161 matches
-
a aruncat zeghea aia și abia atunci l-am recunoscut. Și-mi zice: " Domnule, ați suferit mult! Dar eu n-am nicio vină în problema asta, eu m-am purtat cât s-a putut de bine cu dumneavoastră". Și cu zeghea aia am stat până la eliberare, că am luat-o cu mine, că mi-a făcut fișă cu echipamentul pe care mi-l dăduseră. Fișa pe care o avea deținutul pleca cu dânsul acolo unde pleca, ăsta de aici scădea materialul
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
doar în Iași, la Securitate, mi-aduceau părinții pachet lunar pe care-l împărțeam cu ceilalți cu care eram în celulă. Primeam niște zahăr, biscuiți și haine. C. I.: Cât ați stat la Securitate sau la Canal v-au dat zeghe? G. S.: Nu. N-am stat în zeghe niciodată, ci doar în hainele pe care le aveam de acasă. C. I.: Ați avut conflicte cu vreun gardian la Poarta Albă? G. S.: Acolo nu! Conflicte am avut la Securitate și
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pachet lunar pe care-l împărțeam cu ceilalți cu care eram în celulă. Primeam niște zahăr, biscuiți și haine. C. I.: Cât ați stat la Securitate sau la Canal v-au dat zeghe? G. S.: Nu. N-am stat în zeghe niciodată, ci doar în hainele pe care le aveam de acasă. C. I.: Ați avut conflicte cu vreun gardian la Poarta Albă? G. S.: Acolo nu! Conflicte am avut la Securitate și la Penitenciar. La Canal au suferit imens, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
avut și maxilarul dislocat, am semn și acuma. În toate penitenciarele, la Iași, la Gherla, în lagăre, la Securitate au fost toți antihriștii, ăștia care n-au avut nici mamă, nici tată, ăștia n-au avut educație. Noi aveam pe zeghe scris pe spate literele mari C și R, de la contra-revoluționari, iar gardienii ne spuneau "câini răi"! C. I.: Cât a durat ancheta la Iași? D. B.: Ancheta a durat din iunie până în toamnă, până în octombrie. Dosarul meu a venit la Tribunalul
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
spus, de o întreagă famile, cu tot cu neamuri, care au și fost martori ai acuzării la proces. Eu aș putea să dau în judecată statul român numai pentru faptul acesta, că m-au prezentat la judecată la Tribunalul Militar îmbrăcat în zeghe. La proces când am primit condamnarea nu am avut pe mine haine civile. La tribunalul militar de pe strada Karl Marx, acum Lascăr Catargi, m-au dus în zeghe. Deci, eu am fost condamnat de dinainte de proces, nu mai era niciun
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
acesta, că m-au prezentat la judecată la Tribunalul Militar îmbrăcat în zeghe. La proces când am primit condamnarea nu am avut pe mine haine civile. La tribunalul militar de pe strada Karl Marx, acum Lascăr Catargi, m-au dus în zeghe. Deci, eu am fost condamnat de dinainte de proces, nu mai era niciun fel de prezumție de nevinovăție. Am avut avocat greu la Iași, pe profesorul Negru, dar n-a putut vorbi! Nu vorbeai domnule, pentru că te aresta atunci. C. I.
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
era doar mascarada oficială de confirmare a sentinței date de Securitate. D. B.: Exact! Or, asta m-a durut cel mai tare: ochelarii pe care mi-i tot puneau la ochi și faptul că la Tribunalul Militar am fost judecat în zeghe! M-au distrus moralicește, mi-au călcat în picioare demnitatea, m-au umilit. C. I.: Mie mi-au spus ceilalți intervievați că abia după sentință și condamnare au primit zeghe, că până atunci erau îmbrăcați cu hainele cu care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și faptul că la Tribunalul Militar am fost judecat în zeghe! M-au distrus moralicește, mi-au călcat în picioare demnitatea, m-au umilit. C. I.: Mie mi-au spus ceilalți intervievați că abia după sentință și condamnare au primit zeghe, că până atunci erau îmbrăcați cu hainele cu care fuseseră arestați! D. B.: Nuuu! Eu am fost la proces în zeghe. Și evreul ăsta, David Isidor mi-a hotărât sentința, direct de la Securitate. Că dacă m-aș duce acum la comunitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
demnitatea, m-au umilit. C. I.: Mie mi-au spus ceilalți intervievați că abia după sentință și condamnare au primit zeghe, că până atunci erau îmbrăcați cu hainele cu care fuseseră arestați! D. B.: Nuuu! Eu am fost la proces în zeghe. Și evreul ăsta, David Isidor mi-a hotărât sentința, direct de la Securitate. Că dacă m-aș duce acum la comunitatea evreiască să le spun... Soția lui Agarici este acolo în Israel trecută la Memorialul Holocaustului, că a oprit trenurile... C.
