542 matches
-
fost chiar atât de greu. Ei bine, supunându-mă, la o lună după întoarcerea din Japonia, acestui rigid exercițiu de contemplație, descopăr, nu fără o undă de mirare, un cerșetor citind. Surprinzător nu este, propriu-zis, ce lecturează el (o revistă zdrențuită, înfățișând mașini de ultimă generație, la care nu ar avea acces nici măcar în proiecțiile sale onirice), ci poziția firească de semilotus, care, în ochii unui hindus credincios, l-ar înfățișa pe omul pubelelor drept un ascet rătăcitor, în căutarea obstinată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se mai ținea în balamale și intrară într-o curte plină de mizerii și bălării. Niciodată nu mai văzuse Crăița atâta mizerie. Dar nu vroia să dea înapoi, trebuia să-i vadă... Bătu încet în ușa scorojită. Un bărbat neras, zdrențuit și murdar deschise încet ușa. Mirosea a băutură și privindu-l, Crăița înțelese că nu era tocmai treaz. Apoi, văzu în spatele lui o femeie, la fel de zdrențuită și murdară. Aceasta își turna băutură dintr-o sticlă, aflată pe mușamaua de pe masă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dea înapoi, trebuia să-i vadă... Bătu încet în ușa scorojită. Un bărbat neras, zdrențuit și murdar deschise încet ușa. Mirosea a băutură și privindu-l, Crăița înțelese că nu era tocmai treaz. Apoi, văzu în spatele lui o femeie, la fel de zdrențuită și murdară. Aceasta își turna băutură dintr-o sticlă, aflată pe mușamaua de pe masă. Masa, plină de firimituri trona în mijlocul încăperii. Muște grămadă, se plimbau în voie prin cameră. Nu știa cum să procedeze, de aceea le spuse repede cine
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și altădată; doar sminteala unora luase șuierul drept altceva. Donna Iulia și-a dus mâna pâlnie la ureche. Doar vuietul. A stat un timp așa. ...Vânătorul de lupi albi a fost găsit în primăvară; oasele. Târgoveții au recunoscut sacul albastru, zdrențuit, și căciula; armele, atinse acum de rugină. Tigva se înverzise ușor într-o parte. Un strat fin de mușchi; nordul. Roiau furnici. La câțiva pași, doi lupi albi, putreziți. Mai încolo, încă patru. Până într-o sută de metri, alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
care priviseră furiș, se aflau o mulțime de rotițe, cercuri și țevi, plăci și arcuri, ace, lentile și încă multe altele, din metal ori din sticlă, de nu știai la ce să te mai uiți. Și câteva cărți mari, cam zdrențuite, cu o mulțime de hârtiuțe drept semne între foi zăriseră acolo. Odată - și-a amintit un învățător tânăr - Ceasornicarul lăsase pe masa din atelier două terfeloage deschise: uitându-se peste paginile aflate la vedere, nu recunoscuse nici măcar o literă: erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
autorul, nemaiapucînd să-i tragă tușele finale, nu a mai reușit nici să-i pună rama. Din această cauză, impresia de șantier abandonat la jumătatea lucrului e izbitoare. E ca și cum sociologul francez, contrazicîndu-și convingerile metodologice, s-a mulțumit cu forma zdrențuită a unei ciorne incomplete. A vrut să-și lămurească drumul în ochii tuturor, dar nu a reușit să surprindă decît potecile, firave ca niște fîșii, pe care viața i le-a pus înainte. Și cum e greu de crezut că
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
arată îmbătat de hățișul unui concret sumbru-pitoresc, reziduu de bună seamă al emoției de odinioară pe care o va fi încercat fiul satului: "Prin zăpada bolind, licărește speranța, // nătărău, neochind tragi cocoșul, / sperii, gonești stele verzi, cimilituri / dosite în pînzele zdrențuite / ale verdelui verde, // de-acum umezeli, melci aburoși,/ mîl spănăriș, talaș lenevos, / fum și iar fum de iarbă de pușcă / din de-o, drace, flintă cu smintă" (Melci aburoși). Figurile voit neglijente, "țepoase", rebarbative, absorb asemenea unui burete programatele afecte
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
În parfumul ce se revarsă Până spre asfințitul zilei. Sunt tăcerile-n care se vede În orice umbră ce se-ndepărtează O stingherită Zeitate. Dar amăgirea contenește și timpul iar ne-aduce În zgomotoasele cetăți din care-azurul se arată Doar zdrențuit, acolo sus printre cornișe. Ploaia istovește pământul, apoi; se-ntețește Plictisul iernatic peste case, Lumina devine tot mai zgârcită - se zgârcește și sufletul. Când într-o bună zi printr-o poartă întredeschisă Printre copacii din curte Ni se arată galbenul
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
