200 matches
-
și să te ascult cum cânți. - Bine!... și o luă la fugă pe ușă, de i se auzeu tropăiturile pe treptele scării cum alerga, dar în câteva minute își făcu apariția cu un dosar care avea niște coperți de carton, zdrențuite pe la colțuri și pline de murdăria de pe mâinile clenților care-l răsfoiseră, pe care se putea citi, cu foarte mare greutate, cuvintele: „LISTA DE BUCATE”. Ia vezi mătăluță dacă avem în lista de bucate... trecute cântece la comanda consumatorilor? - H-ha-ha
PARTEA A III-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359341_a_360670]
-
în numele minciunii și iluziei, redescoperind fericit, comoditatea. pumn și cuib al cuvintelor goale, nu mai auzi glasul pietrelor și al clopotelor de sub apele bucuriei de a fi om. pe o piatră de cuarț, sufletul tău reconstruiește greșeala, remodelându-i buzunarele zdrențuite de atâta dorință de a nu mai fi. jocul continuă în hohotul de râs al spectatorilor- piese de puzzle, într-un spectacol de mâna de doua. jocul continuă... Referință Bibliografică: tot nimic / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TOT NIMIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360570_a_361899]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > M-AM LOGODIT CU NEIUBIREA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Aseară a plouat din nou cu vise Coșmaruri adunate în tristeți Maci roșii zdrențuiți printre scaieți Și nopțile-au rămas cu uși deschise. Noian de stele , sori s-au stins grăbit Plângea Calea Lactee tremurând Plângeau toate iubirile gemând În destrămarea lor fără sfârșit. M-am logodit cu neiubirea printre ploi De lacrimi adunând uitări
M-AM LOGODIT CU NEIUBIREA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359613_a_360942]
-
în inimi. Privesc trupu-i rănit și vărs lacrimi amare, Mă reazem de-a Lui cruce unde stă răstignit, Cuprind în palme cerul și strig: Ai îndurare! Îndură-te, Părinte, de Fiul tău iubit! Mă mistuie tristețea, din zări înnegurate... Îmi zdrențuie ființa cu limbi roșii de foc, M-aruncă în abisul durerii necurmate, Mi-acoperă retina cu scrum din loc în loc. Pe răni lacrima curge din a ochilor ciuturi, Se-amestecă cu sânge și sapă mai adânc, Cad în genunchi și
CLOPOTE NEGRE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359124_a_360453]
-
alt fel de prezent pentru noi: Era plăcut să-ntâlnești lumea, imaginile în fugă, prezentul și viitorul, amestecate într-un dans amețitor; dar: mai apoi.../ mă dărâma despărțirea rapidă în clipa / întâlnirii, faptul că de-abia apucam / câte o fâșie zdrențuită din lucruri și nu le cunoșteam / cu adevărat niciodată (Din tren). La urma urmei, scrie Guido Zavanone, poate că socoteala poetului este aceasta: timpurile / deviate ale istoriei sale: să evoce din nou / trecutul, să trăiască prezentul / pentru o viitoare aducere
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
pentru consultația aceea modificase prețul pantofilor cu zece lei timp de două săptămâni. Nu îl considera furt, oricum patronul o plătea prea puțin pentru cât stătea ea în soare, în ploaie sau în frig, doar cu o umbrelă veche și zdrențuită deasupra capului. Nicu întârzie în seara aceea și mai veni și afumat. Nu îndrăzni să-i spună nimic, știind că atunci când ea începea să-i pună întrebări, putea deveni violent. Trebuia să aibă grijă cu el! - Ce-i asta? La
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
ger, hlamidă să se-aștearnă. Copii la săniuș, urcând colină, Se-ntrec la coborâș și se răstoarnă, Iar larma lor din văi, cu ton de goarnă, Acoperă claxonul de mașină! Prin scorburi vânt zăpada o ascunde, În loc deschis nămeți-i zdrențuiește, Blochează drum, baraje construiește, Iar fum la horn întoarce să-l înfunde, Prin satele uitate sub troiene, Unde se-aud colindele eterne... Referință Bibliografică: Sonet de iarnă / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2171, Anul VI, 10 decembrie
SONET DE IARNĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342765_a_344094]
-
pentru acel ceva anume înmulțit în azimele Domnului, în vârfurile cinci la număr ale stelei bunătății, mă voi regăsi. Acum rătăcesc și privesc, spațiul în care iubirea micuță pășește ca un băiețel în pantalonii scurți ai unei copilării, cu traista zdrențuită pe umărul metaforei vieții întru bucurie. Privire... simplă privire... Iubire...sfântă iubire... Anne Marie Bejliu, 5 august 2014 Referință Bibliografică: Iubire... sfântă iubire / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1313, Anul IV, 05 august 2014. Drepturi de
IUBIRE... SFÂNTĂ IUBIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343243_a_344572]
