291 matches
-
acestuia nu se mai vedea. O masă vâscoasă se prelingea dinspre larg peste scândurile vechi. Baza stâlpilor de iluminat dispăruse înghițită de negură, felinarele din vârf păreau suspendate în aer. Era din ce în ce mai rece iar Cristi simți și el că se zgribulește de frig. Deja pâcla umpluse tot spațiul dintre luciul de apă și trotuarul pe care mergeau ei. Firișoare subțiri începeau acum să se întindă peste dalele din ardezie de sub picioare lor. O strânse pe Ileana lângă el, trăgând-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că Între timp a ajuns să se ocupe tocmai de genul ăsta de probleme. Concluzia era că țările care prezintă un grad sporit de risc Întâmpină mari probleme cu drogurile... Observându-l pe Yaguchi, Îmi imaginam un pui de canar zgribulit În palma mea. Nu mai țin minte când anume, dar cunoscusem pe cineva care creștea un canar. Pentru a se obișnui cu prezența oamenilor, Îl ținea cu gingășie În podul palmei Încă de când era pui și Îi dădea grăunțe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
oamenilor dar, atunci când tăcerea era profundă, auzea cântările îngerilor slavei, auzea cerurile foșnind de aripile heruvimilor, simțea că Păzitorii sunt ... aproape. În dimineața aceea, cerul era ca de lapte. Pe marginea drumului, copacii cu vârfurile legănate de vântul răcoros, se zgribuleau, încercând să-și ascundă goliciunea. Gerul era puternic, până și fumul care ieșea pe hornurile caselor tremura de frig. Bătrânul, îmbrăcat cu o haină peticită, cu blănița de la mâneci roasă, purta pe cap o căciulă de miel, cu marginile îndoite
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
de nebiruit... Când auzea ambulanța gemea într-una cuprins de o durere ne-înțeleasă, în seara asta parcă e tristă și luna, câinele meu nu o mai latră de-acasă... I-au rămas atâtea oase de ros și atâtea așteptări zgribulite în poartă, el întotdeauna lătra cu folos, știa că lătrătura în plus e deșartă! Murmură vântul peste lacrima noastră- „ Ai grijă Charly pe unde treci!” Plânge lumânarea în fereastră uitându-se în calea lui de veci... Referință Bibliografică: La moartea
LA MOARTEA UNUI PRIETEN DRAG... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361421_a_362750]
-
clipele-n roi și-au folosit sita spre-a cerne zgură. Zeii sunt bătrâni, te-au uitat pesemne. La-ntrebări răspund cu tăcere-adâncă, par nepăsători când îți spun prin semne că vreme-i încă. Vreme pentru ce?... Și aceeași vreme zgribulită-n miez, crăpată în scoarță, cu zbucium intens, cu-aceleași probleme puse pe harță? De ce n-au cernut nisip plin de aur sau măcar puțin praf de-ncinse stele? Ce minuni făceai ca un meșter faur atunci din ele... N-
ŢI-E DOR DE TINE ZODIAC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363450_a_364779]
-
SUFLET TREZIT, de Romeo Nicolae Ștefănescu , publicat în Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011. Suflet trezit poezie [] Poezia de dragoste - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2009-12-04 | | Suflet trezit Am atins cândva dragostea dar a zburat cu inima mea... acum stau zgribulit într-un colț de suflet... Aștept din nou chemarea ta ce-a rătăcit cu inima mea... spre altă stea... uitarea... s-a ghemuit a încolțit în sufletul meu ce-a adormit... În vis am simțit lumina ta iubita mea cum
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
mai ales al colegei de română. Georgeta încă nu sosise, așa că luă din dulap catalogul clasei unde avea prima oră și-și ocupă locul la masă. Căuta în el ce elevi trebuiau ascultați. Prima după el a intrat profesoara Zbihli, zgribulită din cauza gerului care mușca cu tărie. Era început de februarie. Își dezbrăcă din fugă haina de blană și celelalte obiecte, căciula, mănușile, șalul și reveni veselă lângă Sebastian ca să-l salute, înainte de a se așeza la masă. - Bună dimineața! Ați
ROMAN CAP. III, DESTĂINUIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363127_a_364456]
-
când vezi atâta tristețe/ ce simți când vine un biet copil/ și-ți cere un ban pentru un corn?/ Mă-ntreb și eu ce ne-a schimbat/ de-am devenit atât de indiferenți/ față de cei pe care îi vedem zilnic/ zgribuliți și tulburați/ de mersul rapid al anotimpurilor” (Indiferență). De aceea, poeta lansează un „Manifest pentru viață” împotriva celor care încătușează firea, natura, omul, dorințele, libertatea, adevărul: „Lăsați caii să zburde pe câmpiie-ntinse/ Liber în jocul nebunesc de altă dată,/ Fără