aerul rafinat al absidelor lui Marin Gherasim, ca și când artistul Doina Mihăilescu și-ar fi propus să pună sub lupă fragmente ale unui decor iconografic, unde semnele plastice par a se topi unele în altele. Rămân în primplan, ca niște contururi zdrențuite, numai umbrele aurite ale lui Dumnezeu. În alt loc, primim sugestia unui studiu în oglindă a petei de sânge divin, ca un fel de contrapunct ce egalează sacrificiul celest cu cel uman. Alteori, ploaia culorilor se leagă, printr-o corespondență
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
Gabriel Chifu Întâmplare cu orașul în care locuiesc. Curățarea prin apă Locuiesc într-un oraș de câmpie dezlânat, confuz, zdrențuit ca vorbirea fără șir a cuiva dus cu pluta. O, aici e foarte ușor s-o dai în bară. O, aici e atât de greu să auzi mierla, izvorul. O, aici e imposibil să te ridici de la pământ. (Așa cum tot
Însemnări din ținutul misterios by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/5132_a_6457]
-
de nesuportat, dezertarea - din armată, dar și din chingile respectabilității provinciale - apare ca singurul mod posibil de a depăși cercul strâmt al regulilor fixate de canonul dublei monarhii. După moartea prematură a tatălui, Apostol pleacă la studii „buimăcit, cu sufletul zdrențuit de îndoieli și sigur că și-a pierdut rostul în lume. Un răstimp a mai încercat să-și reclădească din dărâmături o casă nouă. Observa însă că de sub fiecare piatră izbucnea câte-o întrebare dureroasă și fără răspuns...” Până la un
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
soție „o mic-burgheză care nu pricepe că mori singur, că totul e neînțelegere și torpoare”, ea, tristă, vede în el un tiran. Conflictul poate lua și forme demențiale, după cum se poate și stinge, cuplul refăcându-se de bine de rău, zdrențuit. El, jucător de bridge, a avut proasta inițiativă de a-și iniția soția în tainele jocului și de a și-o lua ca parteneră. Ea joacă greșit o carte, el vede roșu, o insultă, rupe și înghite regele de treflă
Nefericiți cei nefericiți by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3470_a_4795]
-
răcni celălalt, ca din gură de șarpe. - Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsând palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva ce odinioară fusese un sertar și care acum nu era decât un chenar desfundat. Își șterse cu mâneca zdrențuită fruntea plină de broboane. - Și nici măcar nu e așa de cald, vorbi către sine. - Lângă mormanele astea e întotdeauna mai cald, spuse Iadeș, care se întinsese de-a dreptul pe jos, rezemându-și capul pe traista colțuroasă. Dacă te uiți
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
se auzeau colinde de mugur cascade luminoase în ouă de struț letargii mecanice în ghearele verticalei pîlpîie canoane în umbre totemice prin desimi de cenușă fulgurații sinoptice inerții solare reptile alergau în hîrtii foșnitoare numai cîteva cuvinte ajungeau la voi zdrențuită vibrație peste ruptura creierului zumzetul cocoloșit pe timpan se zbătea să devină vertebrat al muzicii auzul scormonea în ecou din zefir guși de pulberi se revărsau peste luna topită în privirile noastre inorogi gravați în lumină amalgamul de steaguri păienjeniș
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
sînt atît de bătrîni acum, cu proteze de tot felul, cu prostatele operate sau operabile, cu grădini de zarzavat sau cuvinte încrucișate, cu ranchiuni și regrete, cu virilitatea dusă pe apa Sîmbetei, cu amintirile împuținate, cu răsuflarea greoaie, cu flamurile zdrențuite, cu meseriile și iubirile uitate." Un roman despre ,veterani" și lume pustie, pe-o rînă, ca gospodăria unei văduve de război. Din tot avutul ,colectivizat", cu vieți și idealuri la grămadă, a mai rămas un cal șarg, nemuritor, Calul Apocalipsei
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
trup Că o cămașă de noapte Ruptă toată în genunchi și în coate. Furia se ridică-n picioare Din statuia aniversara a masacrului. Merem până de la capăt! Neglijenți, cabotini... Trecem pe sub stindarde și însemne sfinte Cu fruntea încruntata și palmele zdrențuite În cuțite prelungi. Liniștea tropotește Iubeam și nu știam Doamne, Ce ocazie bună mi se arată. Și... Culegătorul de vise Licită mai departe ambalajul mov de staniol. O bomboană aruncată Pe asfaltul proaspăt spălat. Și harul, Care se scurge că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ca pe o clisă moale colcăind de durere înghițită. Ca pe un țesut intern cald și umed, încet, fără grabă, spre pîlnia văii. Care-l aspiră cu migală, cu căldură, dramatic de lent, însă implacabil, în sorbul său însîngerat și zdrențuit pe margini de mii de sunete oarbe..." O viață goală și luminată, un raft de Romarta, cu păpuși-copii, cu păpuși-femei, mame-iubite, amestecate în echivocul, vechi de cînd lumea (și literatura), al dragostei de băiat. Așa că o moștenire tot există. Ce
