221 matches
-
tragică, tragică rău! Ne-am luat rămas bun, strângându-ne mâinile, ca doi oameni bolnavi, ale căror zile știau că le sunt numărate, fără nicio speranță. 1 martie. Era frig și bătea vântul. Zăpada abia se topise. Câteva florărese tremurau, zgribulite, pe trotuarul înghețat, lângă cutiile din carton pline cu flori. Ghiocei, lăcrămioare, viorele, stăteau rușinate și ele văzând vremea de afară. Au apărut înaintea primăverii, dar ce vină aveau? Știau că la 1 martie trebuiau sa se bucure, să simtă
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
Mimica era la preț de cinste. Iuliana s‑a prezentat cu doar o jumătate de oră mai înainte de cea indicată în citația primită. A intrat cu teamă încă de la ușa principală a clădirii Judecătoriei. Se făcuse mai mică și părea zgribulită, iar Silvia și Tudor nu au reușit să o încurajeze prea mult. Erau și ei covârșiți de importanța momentului. Aveau și ei aceleași emoții pu-terni-ce, împletite cu teamă și rușine, cu dorința de a se face dreptate și de a
CHEMAREA DESTINULUI (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356879_a_358208]
-
Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului un copil, după ulucă, casă-i face la o nucă. suflă vântul, bate ploaia, i-o fi frig, că vorba aia, a căzut din rămurică și-acum zace zgribulită. din vreascuri îi face-ndat o căsuță cu cerdac la acoperiș, bălaie, fiindcă are-un clop de paie. iarna bine a trecut și-n primăvara-a văzut două frunze, și-apoi trei, nucul creștea dragii mei. acu-i mare pișicher a
UN COPIL, DUPĂ ULUCĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355758_a_357087]
-
243 din 31 august 2011 Toate Articolele Autorului O noapte rece și pustie s-a strecurat pe pământ. Vuietul vântului se aude înfricoșător, ca un tunet. Nu este nimeni pe stradă. Doar un copil pribeag cu hainele zdrențuite, speriat si zgribulit. Nici nu mai putea merge. Slab, înfometat și alungat de toți. A bătut la toate ușile. Unii i-au deschis și i-au dat o bucată de pâine și apă. Alții l-au gonit. S-a așezat ostenit pe pragul
COPIL PRIBEAG de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356081_a_357410]
-
de Dumnezeu: O mare de sclipiri...de alb... Un joc al fulgilor de nea Ce-mi dau sublime sărutări Când cad timizi pe fruntea mea... Dar frigul mă cuprinde-n brațe Și intru-n casă...patul cald Mi-așteaptă trupul zgribulit Să-l poarte-n vise de smarald... De somnul care vine-ncet E doar un gând ce mă desparte: Îți mulțumesc Părinte Bun De-aceste clipe minunate! Referință Bibliografică: Bătaie-n noapte... / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
BĂTAIE-N NOAPTE... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368792_a_370121]
-
afară, stropii cad, lovesc geamul eu stau și privesc departe vântul îmi adie ramul iarăși timpul mi-l împarte, nu sunt trecători pe stradă ploaia cade în șuvoi, se aude o serenadă cântată de-un pițigoi, stă pe o creangă zgribulit, și ploaia cade rece stau la geam și-s plictisit, vremea vine, vremea trece. Referință Bibliografică: plouă peste Moldova / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2066, Anul VI, 27 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu
PLOUĂ PESTE MOLDOVA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370036_a_371365]
-
subțiată parcă-i pânza Urcă dealul cu regrete și mai face piruete, Prin livadă tunde meri pentru alte primăveri... Se tot uită la cocori cum zidesc în zare nori Și la stopii reci de ploaie, cum pământul îl înmoaie Rândunele zgribulite stau sub streșini pitite Moțăie și tot visează că pe câmp e Vara trează... În grădină margarete și-au pus galbenul în plete Sunt fragile și cochete, dar au apă și în ghete... Vântul spulberă cărarea, îngustată trece zarea, Hornul
OCTOMBRIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368248_a_369577]
-
vrea, o mireasă primăvară. Cuibar în ea și-ar făcea stârcul, îndrăgostit tare. Cioara, dragoste și-ar da, să îi sărute picioare. Pe vântul tremurător, de a iernii provocare, cu zăpada mieilor, fulgi de nea plutesc în zare. Din Iarna zgribulită zboară amintiri cărunte. Că-n loc vine grăbită, zână cu răvaș pe frunte. Eu, cât sorb dintr-o cafea, scriu poveste pe hârtie. Și-mi las inspirația în cuibar de poezie. 21.03.2015 Maria Filipoiu Referință Bibliografică: Cuibar de
CUIBAR DE POEZIE (DE ZIUA POEZIEI) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353432_a_354761]
-
cum mă descurc singur prin Gara de Nord. Pregătisem dinainte un posibil dialog detașat, calm: Da, mă duc în vacanță pe la rude, dumneavoastra? Foarte bine, Sărbători Fericite!” dar, în acel an aveam să îl spun numai unei dudui străine din compartimentul vagonului. Zgribulit, așteptam în peronul înghețat trenul deja întârziat, când deodată vocea unui călător ne taie tuturor amorțeala: Hai că vine!” spune jovial și parcă mândru că a fost printre primii care au observat silueta locomotivei în zare. Colegul lui de drum
POARTA ALBASTRA de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353061_a_354390]
-
Își întețesc jocul, Într-o mișcare năvalnică, Cu brațele sprijinite Pe cingătoarea vegetalului. Își lovesc ritmic carâmbul cizmelor, Când șuvoaiele -asmuțite Frâmântă cu nesaț țărâna. Tropotesc fuioare de frunze În hlamida cerului Ce-ncepe a melița tumultos Șiroind printre orele zgribulite. Pe colnic, se ițesc Casele cu obloane verzi, Adunate ca la șezătoare. În liniștea răcoroasă, Noaptea circulă tăcută, Adulmecând pe poteci Mlădițele umbrelor moi. Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Allegro / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1106, Anul IV
ALLEGRO de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353758_a_355087]
-
lumile de evidențe Sunt aici undeva o umbră organică a cuvintelor strecurate cândva aripi firave zbătând în libelule transparente tac pădurile în crizanteme galbene când ziua morților emană miros de trandafir și de lemn dulce Pentru fereastra ta câteva petale zgribulite accesorizate cu silabe care nu vorbesc ziua pălește din când în când se îneacă într-un gri fără margini și drum aripile păsărilor se îmbibă de ceață văzduhul apasă Să știi că nu sunt alte căi doar intrări secrete și
NU SUNT ALTE CĂI DOAR INTRĂRI SECRETE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357045_a_358374]
-
să le dau câteva boabe de orez. Le cumpărasem din piață o pungă și în fiecare dimineață la hrăneam. Mă gândeam că numai așa pot suporta gerul de afară. După ce le-am înșirat o mână de orez, s-au repezit zgribulite, intrecandu-se, să le înghită cu ciocul lor mititel care abia le putea cuprinde. Apoi, în urma acestei fapte bune, mulțumit, m-am așezat, din nou în fotoliu, și m-am oprit la o emisiune de poezie cu Ioan Alexandru. Glasul
CU IOAN ALEXANDRU, PRIZIONIER AI ECRANULUI DE TELEVIZOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357312_a_358641]
-
