151 matches
-
relieful lucrurilor. Fata în doliu, minijupă, schițînd pași de dans, singură, fără să fie văzută. Ana Pauker căreia, în Rusia, în lagăr, cei ce vor să se scrie în divizia Tudor Vladimirescu îi văd chiloții groși, albi, de bumbac cu zgîrci întins pe pulpe, în timp ce ea se dă jos din camionul sovietic de campanie neajutată de nimeni, - observație a lui Petru Dumitriu, într-una din cărțile sale după ce evadează. Ana Pauker (observație primită din partea unor apropiați din epoca ei de succes
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
chirurg știe cîtă deziluzie de origine lucidă îi dospește în minte. Pentru el trupul e un aparat pe care trebuie să-l supui periodic unor verificări tehnice, iar dacă nu faci asta plătești neglijența cu deteriorarea pieselor constitutive. Si atunci zgîrciurile trebuie tăiate, parenchimurile trebuie golite și pereții trebuie refăcuți. Sub acest unghi nu e nici o deosebire între vindecarea unei boli și primirea unui atestat prin care ți se adeverește că funcțiile corpului sunt în parametrii normali. Motorul e pe mîini
În mintea babelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2766_a_4091]
-
expresii scurte inserate în mijlocul comentariilor autorului, duc la sporirea volumului lexical în dauna sensului logic. Urmarea e discrepanța dintre miezul semnificației și coaja cuvintelor care o conțin. E precum conturul unei gambe de femeie a cărei gracilitate primește drept înveliș zgîrciul unor cizme de cauciuc. Din acest motiv, Ion Dur se numără printre intelectualii care vorbesc mai bine decît scriu. Iată o mostră: „Pentru criticul de azi, fascinat de aporiile și sofismele acaparatoare ale filosofiei limbajului, ale jocului de limbaj, apropierea
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
priviri,/ Mă scurg printre mese și pe culoare. Pătez/ Coperțile cărților. Înfund țevile de canalizare.// Toți, toți aveți dreptate: când vorbesc par de platină, de silicon,/ par de poliester, de email. Când tac par de piatră./ Doar când trăiesc sunt zgârciuri și gelatină.// Sunt mucilagiu uscându-se încet pe covor." (pag. 30) Eu ce ziceam ? ! În atingere cu limbajul (chiar și sub forma tăcerii), lumea se structurează. Când locul acestuia e luat de viață, totul devine amorf. Contrastul e de găsit
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
miraculoasă passiflora am turnat alcoolul tare ca focul tare ca focul Iadului alcoolul deși am știut că moartea cea mare va veni mâine din Asia Mică și tu te-ai chircit în creierul meu, Dumnezeule și mi-ai tras dinăuntru zgârciul materiei mele cenușii în crisparea ta tot mai lăuntrică de pe fundul oceanelor din întunecatul centru astral al creierului meu tu m-ai tras către tine și m-ai implorat prăbușit pe recile particule elementare eu sunt Domnul Dumnezeul tău în
Moartea cea mare vine din Asia Mică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6193_a_7518]
-
peniță și hîrtie trebuie să fie tocmai cel potrivit pentru o caligrafie cît mai mulțumitoare. Unde mai pui că degetele îmi transpiră, făcînd stiloul să-mi alunece printre ele, iar degetul mijlociu, al cărui tendon s-a preschimbat într-un zgîrci rebel și umflat, mă doare tot mai des în ultima vreme. Despre crampa scriitorului nu-ți mai vorbesc, dar nu pentru că ai ști cum e, ci pentru că, dimpotrivă, foarte puțini au trăit-o pe propria piele. E îndeajuns să îți
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
țeasta care se ivi în calea loviturii, piezișe și ochiul lui din dreapta zări cu spaimă cum sare în lături, ca o așchie, o parte din cap. Cum țâșnesc departe bucăți storcoșite de creier. Văzu parcă cum se lasă frântă în zgârciurile pielii, urechea, ca o floare închisă în ea însăși și nefolositoare și începu să urle, să urle ca un apucat, fugind ca ducă-se pe pustii, bătând câmpurile, ca un zănatec. - Auliu, taică, ce ți-am făcut! Auliu taică că
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
toate datele biografice erau, de exemplu, meșa gornistului de la vârsta de un an, al 37-lea vis al său, amprenta celui care i-a înregistrat proba de urină pentru recrutare, urma lăsată de decorație pe tunică, blacheul tocit și contorsionat, zgârciul înnodat al ochelarilor, lipsa decorațiunilor de alamă de pe coșciug și vertebra secretul și esența ființei sale. Vertebra de delfin, pe care a purtat-o toată viața fără ca nimeni, nici măcar el să aibă știre de ea; vaga bănuială a existenței sale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