-
cumpără, ne cumpără, se cumpără influențe, teritorii, țări, guverne, sisteme de alianțe în România lor... Eu, România. Astăzi, de ziua mea. Ce zi tristă, copilul meu... 1 Decembrie 2010 „Sunt îngenuncheată, rănită, cu lacrimi șiroind pe obrazi. Hainele -mi sunt zdrențuite, rănile-mi sunt pline de puroi, fața-mi cândva frumoasă e brăzdată de dureri, sufletul îmi plânge, carnea mi-e sfâșiată. Peste zdrențe mi-au pus steaguri. Steaguri multe. Să înlocuiască hainele pe care s-au bătut să mi le
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
dezamăgit. Călușul nu mai era acel ritual cunoscut de mine. Devenise un... „joc popular românesc”...precum brâul sau sârba. Un dans dintr-o suită executată la festivalurile folclorice, în pauzele dintre recitalurile cântărețelor. De atunci, o grindină de întrebări îmi zdrențuie sufletul: de unde acest obicei la români?, care au fost tainele inițierii în acest ritual?, care sunt semnificațiile lui?, de ce vătaf?, de ce steag cu pelin, usturoi, spic de grâu și ștergar de borangic?, de ce panglici albe și roșii?, de ce clopoței la
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
facă acele cumpărături sugerate, după o prealabilă consultare discretă (cu bacșișul de rigoare) a barmanului de la cârciumă. Acum îl aștepta cuminte la punctul fixat, un trunchi uscat, cu o singură creangă căreia îi fluturau frunzele-n vânt, ca o flamură zdrențuită în bătălii. Avusese grijă să-și umple remorca bicicletei cu mai mulți pari ascuțiți, un ciocan mare și doi colaci de sârmă ghimpată. Privi în depărtări, peste netezișul terenului, ușor accidentat de mușuroaie de pământ, dâmburi și gropi, în pantă
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
-mi dă dreptul?...și ea e tot o ființă...... XIII. IUBEȘTE-MĂ!, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015. Iubește-mă cum iubește anul primăvara și scapă de mantia iernii, de povara ce acum e zdrențuită, mult prea secătuită și lucrează zi de zi, părând neobosită. Iubește-mă cum iubește soarele razele blânde și proclamă victorios a vieții noi izbânde, prin încercarea de-a sorbi din grația luminii în fiecare magică secundă a întâlnirii. Iubește-mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
focul iubirii și piatra se mai înmoaie, îmi ești melodioasa muzică din a mea partitură iar eu îți dăruiesc înapoi totul fără măsură. Citește mai mult Iubește-mă cum iubește anul primăvarași scapă de mantia iernii, de povarace acum e zdrențuită, mult prea secătuităși lucrează zi de zi, părând neobosită.Iubește-mă cum iubește soarele razele blândeși proclamă victorios a vieții noi izbânde,prin încercarea de-a sorbi din grația luminiiîn fiecare magică secundă a întâlnirii.Iubește-mă ca dulcea licoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
ba au fost câteva zile când a tremurat ca-n plină iarnă. Stratul de piatră colțuroasă, destul de gros, care se formase în câteva minute, când norii cerului își lăsaeră urgia peste ogoarele oamenilor, făcând una cu pământul legumele, viile și zdrențuind porumbul... de nu mai rămăsese nimic, îi ardea tălpile picioarelor învinețite. Când mergea, avea impresia că apasă pe o pernă cu mii de ace, iar picioarele desculțe se transformau în saboți de lemn pe care-i târa după el cu
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ALTER EGO Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Îți așezi muscata în fereastra inimii și mă aștepți! Întors din războaiele interioare, obosit, zdrențuit în neliniști, purtând hlamida oceanelor - întrebări închizi ploapele la apropierea-mi! Zâmbești apoi vântului viscolind alba mea trăire, topită sub roșia ta chemare. Răscumperi timpul neputinței înaripând bucuria recunoașterii ... regăsirii imaginii tale frumoase! Referință Bibliografică: Alter ego / Lia Zidaru : Confluențe
ALTER EGO de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377918_a_379247]
-
Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Nicio apă nu-i mai tulbure decât apa morții în care se spală toți oamenii indiferent de poziția socială ori de avere. Când treci ca o noapte zdrențuită cu pieptul plin de stele, se scutură roua cu un murmur subțire care-mi udă palmele unde florile dorm. Simt cum răcoarea se lasă ca o eșarfă pe umerii calzi de unde aripi cresc și să zbori nu poți. Gleznele subțiri
NICIO APĂ, NICIO PASĂRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376402_a_377731]
-