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SĂ DAI AFARĂ DIN CASĂ UN CÂINE Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului singurul gest important în dimineața aceasta zgribulită de noiembrie este să-ți prinzi umbra din urmă să-o calci pe coadă să-njuri printre dinți sfinții cu atribuții în cuantica norilor să-ți bagi picioarele-n ea viață în el serviciu unde trebuie să semnezi neapărat condica
SĂ DAI AFARĂ DIN CASĂ UN CÂINE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367615_a_368944]
-
adia plăcut doar luna împrăștia puțin întunericul. Ce se întâmpla în viața ei? Liftul îi schimbase existența? O eroare în tunelul timpului? Petrecerea..JJ. O himeră. Își puse mâinile pe balustradă și privi orașul. De sus părea o feerie. Se zgribuli. O cuprindea oboseala! Probabil era mai ințelept să plece acasă. Cine era acest JJ și ce dorea de la ea? Era un tip atrăgător ... îhm ... Nu pierde ocazia, dragă!”ar fii spus Beaulah-Beatrice. Probabil, lucrurile trebuie să-și urmeze cursul. - Să
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
îmi fac când vreau altul, explicase. La noi, la Moldova, copiii se întrec să facă toiegele, ori fluiere, dacă găsesc lemn potrivit, și mai câte altele. Iar featilii se întrec în cusături ... Și de Paști, la încondeiat ouă. Klesch ieșise zgribulit din apa rece și se freca înnebunit pe picioare. - Uuuh, făcea el, parcă te frige apa asta. Uuuh!... Își îmbrăcase pantalonii peste picioarele încă ude și tot se mai văita de frig. Peștii îi învelise într-un ziar, laolaltă cu
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
vocea suavă a Marei: -- Băieți! Sunteți gata? Am sărit din sacul de dormit făcându-i semn lui Geo să iasă că vin și eu, cât de repede pot. N-a fost cine știe ce repede, n-a fost nici plăcut să mă zgribulesc în aerul atât de rece că-mi tăia maul, în timp ce eram anunțat că putem servi o cafea la Fântânele, ce-o mai fi fost și aia, și eram încărcat cu un rucsac care putea să mă bage în pământ până la
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
nerăbdători, După un nou veșmânt. Se cutremură pădurea De dorul primăverii, Mă cutremur eu De dorul tău. Ard ca o făclie în noapte Și mă sting cu atingerea ta, Chiar dacă o simt doar în inimă. Cad frunze cenușii De copaci zgribuliți În bătaia vântului rece de toamnă, Iar crengile lor se zbat absurd, goale, Ca niște cocori înlănțuiți Într-un dans nupțial plin de pasiune. Cad frunze cenușii Peste covorul mohorât al pământului, Dar pe poteca inimii mele E cald și
FRUNZE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366041_a_367370]
-
azi... în valurile străzii înotând într-o mare de ochi, cu valuri înalte, suflete adânci, în recifuri colțuroase și pestilențiale. Oricând te poți îneca în mulțime chiar și pe trecerea de pietoni. Poezia trece pe lângă broboanele halbelor de bere și zgribulită la umbra restaurantului preferă Anca Parghel și un pahar de vin... delirul surdinei La un semafor m-a atins cu părul mătăsos. Așteptam să spună ceva când m-a privit cu ochii aceia de tău, cuvinte memorabile, nemuritoare... Nu a
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
zgomot căzând, neastâmpăratele castane. Cu mîinile goale voi ieși în ploaie, lăsând-o să-mi curgă pe față-n șiroaie ca pe-o apa vie, neîncepută, ca pe-o binecuvântare, surâzând extraterestru, cu nepăsare, singuraticelor siluete ce îmi vor ieși zgribulite în cale, scuturându-se pe lângă ziduri înfrigurate umbre hilare, într-o greoaie echilibristică pe-nghesuitele și cenușiile tipare de transhumanțe milenare. TOTUȘI VIAȚĂ Peste marginea paginilor rămase de-o eternitate albe străfulgeră irizările verzi-aurii ale zilelor agile șopârle ce se fac
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? II de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365219_a_366548]
-
Cu țurțuri frânți, abia ciopliți Din stropii lăcrimați din cer. Din lacrimi și din fulgii ce debarcă Pământul, ca pe mirul meu îmbracă. Și-i dă ca zestre, păsări rătăcite Unele, superbe-n penaje vernale... Altele, ce zboară-ntins Întins , zgribulite De gerul fără ecou, Tremurând înșelător, Țipătul, vrenind din nou. La amiază rătăcim Noi, ascunși de după dor... Dorul tău și-al meu sublim Stins, sub același fior. Referință Bibliografică: Păsări rătăcite / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PĂSĂRI RĂTĂCITE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366328_a_367657]
-
A VENIT IARNA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 712 din 12 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Ninge iar cu bolovani de vată Ninge ca într-o mie de povești Că ziua se scurtează dintr-odată Și noi ne zgribulim lângă ferești Și-o să luăm caloriferu’ în brațe Și-o să-l plătim mai scump că ne e frig Firea noastră a celor vinovați e Ciudată dacă toate mă intrig’ Ninge ca într-o iarnă absolută Dintr-un cer de care
