau nemișcați pentru câteva clipe. Se încumetau totuși a umbla prin sală, ghidându-se după imaginea distorsionată întipărită în minte. Orbecăind, căutau în van ieșirea, împleticindu-se. Împiedicându-se, cădeau la podea și gemeau, simțind duritatea marmurei care le zdrelea coatele și genunchii. Juliți pe mâni și picioare, o luau de la capăt. Bâjbâiau, întinzând mâinile la întâmplare. Persistau în refuzul credinței că urmau o cale greșită. Am trăit o epocă a absurdului, în care politici de stat au marcat tragic
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lăsat în pat. - Cu fața în sus, poate, și-i făcu cu ochiul. Hai, nu te bosumfla, că am glumit. - N-are nici pe dracu'. Porcu'... - Domnul inginer?... - Ei, și tu, nuuu! Porcu'. A tăiat un porc și s-a zdrelit la un deget. Și-l doare. Pauză. Limb, limb, limb! amândouă, apoi coana preoteasă: - Știi, dragă, l-am văzut azi dimineață pe Gheorghe, sluga noastră din curte făcând pipi la poarta cea mare. Eu lam pândit de după perdea. - Pare palpitant
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a arătat drumul. Era și timpul, blonda, dincolo, făcea harachiri doi tipi înțoliți la șpiț, în gri. Am sărit un gard de beton armat, de 3 m, cu adâncituri pe undeva. Țin minte și azi acele adâncituri, căci mi-au zdrelit mâinile zdravăn. I-am așteptat dincolo de zid, pitit, și i-am achitat cu cuțitul, scurt, pe rând. Nu meritau viața, eu nu am făcut decât să scurtez sentința lor la moarte. Curat nu e nimeni. Fiecare, cred eu, are pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ar fi plâns. Pe când telefonistul răcnea în aparat, aghiotantul își curmă deodată imputările și, punând mâna pe brațul lui Varga, murmură cu alt glas, aproape mirat: ― Se vede c-a umblat prin sârme... Și-a sfâșiat hainele... Poate să fie zdrelit? Varga se uită repede la Bologa, încruntînd sprâncenele, și șopti cu o strângere de umeri: ― Poate... Atunci Apostol, ca și cum ar fi simțit privirile, ridică ochii spre dânșii. Varga întoarse capul și trecu lângă telefonist. ― Sunt zdrobit de oboseală, bolborosi Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
într-o gloată duhnitoare a subțiori nespălate, și am stat la rând vreo două ore. Aveam coadă la spate 34 pe atunci, dar în poza de buletin ieșisem așa de pletos, că funcționara m-a întrebat dacă nu sânt cumva Zdrelea haiducul. Tot în încăperea aceea dădeam pe vremuri testul mașinii de scris. Veneam cu bătrâna mea Erika și băteam nu știu câte rând uri de litere, ca și un mic text despre cauzele obiective ale dificultăților economice în care se zbătea țara
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pantalonii negri și cureaua de revolver. El stătea În spatele cabinei șoferului, strigîndu-i comenzi unui culi de la volan. Jim se temea de acest fost ofițer În armata regimului marionetă chinez, ai cărui pumni de fier Încă Îi mai simțea În oasele zdrelite din ceafă. Doar prezența lui Basie Îl salvase, dar grațierea putea fi de scurtă durată. Căpitanul Soong Îi acorda puțină atenție lui Basie, sau celorlalți membri europeni ai grupului de bandiți, și Îl privea pe Jim doar ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-mi înăbuși cuvintele. - Fiindcă ocna la care m-ai îndrumat era pustie, continuai cu vorba sugrumată, te-am prefăcut în pat și scaun, în taler și ciomag. Pentru că nu m-am priceput niciodată să mânuiesc rindeaua, așchiile tale mi-au zdrelit carnea. Cuie nu am știut să bat și scândurile patului, descumpănite de povara ciolanelor mele, s-au ridicat de pe caprele tale aspre și groase ca să se întoarcă împotriva mea și să-mi surpe trupul ostenit. - Ostenit de lenevie fără leac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