de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017. Nicio apă nu-i mai tulbure decât apa morții în care se spală toți oamenii indiferent de poziția socială ori de avere. Când treci ca o noapte zdrențuită cu pieptul plin de stele, se scutură roua cu un murmur subțire care-mi udă palmele unde florile dorm. Simt cum răcoarea se lasă ca o eșarfă pe umerii calzi de unde aripi cresc și să zbori nu poți. Gleznele subțiri
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IUBEȘTE-MĂ! Autor: Irina Bbota Publicat în: Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului Iubește-mă cum iubește anul primăvara și scapă de mantia iernii, de povara ce acum e zdrențuită, mult prea secătuită și lucrează zi de zi, părând neobosită. Iubește-mă cum iubește soarele razele blânde și proclamă victorios a vieții noi izbânde, prin încercarea de-a sorbi din grația luminii în fiecare magică secundă a întâlnirii. Iubește-mă
IUBEȘTE-MĂ! de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372807_a_374136]
-
al Arhiepiscopiei Bucureștilor mi-a propus recomandarea sa spre o parohie din Bărăgan. Trebuia doar să mă decid și să mă grăbesc. Nu m-am decis, dar m-am grăbit cu răspunsul: Părinte drag, nu-mi place zona aridă și zdrențuită de vânturi a Bărăganului. Dacă era muntele mă hotăram pe loc! Marele Duhovnic a înțeles imediat, acceptându-mi motivația. Am debutat în învățământ ca profesor teolog la Școala Normală din București. În cadrul manifestării Zilei Colegiului, Directoarea a propus câtorva profesori
MARI JERTFITORI ŞI MĂRTURISITORI AI FILOCALIEI ORTODOXE ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372047_a_373376]
-
vremurile acelea, dar tot reușise să se ducă trei ani la școală unde învățase să scrie și să citească, ceea ce în vremuri atât de grele nu era puțin lucru. Prin podul unei case căreia îi reparase acoperișul găsise o carte zdrențuită de timp și roasă de șoareci. O luă acasă, o curăță cu respect și grijă și o buchisea seara după cină înainte de a adormi copiii, care îl ascultau cu ochii mari și gurile căscate, deși nu înțelegeau mare lucru. Erau
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
cu toți. Mi-a trebuit mult timp pentru victorii și-acelea prea puține și-adesea iluzorii fiindcă eram prădat mereu de hoți. Abia acum, când viața-i aproape de final și-am renunțat la vise și orgolii, chiar dacă bietul suflet e zdrențuit de molii încep să am și crez și ideal. Știu, e târziu! Și poate că voi cădea învins de iarna ce-i din ce în ce mai cruntă, dar sufletul alături de inimă înfruntă viscolul crud și-mi ține focu-aprins. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377798_a_379127]
-
spun că bătrânii au mintea perfectă și Învățătura completă, că un om cu experiență are mai multă Înțelegere și mai bună pricepere. De aceea se spune: cel care e albit de nenorociri În negrul pletelor, cel căruia nenorocirile i-au zdrențuit hainele și pe care timpul destin l-a potolit cu loviturile zilelor, acela lasă perle În urma sa - și pe acela l-a văzut Allah preaînaltul. Datorită multelor sale fapte și schimbărilor de soartă ce le-a trăit, a devenit puternic
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de smalț, știi tu, în seara când ne pornisem împovărați de garoafe și iasomie către Ierusalim...Când madam Zambilovici ne-a dat câte două tartine (ca să avem pentru drum) flanela pe care apoi am adus-o fluturând ca un steag zdrențuit în războaie, pe care apoi am purtat-o cu frenezie pe trupu-mi uscat de hagiu, până ce-a fost absorbită prin pori și s'a asimilat în toate celulele trupului meu, și în schelet, iar țesătura ei sclipitoare-a devenit un
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
se cuvine să luăm seama la ce spune fiecare cuvânt. Armura de smalț este învelișul exterior al făpturii sale, cel care-i asigură integritatea durabilă. Flanela-înveliș rezistă la toate încercările: flanela pe care am adus-o fluturând ca un steag zdrențuit în războaie pe care apoi am purtat-o cu frenezie pe trupu-mi uscat de hagiu. E un Perceval de mai târziu, un "hagiu" căutând același Graal. Cum trebuie înțeles faptul că flanela: a fost absorbită prin pori și s-a
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
o candoare cât se poate de autentice. Oglinda e o „apă fără milă, apă fără fund, / turburul mă mustră, zâmbetul mă cheamă; / apă care sapi infinit rotund / și de mine însumi faci să-mi fie teamă”, toamna „lumini târzii se zdrențuie pe crânguri; / cresc adieri din lanuri cu tăciune, / și frunze slabe degetele strâng,/ să închircească-n scrum o rugăciune”. Reflexiv elegiac în Penumbre, poetul se abandonează contemplației, fără a-și reprima predispoziția meditativă, în Culori de apă, ciclu din volumul
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]