A VENIT IARNA de ION UNTARU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365764_a_367093]
-
Fiica visului erotic, Și-a metaforei copilă... Îmbrăcată toată-n stele Rătăcea pe străzi, febrilă... Căuta, ca o nălucă Îndemnată de iubire... Unde să se odihnească... Pe cine oare să inspire? Am zărit-o din greșală Sub pala unui felinar... Zgribulită de un vânt, Cu sufletul hoinar... O comoară avea in poală Versuri, rime și povești Curcubee și steluțe... Și minunile cerești... Feți Frumoși și zmei și îngeri.... Cosânzene și fecioare, Și poveștile eterne În care dragostea nu moare... Am deschis
GÂNDURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366130_a_367459]
-
vrăjită trăind într-un vis fără somn. BUCURIA UNUI COLIND Sub un palton și un fular, Mănuși, căciulă și botine Diana prin zăpadă merge Cu greu balansu-și poate ține. De sub căciula-nfrigurată Abia se zăresc ochișorii Iar fața fetei zmeurată Se zgribulește ca și norii. Ea a plecat la colindat Cu sufletul senin și cald. Primește mere, nuci, binețe Ca drept răsplată-n frumusețe. Iar frățiorul o-nsoțește Și Paul... tare o iubește Colindă-n seara de Crăciun Vecinilor darnici și buni. Se-
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
lumea din buni în rai sau invers, Și de ești supărat că viața te-a mințit Tu ia-o de la capăt, nu-i foc în univers. Toți zeii astăzi s-au dus să doarmă-adânc E iarnă, frig, si ciorile se zgribulesc tăcute, Numai copiii nimănui adorm plângând Că n-au nimic și n-au părinți ca să-i sărute. Din picături de soare, iubire și lumina A făcut Domnul viață pe pământ, Și tot doar omul poate fi de vină Dacă din
PICATURI DE SOARE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351607_a_352936]
-
o primea ca mâncare era neîndestulătoare. Bacilul TBC-ist i-a atacat plămânii, dar asta nu-l împiedica pe căpitanul Avădanei să-i aplice “banditului” amprenta pumnilor și a cizmelor sale. Deținutul se retrăgea, fără să blesteme, ca un câine zgribulit în colțul celulei. Și asta s-a întâmplat luni și luni de zile. Nu mai putea nici să vorbească. Doar să se roage. Avea pe buze rugăciunea inimii. “Unde ești, Doamne?”, a strigat la un moment dat și Domnul i-
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
DEȘERTĂCIUNE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului ziua trezită din somn se spală pe ochi cu soarele clopotele strigă prin aer pesemne a murit un om moartea a prins aripi zgribulite de corb și-și îngroapă cerul în pământ la îndemnul sorții o primim în casă mâinile ei se așază pe inimă și-i fură misterul deasupra cerul deschide uși în pereți sufletul nu moare niciodată ne părăsește definitiv nu-și
DEŞERTĂCIUNE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356406_a_357735]
-
punțile nucilor au căzut Cu hlamidele lor muiate în lumină Și nu s-au pierdut, Au rămas inimi pe vechea tulpină. Păsările odihnindu-și zborul înalță un tril Pe crengile nucilor la concert au venit și cucii E sfârșitul nopților zgribulite de april... ...Era noaptea Sfântului Gheorghe și înfloriseră nucii. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Au înflorit nucii de Sfântu Gheorghe / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 301, Anul I, 28 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
AU ÎNFLORIT NUCII DE SFÂNTU GHEORGHE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356455_a_357784]
-
Adelina l-a întrebat deodată: Auzi, nici măcar nu știu cum te numești și el a rîs în hohote și dinții lui albi și puternici i-au strălucit în lumina soarelui. Daniel! s-a prezentat el. Era ora șase treizeci dimineața. Adelina se zgribulise de frig. Era îmbrăcată numai într-o rochiță. Pe șosea treceau mașinile una după alta, ambalîndu-și motoarele. Un copac înflorise la marginea drumului.. Bărbatul, care căpătase brusc identitate, a strîns-o la pieptul lui, rupîndu-i mijlocul aproape. Și apoi el s-
PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356745_a_358074]
-
Acasa > Versuri > Iubire > STRIGÂND IUBIREA Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2288 din 06 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Strigând iubirea Zac la margine de râu Zgribulit de-atâta frig, Cu dorul încins la brâu Doar iubirea ta o strig, Strig într-una,obosesc Dorul tare mă apasă, Păsările-n stol sosesc În pădurile de-acasă Vântul bate,bate tare, Șoapte-n taină tot aud Din iubirea
STRIGÂND IUBIREA de VALER POPEAN în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356104_a_357433]