li se pasa mâncarea era foarte zgârcit cu priveliștea de dincolo de tejghea, se metamorfozase, fără ca ea măcar să știe, într una a unui destin prietenos. Plictiseală mâncase ciorba în picioare, înmuind bucățile de pâine în zeama incoloră, și lăsase la final zgârciul de care atârna și o minunăție de fâșie de carne moale. E drept că i se cam aplecase și făcea eforturi să păstreze îm bucăturile ce i veneau înapoi pe gât, dar, trântit în parcul Ioanid pe o băncuță și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
secretează pancreasul meu și glanda pituitară sucurile lor? Cum se nasc spermatozoizii în testiculele mele și sunetele în cohleea mea? Mă pipăiam cu palmele pe tot corpul și nu reușeam să-nțeleg de ce eu eram tocmai bucata aceea de oase, zgârciuri și piele și nu orice altă ființă. Scoteam limba până la refuz, făceam gesturi bizare, mă așezam în poziții catatonice, încercam să-mi imaginez că mă văd dinafară, de la un metru distanță. Sau mă-ntrebam cum ar fi fost să mă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un anus scârbos și că n-o să știu niciodată cum e adevăratul univers, adevărata conștiință, adevărata lumină, față de care ce e aici e o cloacă. Mintea mea-mi spune că nu-s decât o mocirlă de carne, vene și artere, zgârciuri și mucus, și că ea însăși nu-i decât o mizerabilă conștientă, abia capabilă să-nțeleagă propria ei mizerie. Acum, când scriu frazele astea, abia le mai pot vedea în paginile tot mai crepusculare. E un amurg pe care rar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ea se pomeni în fața unei sculpturi sau unei mașinării colosale, ocupând o grotă osoasă, neregulată, pe măsura monstruoasei construcții. Era alcătuită din trei bucăți care atârnau deasupra creștetului Mariei ca trei nori de vară, încîrligați ciudat pe cer. Articulate prin zgârciuri gelatinoase, piesele de os vibrau într-un urlet continuu, ca al războaielor de țesut, de care femeia își aminti cu oroare. Prima - care amintea ciudat de o scară de șa -, ca și ultima își sprijineau extremitățile de două enorme ferestre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
templului grec care avea să-nsemne atât de mult în viața ei, Maria se cutremură când își aduse aminte. Căci în fereastra metalică a mașinii de cusut zvâcneau viscere. Un fel de rinichi, un fel de glande endocrine, carne și zgârciuri, vene, artere și canale limfatice, ganglioni dilatîndu-se și contractîndu-se lent sub o rouă de sânge. Nervi ramificați în teci filiforme de mielină. Zone hialine și zone întunecate ca niște cheaguri. Totul zvâcnind și tremurând sub bătăile puternice, audibile, ale unei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cuprins de o oboseală de moarte, părintele simți deodată că totul e viu, că totul trăiește, că universul nu este nicidecum un mecanism de ceasornic, ci o arhitectură moale ca a corpului omenesc, un templu de pielițe, o bazilică de zgârciuri, un cenotaf de mucilagii, fără unghiuri drepte și fără materiale durabile, în care omul își produce visele, gîndunle și iluziile sale, timpul și limbajul său ca o celulă ce secretă un fir de păr sau cristalul cornos al unghiei. Și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
paradoxal și miraculos, deja facem parte din mașinăria ce ne inventează moment cu moment, așa că participăm clipă de clipă la pictarea, sculptarea, zămislirea, brodarea noastră. Dacă n-ar fi așa, n-am putea mișca nici un deget, căci degetul de carne, zgârciuri și os nu s-ar simți dator să ne asculte. Pentru că participăm deja la Dumnezeire, emanăm cu toții, din tufele subțiorilor, din grăsimea șoldurilor și mai cu seamă din cochilia de pe umeri o lumină înmiresmată ce ne-nvelește ca o suveică
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mintea mea, ca o pompă de vid, sugea o măduvă stranie din oasele subțiri ale amintirii. Și fluidul acesta ce urca rotindu-se-n craniul meu ca-ntr-un bazin colector, interferonul acesta metafizic secretat de fiecare celulă, glandă și zgârci din imperiul corpului meu, îmi umplea-ncetișor forma de miez de nucă a minții, se impregna de amăreala taninului ei, îmi dizolva conștiința și, astfel înnobilat, se retrăgea iar în canaliculii amintirii. Mergeam înapoi, mergeam către interior, coboram în inima inimii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în pământul de cristal și desfăcu o corolă de prapure. În mijlocul ei se dezvoltă tot mai mult un ovul, filigranat, sidefiu, cu desene mereu schimbătoare și cu protuberante mirifice în ionosferă. În cele din urmă uterul însuși, cu trompele și zgârciurile lui, rămase doar un detaliu aproape neobservabil al marii boabe, al oului cu coajă de cuarț. Oul părea tatuat cu un labirint de linii colorate șters, întretăiate și mișcătoare, așa încît la început nu se putea distinge nimic, în afara unor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