priviri culori în cenușiu pictează zarea vara trecută amăgește încă destine năuc aleargă visul prin mine și-mi spulberă speranța în pumn am strânsă amintirea ta mă doare nopțile curg încet în mine și rana vieți-mi suspină un copac zgribulit îmi oprește privirea fără pași pierduți îmi caut încă cărarea o mască albă îmbracă pământul ascunde rănile și durerile toamnei din mine timpurile trecute-mi plâng amăgirea pădurea desfrunzită mă atrage în întuneric colțul ierbii moare sub tristețea de sus
DECEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357372_a_358701]
-
îți lipsește, ești puternic și bogat! . . . Vrei să vezi bătrâna IARNĂ în deplinătatea ei? Când ninsoarea o să-și cearnă, ia-te după pașii mei. O CĂSUȚĂ ȘI IZVORUL, dorm având aprig străjer, Viscolul, dansând zăpada, trosnind crengile de ger! . . . Păsările zgribulite, vor să le pui de mâncare, Un mistreț și iepurașii lasă urme pe cărare. Urmărind cum viața curge peste iarnă, înainte, Mângâi tâmplele cărunte, topind gânduri în cuvinte Și te bucuri că și-n iarnă, te trimite-aici un dor
CĂSUŢA DIN POVESTE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358294_a_359623]
-
Cu brațele încărcate cu flori, primăvara a coborât ușor pe pământul încă înghețat și zgribulit, ascuns sub mantia subțire a unei zăpezi târzii. La atingerea ei, ghioceii au ieșit să se scalde în lumina palidă a soarelui și firele de iarbă au început să înverzească. Grădinile s-au trezit din amorțeală și au privit cu
O CLIPĂ LA CRUCE de LILIANA BOTEA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344691_a_346020]
-
I. LILIANA BOTEA - O CLIPĂ LA CRUCE, de Liliana Botea, publicat în Ediția nr. 854 din 03 mai 2013. Cu brațele încărcate cu flori, primăvara a coborât ușor pe pământul încă înghețat și zgribulit, ascuns sub mantia subțire a unei zăpezi târzii. La atingerea ei, ghioceii au ieșit să se scalde în lumina palidă a soarelui și firele de iarbă au început să înverzească. Grădinile s-au trezit din amorțeală și au privit cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/344714_a_346043]
-
o întâmpin! Totul în jurul meu se trezea la viață, fără zgomot, fără grabă! Natura învia, pregătindu-se să sărbătorească împreună cu oamenii praznicul Învierii ... Citește mai mult Cu brațele încărcate cu flori, primăvara a coborât ușor pe pământul încă înghețat și zgribulit, ascuns sub mantia subțire a unei zăpezi târzii. La atingerea ei, ghioceii au ieșit să se scalde în lumina palidă a soarelui și firele de iarbă au început să înverzească.Grădinile s-au trezit din amorțeală și au privit cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/344714_a_346043]
-
Merg câteva minute și trag cu urechea să prind vuietul mulțimii. Liniște. La un moment dat, apar două doamne care vorbesc cu însuflețire despre „manipulații” din Piața Victoriei. Știu că sunt pe drumul cel bun. Apoi apar grupuri mici și zgribulite. Umezeala rece din aer îi trimite încet-încet spre case. Primul care mă întâmpină e un domn care strigă „Jos Băsescu!” Are un carton pe care și-a scris cu creioane colorate obida lui față de „Chior”. De altfel, aveam să constat
Am fost la contramanifestația pesediștilor și nu mi-a venit să râd () [Corola-blog/BlogPost/339113_a_340442]
-
Că într-o rugă pe altar. Vântul suflă fără milă Supărat pe firul ierbii, Unde-s pașii Primăverii Să-i sărunte-n treacăt cerbii? Soarele ascuns prin cetini Vrea să mai trimită raze, Printre lacrimile ploii Să găsim și calde oaze... Zgribulite stau sub streșini Multe vrăbii la taifas, Ciripesc fără încetare Să mai uite de necaz.. Florile stau îmbrăcate Sub un strat de promoroacă Se tot roagă în tăcere, Soarele să le petreacă... Vântul spulberă cărarea, Iarba tremură sub pas, Primăvară