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
din celulă m-a strigat: "Tinere, stai pe loc! Nu duci tineta, este rândul domnului general!". Asta n-am s-o uit cât voi trăi! N-aveam de unde să știu care-i gradat, care-i general, că toți eram în zeghe. În fine, după ce mi-au spus că este rândul domnului general să ducă tineta... C. I.: Cine era generalul? D. B.: Nu mai țin minte, că acolo au fost mulți arestați, erau toți ofițerii lui Antonescu. Și nici nu aveam cum
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
o palmă cât o lopată. Dacă-ți dădea unul o palmă rămâneai fără vertebre, îți sucea axisul, rămâneai cu gâtul strâmb, ferească Dumnezeu! Bătăi erau în toate părțile și nu cu motiv, ci numai pentru faptul că erai îmbrăcat în zeghe. Caraliii erau în marea lor majoritate lipoveni și toți veneau călare la serviciu. Era un caraliu rău care locuia la Șiștovca, de lângă Grind, Cocora îi spunea. Și Cocora ăsta, toată ziua bătaie, bătaie peste bătaie. Te bătea așa, pur și
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
prin Pitești, dar nu realizaseră stadiul de reeducare scontat de Țurcanu et comp. Au urmat câteva zile de suplicii: bătăi la tălpi, atârnați pe răngi sau ținuți cu picioarele în sus de alții, lovituri peste cap, noaptea îmbrăcați cu mai multe zeghe, cu rucsacuri pline cu cărămizi și alergați prin camera de 10/6 metri până la epuizare, când ne prăbușeam sub lovituri de bâte. Tot timpul eram potopiți de înjurături și acuze insultătoare. Acestea se făceau ca să se poată nimici personalitatea fiecăruia
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
acasă, să-mi trimeți... Și-am învățat pe dinafară adrese, nume, unde stau, toate astea și în momentul când am fost la izolare astea erau memorate... Înainte de a pleca, eu aveam niște bocanci nenorociți, în sfârșit, cămăși din astea de zeghi, de la pușcărie. Și erau unii: Măi, domnule, îți dau cămașă... Ia cămașa asta rea, că oricum o predai, și îți dau o cămașă bună. Dă-mi mie... Mi-a dat unul o pereche de pantofi... N-am să uit asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de securiști cu mitralierele, cu câinii, ne duceau... Eram un fel de nebuni. Nu eram suflete, eram niște roboți care ne scotea la număr să vadă dacă suntem 3000. Nu ieșea numărătoarea, ne culca cu burta pe pământ, ne îngheța zeghea pe pământ, ca să iasă numărul... Când ieșeam pe poartă trebuia să ieșim 50, dacă ieșeam 49, ne întorceau înapoi. Gardienii nu știau să numere decât câte 50-50. Odată ne-au scos să turnăm un cub de beton de un metru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Gheorghiu Dej, Lica Gheorghiu sau cine a fost... Și ca să nu scot tot detașamentul de 50 de inși, am ieșit 4 inși. Și a spus un gardian: Luați 5 oameni! Dar suntem 4. Și ne-a culcat între porți, pe zeghe... Și ne cerea ca noi să aducem 5, pentru că a ieșit o coloană de 30 de milițieni. Altădată, era 25 decembrie, ploua, ningea și noi turnam umbrelele la Cazinou, la hoteluri și greșise un muncitor, că n-a băgat cimentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
umor... Jucam cu el șah, era un bun șahist și și-o găsit și el adversar. Un om deosebit. Când ați căzut în apă nu v-au dat voie să vă schimbați hainele? De unde? Cu ce? Aveam o haină subțire, zeghea, plus așa zisul palton, care era tot o pânză de asta de pușcăriaș, de bătea vântul... și te bătea cu totul. M-am dezbracat de una și a trebuit să stau cu cealaltă că bătea vântul. Și am uscat întâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
