108 matches
-
Care n-ai avut altă funcție mai mare-n școală decât aceea de... responsabil de cerc!...” “Vorbesc, de ce să nu vorbesc!? Nu mi-oi fi dând tu voie! Că, ai fost ca o scorpie. Nu degeaba te porecleau toți scorpia, zgripțuroaica, vipera cu corn, strechea, baba-cloanța...” “Nu chiar toți. Mai erau și unii, oameni...” Da, oamenii tăi. Care, când n au chef de treabă (și n-aveau mai deloc) dădeau, în cel mai fericit caz, un telefon și-ți îndrugau o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
al lui. Mă respectă enorm. E un tip de modă veche, foarte serios, a suferit Îngrozitor când familia s-a destrămat și și-a părăsit copiii. Cred că soția lui Îl Înșela când era plecat, ceva de genul ăsta. O zgripțuroaică de primă clasă. Așa că acum vrea să ia lucrurile mai ușor. Vrea să se asigure că mă cunoaște foarte bine, Înainte să avem o relație serioasă. În plus, i-a lăsat soției lui casa cea mare din Montauk și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zmei el a salvat Le-a promis și cununie Cu toți frații, pe vecie. Dar frații necredincioși Și tare invidioși Pe Prâslea l-au condamnat Pe tărâmul celălalt. El prin iscusința lui Taie capul șarpelui Pui de zgripțișor el salvează Zgripțuroaica-l recompensează. Ajuns pe tărâmul lui Vine-n fața tatălui Îi spune istoria Și se-nsoară cu mezina. Crăciunul Neaua albă se așterne Peste ulițe, peste sat Cârduri de copii se-adună Ca să plece la urat. A sosit Crăciunul Sfânt
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
hotărât să o rărească pentru a deveni regina sa. Într-o noapte întunecoasă, când luna și stelele erau acoperite de nori groși, acesta a intrat pe fereastră în camera ei, a luat-o încet în brațe și ajutat de-o zgripțuroaică au zburat spre Nicăieri. Prințesa, trezindu-se, începu a plânge și a-l ruga pe zmeu să o ducă acasă, explicându-i că doar în acel palat poate fi fericită. Zmeul puse o armată de balauri să construiască un palat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Prâslea, care urcă întro platformă zburătoare neagră, și, cum nu știa să piloteze, se învârti și se tot învârti până ameți. Apăsă apoi pe un buton, iar platforma zburătoare începu să zboare singură. Prâslea avea impresia ca se afla în spatele zgripțuroaicei care-l scoate pe tărâmul oamenilor. În timpul zborului, Prâslea deschide valiza cu arme și luă un aparat cu care își prăji pantalonii. Apoi luă o mitralieră mare și își găuri papucii. Dintr-o dată i se păru că se aude ceva
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
asta afurisită. Să adormi ziua ca pe un bătrân bou de câine, așa cum ar fi trebuit adormită baba de Grollfeuer, dacă pe lumea asta ar mai fi pe undeva vreo dreptate. DOAMNA KOVACIC: Las-o-n ale ei pe bătrâna zgripțuroaică, să-și vadă singură de mântuire acolo jos, la ea. Cu una ca ea nu te poți pune, că se tutuie foarte personal cu cei mai înalți politicieni din toată țara. Berghoferii de la unu mi-au comunicat odată în șoaptă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
politicieni din toată țara. Berghoferii de la unu mi-au comunicat odată în șoaptă, că ei au auzit cum Grollfeueroaia a zis la telefon: "Servus, tu, prim-ministrule, bătrân escroc, cum o mai duci în particular?" DESIRÉE: Baba e cu adevărat o zgripțuroaică dată naibii. Săptămâna trecută mi-a vârât pe casa scărilor o sfeclă în geantă și mi-a zis: "Urăsc sfeclele, dar ție îți e egal, draga mea, la tine nu e nevoie de vreun măr otrăvit, tu, copil morcofan ce
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
aluzii (într-un volum ori altul) la Ulysse, Laocoon, Iov, Don Juan, la celebrități ca Zenon, Seneca, Ovidiu, Dante, Edgar Poe și alții în partituri cu alte rezonanțe decât cele știute. Tot țesând la pânza ei, Penelopa, îmbătrânită, a devenit "zgripțuroaică", probozindu-l pe Ulysse întors în sfârșit acasă. Lui Ovidiu însă (invocat în Către mare), îi face reverențe: "Poete, care dai vechime de două mii de ani versurilor mele". Animismul își are partea lui. Un ceasornic, întorcându-se "cu spatele la timp", moare, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și magie. Poveste de iarnă merită să figureze, împreună cu Furtuna, printre acele ultime opere în care elisabetanul construiește marile parabole ale concepției sale despre teatru. Dacă, în Poveste de iarnă, Paulina nu este nici pe departe vrăjitoarea (the witch) sau zgripțuroaica asupra căreia se revarsă furia nestăvilită a lui Leontes, nu s-ar putea totuși spune că îi lipsesc cu desăvârșire unele puteri stranii, pe care și le manifestă mai înainte chiar ca „miracolul” final al animării statuii să se producă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
