86 matches
-
muntean este Povestea mavroghenească a pitarului Hristache, în metru de cântec de stea, într-un amestec hazliu de mahalagisme, turcisme, grecisme și radicale. Avem de-a face cu o critică de exponent al păturii joase, comic bombastică, prăpăstioasă, răzbunătoare, miticistă, zeflemistă la modul bucureștean: Nu trecu câteva zile Ș-auzim de domn că vine, Unul ce a fost în treabă: Dragoman pe Marea Albă. Purtările domnului sunt descrise cu minunare sceptică de cetățean pățit și cu o suspectare ce insinuează scrântirea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o vară, pe la sfârșitul lui august, tanti a venit însoțită de unchiul Constantin, ca de obicei, să-l roage să-i ducă la gară. Tata avea atunci două iepe frumoase cu mânji după ele, și, ca de obicei a răspuns zeflemist: „Păi da, am să-mi pun acum la ham iepușoarele mele pentru tine” dar, după ce au savurat un pepene verde, dulce și gustos, i-a dus la gară. La prima ocazie de întâlnire cu frații ei, le-a istorisit dialogul
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
eroi” câțiva „hâtri ai satului” care au marcat memoria colectivă prin conduită bizară, fapte haioase, „întâmplări de pomină” și/sau replici memorabile. Toți au purtat porecle sugestive: Țăpuș, Oțăt, Codiță, Făsuianca, Pârciu etc. Cel mai ilustru pare a fi fost zeflemistul Oțăt care practica un fel de "eironeia" socratică (așa-zisa „bășcălie a lui Oțăt”) care nu ierta nici o prostie. (A îndrăznit să o folosească în toate împrejurările și pe seama oricui, inclusiv pe seama securiștilor care îl arestaseră pentru că refuza să se
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Stalin”!). Însă „tot nașul are naș”. La doljeni nu se mai văzuseră decât vaci albe. Un alt hâtru, Codiță, băgând de seamă că Oțăt are boi roșii, cumpărați de la vâlcenii care făceau comerț cu oțet de mere, a pretins că zeflemistul s-a făcut negustor de oțet și ori de câte ori îl întâlnea începea să strige către consăteni prefăcându-se a-i anunța să vină să cumpere prețiosul acid acetic; sătenii se buluceau de îndată, însă descoperind păcăleala și amintindu-și răutățile trecute
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
ține captivă în forma ei de Animag (cărăbuș) într-un borcan. Hermione devine perfect la Cercetași împreună cu Ron și devin buni prieteni cu Luna Lovegood, dar prietenia lor are un început cam urât după ce Hermione spune că publicațiile tatălui Lunei: Zeflemistul este un gunoi, toată lumea știe." Ea de asemenea sare cu gura la o colegă de casă care crede în afirmațiile făcute de Profetul Zilei cum ar fi că Harry creează povești de întoarcerea lui Voldemort. Mai târziu, împreună cu asistența Lunei
Hermione Granger () [Corola-website/Science/307937_a_309266]
-
în afirmațiile făcute de Profetul Zilei cum ar fi că Harry creează povești de întoarcerea lui Voldemort. Mai târziu, împreună cu asistența Lunei, Hermione o șantajează pe Rita Skeeter pentru a-i lua interviu lui Harry pentru o viitoare ediție a Zeflemistului. Tentativele de interzicere a revistelor în Hogwarts sunt zadarnice căci povestea se transmite rapid prin școală. Un punct de cotitură înserie este atunci când ea concepe o idee ca Harry să predea magie defensivă unui mic grup de studenți în ciuda faptului
Hermione Granger () [Corola-website/Science/307937_a_309266]
-
un personaj din ultimul volum al seriei Harry Potter, important datorită explicării chiar titlului ultimului volum și anume "Talismanele Morții". El este tatăl Lunei Lovegood, colega, din casă "Ravenclaw"(ochi de soim) de la Hogwards, si de asemenea editorul ziarului "Quibbler"(Zeflemistul). Acesta prin intermediul poveștilor pentru copii, povești din cartea "The Tales of Beedle the Bard" (Poveștile Bardului Beedle), a explicat simbolistică așa numitelor Talismane ale Morții, făcând uzanța de povestea celor trei vrăjitori ahtiați după putere, care reușeau cu aceste talismane
Harry Potter și Talismanele Morții () [Corola-website/Science/309893_a_311222]
-
Alterman și pe Haim Nahman Bialik. Versurile sale au început să apară în gazetele "Davar" și "Bamifnè" și în revistele "Ktuvim, Itim, Turim, Orloggin, Moznaiym". În ziarul comunist "Kol Ha'am" a publicat o rubrică permanentă cu caracter politic-social și zeflemist numită I.H. (prescurtare de la Ishar Hoah, joc de cuvinte după expresia ebraică Ishar koah, însemnând Bravo ție!}, și unde "Hoah" este cuvântul ebraic pentru "spin") . În anul 1932 a publicat în ziarul social democrat (al principalului sindicat Histadrut) poezii politice
Alexander Penn () [Corola-website/Science/321386_a_322715]
-
total, peste 25 tone. Toate personajele sunt făcute din bronz patinat și ajung și la peste patru metri înălțime, cântărind aproximativ o tonă fiecare. Lateral, șezând pe un scaun și fumând tacticos, însuși Cragiale își admiră personajele, detașat și puțin zeflemist. Siluetele stilizate îi reprezintă pe Farfuridi, Brânzovenescu, Cetățeanul Turmentat, Goe, Zoe, Mam’mare, Chiriac, Mița, Veta, Zița, Rică Venturiano, Mamița, Trahanache, Cațavencu și Pristanda. Figurile personajelor amintesc de chipul marilor actori care i-au interpretat de-a lungul timpului: Lucia
Grupul statuar „Căruța cu paiațe” din București () [Corola-website/Science/322620_a_323949]
-
personalități a Catincăi Rosetti și crescu stă-pânindu-se și cântărind uneori -până la slăbiciune efectul vorbelor și faptelor sale. Cât de deosebită fu astfel din această cauză de Alexandru Cuza, care era o fire îndrăzneață și expansivă, bun de gură și zeflemist neîndurător!”, notează Lucia Borș în cartea „Doamna Elena Cuza” (1936). Pe Elena o surprinsese pragul adolescenței cu primele preocupări timide de... cochetărie adolescentină. „În scurtele sale scrisori trimise mamei la Solești cerea mereu bani și sfaturi pentru procurarea celor necesare
Elena Cuza, soția lui Alexandru Ioan Cuza: „Minunata Principesă” - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102198_a_103490]
-
urmă fără mânie, jucându-se și judecându-se la ambele capete, în versuri cu alibi, căci autorul e suficient de abil pentru a-și lua măsuri de protecție spre a nu putea fi taxat nici de paseist, dar nici de zeflemist: „ce mândrețe de Soldat am fost/ ce soldat devotat Gata să mor pentru Cauza/ pâinii negre și a Marmeladei/ pentru/ salamul cu soia pentru margarina și cafeaua de Orz/ m-aș fi aruncat în genune“ (p. 86) Această omniprezentă luciditate
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]