leac, adăugă în diapazon avortonul monstruos , bătând enervat cu pumnișorul în coșul pieptului meu. - Pălmuit de sănătatea judecății tale, spusei mai departe, plimbându-mă între ușă și cuptor, începui să mânuiesc rindeaua, sângerându-mă și am bătut cuie cu ciocanul, zdrelindu-mi vârfurile degetelor. Făcui o pauză, simțind cum piticul îngrozit se ghemuia în moalele inimii mele, să-mi mai încetinească bătaia. - Zitta! zisei liniștindu-mă puțin, - abia atunci mi-ai surâs muierește, ridicând lanterna aprinsă deasupra capetelor noastre, ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ajută să se ridice În picioare. Fetița, de vreo cinci anișori, Îl privea de la marginea drumului, cu ochii mari și chipul palid. — Sunteți teafăr, domnule? Îl Întrebă femeia, neliniștită. Cred că da, Îi răspunse pipăindu-se și flexându-și membrele. Își zdrelise o mână - stânga, din fericire, nu cea cu care scria - și mâine avea să aibă o vânătaie proaspătă pe gambă, dar altminteri părea să fie Întreg. Săltă bicicleta. Ghidonul se răsucise ușor pe axă, dar restul nu arăta afectat grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iar Julia veni mai aproape de ea să ia una. Fumară Împreună, umerii abia atingîndu-li-se, mîneca jachetei Juliei agățîndu-se ușor de paltonul lui Helen, cînd Își ridica și cobora țigara. Buricele degetelor ei aveau Încă semne, remarcă Helen, acolo unde se zdrelise cu o săptămînă În urmă, și se gîndi cum le atinsese abia, atunci, cu vîrfurile degetelor. Ea și Julia stătuseră Împreună - doar atît, ca acum. Nu se Întîmplase nimic care să schimbe situația. Oricum, nu se mai putea imagina atingînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la prima vedere. Din acel moment Floarea soarelui a rămas lângă gingașul trandafiraș roz, gata oricând să împlinească dorințele pe care i le citea din ochi. Cu dragoste și răbdare l-a protejat și nu de puține ori și-a zdrelit palmele în spinii lui ascuțiți. Pe timp de furtună îl ocrotea de vântoasele nemiloase, iar când arsița devenea de nesuportat, frunzele ei viguroase și mari îi ofereau umbra protectoare. Când seceta devenea amenințătoare, floarea galbenă dădea frâu lacrimilor și-l
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
care îi liniștea agitația și mai ales înfrigurarea de care se simțise năpădită când ieșise de acasă. Nu mai știa cât e ceasul. Merele rotunde și roșii ale orelor ei veșnic ordonate se amestecaseră dintr-odată în panerul acelei zile, zdrelindu-se între ele și încălecându-se fără noimă. Nu avea ceasul la mână, îl uitase acasă în graba cu care se îmbrăcase. își roti privirile pe pereți, căutând un ceas. Nu zări nici unul. Se uită spre recepție, dându-și seama
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Române, o vale largă, fără prea multe obstacole și nu chiar ostenitoare la mers. Se simți cât se poate de surprins să constate adeverirea presentimentului său. Se strecură precipitat, prin fereastra îngustă, fără cadru de lemn, atent să nu-și zdrelească pielea pantofilor eleganți în cioburile tăioase de ceramică, trezindu-se pe dată într-o trecătoare, așternută cu aceleași straturi groase din crupe cărămizii, mărginită de maluri, consolidate în pereți zdrențuiți, care păreau să fie într-o stare de beție continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nouă, sfidătoare și deocheată. Trompa impudică, formată din inele inoxidabile de platină, se înfipsese lacomă, lubric-nesățioasă, veselă totuși, în țeasta de os, perforându-i, parcă în joacă, cutia craniană, cam așa cum ai băga zglobiu un deget Ăcând se gâmfu-ngâmfu zefirii zdreliți în pubisurile ascuțite ale zânelor bețive, oh!, cele cântate în versuri de însuși hobbitul Bilbo!), da, așa cum ai găuri globul de păpădie uscată, părăsit deasupra unei cărări. Și sorbea creierii, materia cenușie, păpa polenul marmeladificat al crinilor minții osândite la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