bărbătească pereche. (Gh.F.C.) Nu săpa pămîntul cînd soarele e la amiază și se odihnește. Dacă îl sapi, plînge. Noaptea pă mîntul doarme și nu trebuie să-l lucrezi. (Gh.F.C.) Pămîntul se sprijină pe stîlpi de ceară sau de lemn. O zgripțuroaică roade stîlpii, și pămîntul se cutremură. Ea se hrănește cu mălaiul care se spulberă cînd femeia cerne și bea din apa cu care femeile clătesc donițele la fîntînă. (Gh.F.C.) Unii cred că pămîntul stă pe un urs, iar alții, că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
partidul din care facem parte, care o să țină vreo două zile, unde se discută despre politică si ele nu o să vă mai Întrebe nimic fiindcă nu se pricep la politică. - Da’ bine grăiși nea Mărine, zise Stănică a lu’ Zăpăcitu'. Zgripțuroaica mea nu se pricepe la politică; citește Cancan și Click, ziare de scandal, de-aia este geloasă; tot timpul i se năzare că fac și eu ce fac politicienii, fotbaliștii, patronii... - Zâna mea o să mă creadă, știe că n-o
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
-ne să-l contrazicem. — Domnule Short, când ați văzut-o ultima dată pe fiica dumneavoastră? l-am întrebat. — Betty a venit în Vest în primăvara lui ’43. Ochi alunecoși, inimă zburdalnică. Nu o mai văzusem de când am părăsit-o pe zgripțuroaica aia stearpă de nevastă-mea în Charlestown, Massachusetts, pe 1 martie 1930 după Hristos, și nici c-am privit peste umăr. Dar Betty mi-a scris că are nevoie de un loc unde să se aciueze, așa că... — Scurteaz-o, tataie, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prinde va fi ceafa sa. — Ascultă, spuse el, știi ceva despre tatăl copilului? Ea ridică din umeri. — Doar că e mort. Și că era un nemernic, după spusele vecinei de vizavi. De ce, o bătea, o Înșela? — N-am idee. Dar zgripțuroaica Îl face să pară Hitler, exceptând partea cu personalitatea de Învingător. — Grozav. Acasă la familia Erskine, singurul lucru care se schimbase era calitatea aerului. Pereții erau În continuare plini cu pozele alea dubioase cu mama-și-fiul, tapetul era În continuare enervant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bară. Eu cred că e vorba mai degrabă de abordarea aia cu „solidaritatea feminină“; e clar că judecătoarea e un pic partizană pentru că se apelează la feminitatea ei; mai ales din partea unei persoane drăguțe. Probabil că, fiind ea însăși o zgripțuroaică bătrână, se bucură că dă peste altă femelă care o mai poate identifica în cadrul aceluiași gen, ca să nu mai punem la socoteală faptul că e tratată ca una dintre fete. Și totuși, nu mersese rău deloc. Și aveam chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
carieră, dar cu un semn de întrebare dacă o să ajung prea departe, fiindcă au apărut mulți ca mine și nu se știe dacă n-o să ajung și eu tot un profesor pe undeva, un mic cinic supus în intimitate unei zgripțuroaice, care, fără să-mi știe bine trecutul, mi-ar pune copiii în brațe și m-ar înlănțui să-i împărtășesc soarta, robia gineceului. Nu individul de la orășenesc cu regia și isteria lui plină de imaginație provocase dezastrul. El nici nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mal, arborete sensurile întoarse spre noi pe înălțimi, schemă de fier turnul de observație de la Puișor, berze pereche, în sfîrșit! în tovărășie intrînd în contact cu strămoșii, nu cu aceia actuali, pe limba lor tracă, în mitul berzei, iar salcia zgripțuroaică, dublate falangele uscate de altele verzi, stația Pui limbajul, cît e om, se pune pe semne vremelnice, că de pregătirea de război ducii daci ai priveliștii n-au habar, cum n-au avut știre de prelungirea lor pe timp de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
știe prostimea satului despre ce-i vorba. Erau intelectuali, ce naiba, și trebuia să păstreze o anumită conduită. Casa fetii, Zînica, era ușor accesibilă pentru cei care se fereau de a fi văzuți, dar în casă era și bunica Zamfira, o zgripțuroaică extrem de vigilentă. Dinu aproape alerga și a apucat pe cărarea care tăia pădurea de la sud la nord-est. Dorea, așa cum am spus, să nu întîlnească prea multă lume că și așa au cam ieșit vorbe că ei doi... Într-o poiană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu dânsul, când va sosi acasă cu raglanul vechi în locul paltonului nou: Nevastă-mea ar fi, poate, în stare să nu-mi zică nimic, dacă n-ar antrena-o și n-ar ațâța-o mamă-sa... Soacră-mea e o zgripțuroaică și jumătate... Ea nu caută decât cel mai mic nod în papură să tăbărască asupra mea că am luat fată cu vilă pe Karl Marx, că o las să muncească, întocmai ca pe-o roabă, la cărat și aranjat cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