care era tot o pânză de asta de pușcăriaș, de bătea vântul... și te bătea cu totul. M-am dezbracat de una și a trebuit să stau cu cealaltă că bătea vântul. Și am uscat întâi camașa și pe urmă zeghea și boneta. Dar să stai 8 ore în frigul ăla... Că am căzut la prima oră... Trebuia să tai crengi de pe răchită ca să facem brațele care să le punem în jurul barelor, să protejeze digu’ să nu-l rupă apa. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mai vâram, și ne mai culcam și peste zi. Și în ajunul primului Crăciun pe care l-am făcut acolo am colindat... Nu vă spun că acolo îs temperaturi foarte scăzute, și de-aia eram totdeauna îmbrăcate, ’fofolite. Aveam niște zeghi de lână, și toată lumea stătea cu alea peste cap, și se gândea că-i ajunul Crăciunului, se gândea acasă la cei dragi... Era o tristețe așa... o situație groaznică, și la un moment n-am mai putut suporta și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cap, și se gândea că-i ajunul Crăciunului, se gândea acasă la cei dragi... Era o tristețe așa... o situație groaznică, și la un moment n-am mai putut suporta și am mers pe la fete și le-am desfăcut așa zeghea, și am spus cum se spune aici, la noi: Slobod îi a colinda? Și le-am cântat câte-un colind. Atunci s-o trezit tote, pe rând, și-am făcut un cor de colinde. Am cântat „O ce veste minunată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nu era nimic... Era un frig groaznic... N-am putut să stăm cinci minute c-am fi înghețat, cu toate că ne-am îmbrăcat bine dinainte, cu multe pulovere pe noi... Dar v-a lăsat cu puloverele? Ne-o lăsat, da, cu zeghe deasupra. N-o’ văzut ei că ce-avem noi dedesupt... Dar, totuși, stând acolo, n-ai avut unde să stai jos, și o trebuit să stai tot timpul în picioare sau așa guguț... Dacă stăteam o clipă înghețam, așa că ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
acolo. Măi Vasile te-o bătut? Nu, nu. Da’ el nu putea sta locului de durere, și se plimba prin cameră, și cum se plimba așa mă uit la fundul lui și îi văd pantalonii în fund zdrele făcuți. Plus zeghea aici cât o ajuns, spre fund... Tulai, măi Vasile, tu ieri ți-ai cârpit pantalonii, mă! Da. Dă-ți pantalonii jos și te uită la ei cum îs. Da’ cum îs, mă? Toți îs ferfeniță, măi. Mă, și tu zici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
fost, și când o fost aproape gata copt... mai era puțin să steie, vine șeful de escortă și ne găsește: Drepți! Două sute de salturi! Am făcut... și așa curgea apa pe mine de parcă am dat cu coasa... că eram în zeghe și pantaloni. Și zic: Hai, mă Ioane, măi, asta ți-o trebuit... Nu mai mănânc eu mălai niciodată, futu-i mălaiul mamei lui. Și ne vede iar și zice: Mă, bandiților, ați vrut să dați foc la tarlaua de porumb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Iernile erau cumplite! La Salcia vă scotea la muncă? Da. La un moment dat eram atât de slăbit de efortul ăla, că munceam mult, și venisem slăbit, avem colici, și aveam dureri teribile, și la un moment dat am rupt zeghea de pe mine și-am spus: Domnule, împușcați-mă! Și așa sunt nevinovat. Împușcați-mă pentru că nu vreau să mai trăiesc! Nu mai pot să muncesc aici. Și-atuncea a zis unu’: Bă, ia-l pe-ăsta și du-l la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Sibir; / Mă regăsesc pe diguri sumbre cu tinerețile-ngropate, / alai de morți livizi și umbre, de restul lumii lor uitate. / De-a lungu-și mână-nepăsare puhoiul apei ucigașe / Din care bem cu resemnare scursura marilor orașe. Săpăm și dăm de oase-n zeghe, bucăți de lanțuri și cătușe / Cutezătorilor de veghe al lașilor mereu călușe. Mă-urmărește această baltă, cortegiu sumbru și martir / Târșiți spre lumea cealălaltă precum pohodul la Sibir. / Mai văd mulțimea imbecilă ducând afară viața ternă / Îți vine să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
despre Nietzche, pe care-l adora, și îmi spunea povești din lumea mare... El a fost la Gherla și după aia a venit la Salcia. Și la Salcia a fost cu mine în pat. Îmi amintesc că păstrase în colțul zeghei o inimă de creion chimic și o cărpuliță din asta, și a făcut pe ea pătrățele de șah. Și din miezul ăla de pâine cu săpun, și cu vârful lingurii am modelat niște piese de șah cum nu fac ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]