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
aduseseră oamenii. Tristețea și întunericul, perdelele învechite, dușumeaua jilava înjghebau încăperea tristă ce aștepta sârmanii oameni. Aburii, deasupra ligheanului, împrăștiau o putoare greu de suportat. Ușa s-a deschis. Primul în încăpere a fost Leanca. Un batran cocoșat, cu haine zdrențuite, numai petice, cu opinci și obiele ponosite. Ochii lui împăienjeniți, sub sprâncenele stufoase, căutau înspăimântați un loc de scăpare. - Cum te cheamă, ba tăgârța? - s-a răstit tovarășul la el, si, în scârba, a scuipat într-un colț, după ușa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
plecat, știu, însă, sigur, cine a rămas: toți cei care conduceau partidul lui Traian Băsescu în 2008. Niciunul dintre liderii PDL nu a părăsit listele parlamentare. Cu excepția unuia singur, care a plecat, zice el, din plictiseală. Imaginați-vă o armată zdrențuită și hulită, cu steagurile pierdute în războaie, ai cărei generali spun, înaintea unei noi bătălii: “Avem o armată 75% reînnoită. Am schimbat soldații, caporalii și sergenții.” Generalii sunt, însă, aceiași. Și coloneii. Nu știu cât va înghiți electoratul povestea asta cu fecioarele
Vosganian: Povestea cu fecioarele remăritate nu e de bine pentru ARD () [Corola-journal/Journalistic/41264_a_42589]
-
interesul tău. * * * Boxeri - toate culorile În dimineața aceea, Fawwaz stătea în cafenea, ca de obicei. Își bea ceaiul cu lapte și trăgea din țeava narghilelei improvizate, când a trecut prin fața lui un copil desculț, îmbrăcat într-un cămeșoi vechi și zdrențuit, ducând pe umăr un cățeluș frumos, cu blană neagră și moale, cu o zgardă roșie și o fundă la gât. - Măi băiete, ia vino-ncoa! a strigat Fawwaz la el, fulgerându-i un gând prin minte. Băiețașul s-a apropiat
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
nu mai știu ce știu nici cine sunt încotro s-o apuc îmi însoțesc fiul pe drumul calvarului său în hopital avicenne de la periferia unde înflorește liliacul și cântă mierlele negre. înghit șarpele endoscopic și descopăr un continent nou : harta zdrențuită a sângelui meu. poeme în metrou sunt în 7 bis la place des fętes se așează în fața mea o domnișoară stafidită. dată cu ruj. căruntă. nu mă mir: citește balzac. * * * o pereche de tineri hispanici el un adonis ea senzuală
gheorghe mocuța by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Imaginative/10154_a_11479]
-
stăpânii, care-i țineau în brațe pe cei mai mici, sau de zgardă, pe cei mai mari. Celor din afara țarcurilor li se servea o hrană adecvată, pe măsura poftelor, celor dinăuntru li se aruncau oase și zgârciuri, carne grasă și zdrențuită. Interesat încă de intemeierea unui nou partid - ar fi fost al șaselea după calculele Alidei -, Cervina trecu în revistă musafirii și încercă să-i ghicească pe toți aceia care l-ar fi putut urma în campania electorală. Nu femeile și
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
Este filozofia „Premoniției”, a subjugării necondiționate, într-o interpretare proprie artistului, în confruntare cu o lume a nevolniciei și speranței fără sfârșit. I s-a alăturat și acel „Politikon”, un altfel de „cavaler al tristei figuri”, cu zaua de sârmă zdrențuită, mai degrabă o cocotă care se vrea frumoasă, dar ne întoarce fața hidoasă, ca de altfel politica în ansamblul ei. De aceea, artistul ne-o prezintă ca pe eterna cocotă „Politică”... sau scara cu mesajul ei metaforic de trimiteri polimorfe
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
de 17 ani, frumoasă, ce își ajută mama să administreze hotelul familiei din orășelul turistic de pe coastă? De ce se ascunde bărbatul departe de forfota litoralului? Există voci care spun că soția traducătorului nu a murit de moarte bună. Oare eșarfa zdrențuită și cu pete de sânge descoperită de Mari în casa lui a fost arma crimei? Și atunci, ce o atrage pe tânără la el? Pericolul - atât de ispititor pentru o adolescentă bruscată de o mamă prea severă -, sau intuiția unei
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > PETICE Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului PETICE Tot mai puține petice albastre Pe bolta zdrențuită și străină, Ce și-a pierdut seninul din lumină, Așa se duc și gândurile noastre. Doar câte unu-abia se mai anină De razele înalte dinspre astre, Departe de-ntuneric și dezastre, Unde iubirea, încă, e deplină. Acolo, inima mai
PETICE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384895_a_386224]