viața copilului, o asemenea exhibare începe să fie încă de foarte devreme plină de imaginație. Copilul se întruchipează altceva, înfățișează ceva mai frumos, sau mai elevat, sau mai primejdios, decât este el în mod obișnuit. Este prinț, sau tată, sau zgripțuroaică, sau tigru. Copilul cunoaște cu acest prilej acel grad de exaltare care îl duce foarte aproape de convingerea- că-este-într-adevăr, fără ca ea să-l facă să piardă cu totul conștiința "realității obișnuite". La el, a prezenta ceva însemnă a întruchipa o aparență
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
forme prin intermediul cărora urâtul să-și depășească limitele aparențelor fizice și, prin contrast, să aducă în atenție raporturile reale dintre oameni, dintre moral și instinctual, dintre dorință și putință. Din galeria urâților „fac parte toate măștile personaje nefaste: dracii, vrăjitoarele, zgripțuroaicele, moartea etc. iar din ceata frumoșilor fac parte toate măștile personaje ce aduc noroc: îngerii, bumbierii, feții frumoși etc”<ref id=”34”>Romulus Vulcănescu , Măștile populare, Editura Științifică, București, 1970, p. 177</ref> în basme, fețele urâtului îmbracă identități de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
spiritual, creștinismul cosmic, popular, include o întreagă lume de demoni, zâne, spirite, care populează pădurile, luncile și apele, cerul și pământul, unele autohtone, altele preluate de la slavi, elemente supranaturale pă trunse în creația populară sub numele de Muma Pădurii, Ghionoaia, Zgripțuroaica, Zâna Bună, Zâna Rea, Sfânta Vineri, Zmeul, Ileana Cosânzeana, Făt-Frumos, împărați, împărătese, fete de împărat, lumea mirifică a basmelor și poveștilor care fascina ascultătorii, întărindu-le convingerea în puterea și victoria binelui. În plan politic, discontinuitatea barbarilor, după distrugerea ringului
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
toane și c-o gură trăncănind fără încetare de câte toate, mai puțin de ce-ar fi vrut ea anume să afle. E drept că tot încerca s-o tragă de limbă pomenind de Rică, dar ar fi preferat ca zgripțuroaica să nu bage de seamă cât de mult o interesa subiectul, și să creadă-n schimb că venise vorba de el doar așa, întâmplător. Dar mai era și altceva ce-i sporea frustrarea: nu numai că poveștile Chirei nu lămureau
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
un raport antinomic cu recuperarea prin logos, cel din urmă demers fiind posterior procesului inițiatic, cu vădit rol de iluminare a comunității. Deconspirarea prezenței sacre în planul profan provoacă acte magice insuficiente în încercarea de a zăgăzui mirele: „După ce plecă zgripțuroaica de vrăjitoare, fata de împărat ascunse cu îngrijire ața; iar peste noapte se sculă binișor, încât să n-o simtă nici măiastrele, și, cu inima tâcâindă, legă ața de piciorul bărbatului său. Când să strângă nodul, pâc! Se rupse ața
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cuvânt, o zi care făcea toți banii. Doar că, la un moment dat, am simțit niște ochi vigilenți înfipți în ceafă. Îi simți chiar dacă nu-i vezi. Știi că sunt acolo. Că te urmăresc. Ai unei babornițe cu nas de zgripțuroaică. Ai ei erau. De după o perdea. „Șpionul“ din fiecare bloc. Care știe tot ce mișcă. Ține evidența ălora care au ieșit și toate cele. Priviri de agent secret, reprofilat în administrator blazat. N-o cunoșteam pe baba aia și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
abordeze astfel de subiecte? Ce rost mai au atunci teoriile din ședințe despre „grija față de om”, pe care ni le fac unii și alții, dacă închidem ochii în fața unor cazuri ca acela al bătrînului din strada Eliberării, exploatat de o zgripțuroaică (mutra o arată) cu teșchereaua plină, și al altor umiliți? Cerșetoria e o realitate. Ni-i teamă s-o recunoaștem? Am recitit, aproape cu lacrimi, scrisoarea primită de la Lucica, în care îmi descrie starea în care se află tata, că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]