PRIMĂVARĂ... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340948_a_342277]
-
zidurile îniernate ale orașului stă ghemuit întunericul, iar fruntea sfârtecată a cerului bântuie-n nori de cenușă. Ninge fără noimă peste catapetesmele lumii, iar copacii gem bolnav printre umbre în timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind orașul fumegând melancolic. În odaia mea înnoptată lumina se prelinge cuminte peste albele file-ale sufletului
IARNĂ ATIPICĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341931_a_343260]
-
dar și pâine... Ne poartă-n car de biruință Și astăzi dar și mâine... Deci suflete nu te-ntrista Că toamna iarăși a venit Tu cântă și te veselește Căci ești de Dumnezeu iubit! Melancolie de toamnă Petale ce mor zgribulite Și frunze purtate de vânt... Speranțe pierdute în ceața Ce-ascunde al toamnei veșmânt... O muzică sumbră adie Prin crengile goale, pustii... Și gânduri ce-aleargă în noapte Să-nvie uitate-amintiri... Un cer care plânge ades Cu lacrimi de ploaie
OMAGIU DIVIN 3 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341093_a_342422]
-
vine mai aproape. Unii ne privesc de pe margine, alții sunt curioși să afle de ce suntem acolo. Cineva le dă explicații în engleză. Vad ca vizavi e Café Nero. „Ce bun ar fi acum un ceai fierbinte!” Cu toții suntem parcă mai zgribuliți, copiii sunt roșii în obraji. „Am luat portocale și eugenii pentru cei mici”, zice un tânăr și le întinde o pungă să-și aleagă. Ai mei nu vor portocale și nici la Eugenia nu se înghesuie, că i-au schimbat
Din Cambridge, am strâns în brațe toată România! Noi le vorbim românește, copiii ne răspund în engleză, dar dacă îi întrebi ce naționalitate au, spun răspicat că-s români () [Corola-blog/BlogPost/338151_a_339480]
-
alese ale lui Dumnezeu. - Dar evreii ucid, în Palestina, arabi musulmani. - Pe evrei i-a trimis acolo Dumnezeu. Își ucid frații palestinieni pentru că așa le-a cerut Dumnezeu. - Mulțumesc. Era o noapte cu brumă; l-am privit cum se depărtează zgribulit și, brusc, am fost cuprins de remușcări. M-au ținut câteva săptămâni. Mi-a rămas întipărită în minte expresia feței, modul în care își ridica ochii spre cer când vorbea de Allah, buzele de Osama Bin Laden. Tușa Anuța (foto
Povestea ca viață. Jihad () [Corola-blog/BlogPost/337859_a_339188]
-
Își aruncă privirea către public și rămâne pierdut în lumină. O așteptă pe Iohana, cu fiecare secundă tremurândă, cu fiecare răsuflare, cu fiecare gând risipit in ceață. (Dintr-o liniște surdă pe fundal, se pune foșnetul unor frunze.) Calmă, dar zgribulită își face apariția Iohana, arătând simetric asemenea unei picături pierdute-n timp. Se așează în fața lui Idris și își îndreaptă privirea către el. Îl privește profund și adânc. Acele momente au fost de neuitat pentru Idris. Privirile lor se amestecau
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
în lume, Iar ochii-ți tremurau parau. Roua, roua îți era chipul Și tot galeșa privirea. Luna își urma periplul Și prin ține, strălucirea. Boarea-ți dansa lent prin plete, Susurând cântări frunzițe. Tu, cu gânduri neșoptite, Ostoiai dureri doinite. Zgribuliți venit-au zorii... Tu, zâmbind cu ochi de roua, Te-ai pierdut în visul nopții, Radiind că luna nouă. Ioan-Adrian TRIFAN Referință Bibliografica: ȚI-A ZÂMBIT ASEARĂ LUNA / Ioan Adrian Trifan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1733, Anul V
ŢI-A ZAMBIT ASEARĂ LUNA de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343443_a_344772]