geneză un deget turbionar, același ce zgândăre lumile. La fel, în miezul bucuriei noastre a încolțit o camelie de chinină. Pentru că oul își învîrtoșea acum un al doilea centru în jurul informației alogene. Și o membrană aburea ca o cortină de zgârci între sine și sine. Ca o oglindă în care șinele s-ar vedea chiar pe sine, identic și totuși complet diferit, căci dreapta unuia e stânga celuilalt, și al doilea e un monstru pentru primul, căci are inima-n dreapta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
s-ar fi ivit treptat o pieliță ce putea fi sfâșiată. Doar prin dreptul mamei se putea ieși, așa cum ieșim, în clipa morții, prin locul din creștet, dintre patru oase-mbinate, ce rămâne moale atâta vreme. Mama era translucidă ca un zgârci prin care pătrundea în sfera mea o lumină de dimineață. Vorbeam, firește, despre Tîntava, despre tataie, despre frații și surorile ei, despre locurile unde mai stătuserăm până să ne mutăm aici, în Ștefan cel Mare. Îmi povestea despre Groapa lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se permite să locuiesc. Dar odăile în spirală ale palatului meu de sidef nu sânt clădite-n spațiu ci în timp, ele sânt țestele mele succesive, de la pielița ce-mi învelea mugurul cerebral când încă pluteam în lichid amniotic până la zgârciul ce-nfășura creierul meu după naștere, la craniul încă moale de la un an, la cel de la cinci ani, de la zece și șaptesprezece ani: odăi succesive, lus-truite-n interior, în care omida grasă a minții vegetează, așteaptă clipa când va sparge în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
luminos încît părea galben, să fi fost cei ai saltimbancului burduhos de la Sidoli, care mângâia patern peștii pe spinare în acvariul lui, sub ochii căscați ai prostimii. Desigur, cineva îl locuia acum, îi folosea trupul ca pe-un costum de zgârci, grăsime și piele asudată, fața ca pe o mască grotescă. O ființă căprui, un mare ochi, mai mare poate decât fantasma Bucureștilor de sfârșit de veac, își vădea o milionime de suprafață prin fantele pleoapelor lui Mr. Swan. Niciodată Vasile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de lanțurile de aramă, Prinseră să-și cânte cu glasuri de copii ciudatele, înduioșătoarele litanii până ce, la vibrația lor, verigile lanțurilor deveniră fragede ca tulpinele de păpădie. Luminate de cântarea de aur, zidurile beciurilor se făcură și ele străvezii ca zgârciurile, lăsând să se vadă, pe coridoare, gardienii, iar în celelalte beciuri de taină nenorociții uitați acolo de decenii, cu licheni și păduchi lânoși încrustați în spinare. De departe, fortăreața se zărea acum ca o uriașă biserică de cristal. Curând, gardienii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zeităților hinduse, creând și distrugând, înfrăgezind și pulveri-zînd, arzând și topind lâna cu dogoarea corpului ei, răcorind-o și alinînd-o cu apele vițelor ei despletite. Dansa acolo, cu mișcări cadențate-ale brațelor, cu mudre aproape imposibile dacă n-aveai articulații de zgârci, cu buricele degetelor sclipind stins printre fibre de spațiu, celule de spațiu, faguri energetici plini de mierea dansului ei. Îngenuncheat în fața luminilor și desăvârșirilor, eu îi dădeam noi și noi sculuri de lână, gheme și bobine, încercînd să zăresc, o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cealaltă, spre fabrica de cauciucuri "Quadrat", prins încă de moară cu un fel de balamale. Și giganticul sarcofag începu să se limpezească de sus în jos, frontonul triunghiular își pierdu încet culoarea cărămizie și textura zgrunțuroasă, rămânând străveziu ca un zgârci, apoi greu și sclipitor ca o scrumieră de cristal. Îl urmă clădirea întreagă, marele dreptunghi vechi de aproape două secole, care-și spălăci și el forma ferestrelor și contururile cărămizilor până se schimbă lent într-o cutie de cuarț, prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
craniu, mușchi inelari în jurul orbitelor și al gurii, cilindrici sub mandibula rânjită, cu dinți străvezii și perfecți. Mușchi striați, fusiformi, suprapuși, întretăindu-se, pernițe pectorale și fesiere, pereți intercostali, fusele lungi de la brațe și de la picioare, prinzîndu-se de oase cu zgârciuri puternice, mușchi de culoarea amurgului, pachete de fibre alcătuite din fibre alcătuite din fibre. Ațișoare microscopice de proteină însumîndu-și eforturile ca să urnească plăcile și stâncile osoase, ca să facă Molohul să-nainteze. Mușchi de culoarea-nserării, a după-amie-zelor ploioase, carne care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]