turti, a se uda, a se umezi, a se umfla, a se urbaniza, a se urâți, a se usca, a se uza, a se vaporiza, a se vindeca, a se voala (filmul), a se volatiliza, a se zaharisi, a se zdreli, a se zdrențui, a se zgâria, a se zvânta (derivate); ● reflexive/nereflexive: a (se) mucegăi, a (se) putrezi, a (se) râncezi, a (se) rugini, a (se) trece 28 (primare); a (se) accelera, a (se) aclimatiza, a (se) aglutina, a (se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
A SE VOLATILIZA Eterul se volatilizează tranz.: Narațiunea volatilizează orizontul de așteptare part. volatilizat, -ă nom. volatilizarea (volatilizatul − rar) A SE ZAHARISI Mierea se zaharisește în scurt timp tranz.: Ion zaharisește fructe part. zaharisit, -ă nom. zaharisirea, zaharisitul A SE ZDRELI Ion se zdrelește la deget tranz.: Ion își zdrelește degetul part. zdrelit, -ă nom. zdrelirea, zdrelitul A SE ZRENȚUI Lui Ion i se zdrențuiesc hainele tranz.: Ion își zdrențuiește hainele part. zdrențuit, -ă nom. zdrențuirea, zdrențuitul A SE ZGÂRIA Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Eterul se volatilizează tranz.: Narațiunea volatilizează orizontul de așteptare part. volatilizat, -ă nom. volatilizarea (volatilizatul − rar) A SE ZAHARISI Mierea se zaharisește în scurt timp tranz.: Ion zaharisește fructe part. zaharisit, -ă nom. zaharisirea, zaharisitul A SE ZDRELI Ion se zdrelește la deget tranz.: Ion își zdrelește degetul part. zdrelit, -ă nom. zdrelirea, zdrelitul A SE ZRENȚUI Lui Ion i se zdrențuiesc hainele tranz.: Ion își zdrențuiește hainele part. zdrențuit, -ă nom. zdrențuirea, zdrențuitul A SE ZGÂRIA Ion se zgârie la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
orizontul de așteptare part. volatilizat, -ă nom. volatilizarea (volatilizatul − rar) A SE ZAHARISI Mierea se zaharisește în scurt timp tranz.: Ion zaharisește fructe part. zaharisit, -ă nom. zaharisirea, zaharisitul A SE ZDRELI Ion se zdrelește la deget tranz.: Ion își zdrelește degetul part. zdrelit, -ă nom. zdrelirea, zdrelitul A SE ZRENȚUI Lui Ion i se zdrențuiesc hainele tranz.: Ion își zdrențuiește hainele part. zdrențuit, -ă nom. zdrențuirea, zdrențuitul A SE ZGÂRIA Ion se zgârie la deget tranz.: Ion își zgârie degetul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și am luat un taxi, Halea plecînd pe jos. După nici două sute de metri, taxiul s-a ciocnit de un parapet, s-a răsturnat și a rămas așa. Șoferul n-avea nici o zgîrietură, iar eu aveam mîna ruptă și fața zdrelită de cioburi. Eh, coincidențe, spun cam ateist. Poate. La spital, însă, mi-au pus mîna în ghips prost și peste un timp au trebuit să mi-o rupă din nou. Este bine că s-a terminat cu bine, încerc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
schimbate cu tot cu pivoți și suspensii și toată instalația electrică și tapițeria și am dat peste o mulțime de piulițe Înțepenite și sudate cu rugină pe prezoanele și șuruburile lor, pe care a trebuit să le tăiem cu dalta și ciocanul zdrelindu-ne mâinile până la os prin toată mizeria aia de fiare năclăite de uleiuri și pământ pietrificat. Înaintând la pas cu demontatul, vedeam tot mai limpede cu ce avem de-a face. Orice meseriaș cu un strop de experiență ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se trezea, se uita bănuitor împrejur și avea o foame de lup. Îi păstram două porții de mâncare. Milițienii știau pentru cine. Rănile și le făcea în fiarele paturilor pe care încerca să le rupă, strângându-le până i se zdrelea carnea. Când ni se părea că e mai lucid și mai receptiv, ședeam de vorbă. Doar un cuvânt care se asocia în mintea lui cu vânzarea de penicilină, îl făcea să intre în muțenie desăvârșită, uitându-se la noi bănuitor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]