221 matches
-
ia foc, iar bietul străbunicul să piară tot atunci, aceiași oameni poate vor fi văzut în asta o răzbunare din partea lotrilor, neîmpăcați cu gândul că au fost păgubiți, și încă de o femeie!” Mă uitam la mama care mângâia toga zgrunțuroasă a sfântului Nepomuk, știind că ea gândea altfel și că în imaginația ei îi vedea pe cei doi călugări cum stăteau pe malul râului, smeriți, cu umerii aduși de necaz, și cum, înainte de a părăsi pentru totdeauna aceste locuri, ce
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
Plângeri tind să acopere și să definească asemenea semnificații: „Ne-am întors către noi pe alte căi./ Semnele trecerii se încrustau/ pe trunchiul arborilor-piatră de hotar” (No Man’s Land). Desigur, se află în Plângeri destule neîmpliniri expresive, o alcătuire zgrunțuroasă a metaforei, o oarecare discursivitate, alteori se regăsesc ecouri, tonalități din Radu Gyr (Tentație are ceva din pretextul baladelor acestuia), Dan Botta, Tudor Arghezi (cel din psalmi) sau Nichifor Crainic. Autenticitatea trăirii dă însă acestei poezii ce se crispează sub
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
nou: viața de țăran cu toată cruzimea ei primitivă. Nimic factice.” Se încadra bine în programul poporanist de demistificare a țăranului văzut romantic sau sămănătorist. De aceea și stilul versurilor din primele volume e intenționat „inestetic”, „urât”, cuvintele „sunt aspre, zgrunțuroase, arhitectura este bățoasă și sfidătoare”, cum remarcă tot acum Demostene Botez: „Versurile nu sunt lucrate, nici cioplite. Sunt parcă anume din topor, cu linii și reliefuri noduroase, ca niște primitive sculpturi într-un lemn tare și îndărătnic”. Aceasta e nota
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
murit fulgerător și paradoxal. Ciclul israelian din antologia Pădurea de aer, de formulă expresionistă enunță concis și dur destrămarea universală. Poemul care dă titlul volumului neagă lumea materiei prin „non-arbori” (urmă din negările lui Nichita Stănescu), vânt necunoscut și vid zgrunțuros. Același proces transformă apa în mâl, iar ploile sfarmă casa fragilă a cuplului. Regnurile se metamorfozează, obiecte pașnice, precum foarfeca frizerului, pot deveni ghilotine agresive, iar bărbații se întâlnesc la chefuri spre a-și pomeni prietenii morți, închinând pahare de
COSTIN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286446_a_287775]
-
lustrelor și a oglinzilor sale. Opera ne uluia cu goliciunea umerilor femeilor, ne îmbăta cu parfumul răspândit de splendidele coafuri. Notre-Dame a însemnat pentru noi o senzație de piatră rece sub un cer învolburat. Da, aproape că pipăiam zidurile acelea zgrunțuroase, poroase - o stâncă uriașă, modelată, parcă, de o ingenioasă eroziune a veacurilor... Aceste fațete sensibile trasau contururile încă vagi ale universului franțuzesc. Continentul ivit din apă se umplea de lucruri și de ființe. Împărăteasa îngenunchea pe un enigmatic „prie-Dieu” care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am stăpânit dorința de a pipăi mantaua de purpură cu fireturi de aur stins care-i slujise lui Napoleon în ziua încoronării. Aveam nevoie de pipăitul acela profanator. Universul în gestație era încă lipsit de materialitate. În Sainte-Chapelle, un pergament zgrunțuros a trezit dorința aceea - Charlotte ne-a destăinuit că literele alungite, scrise cu mâna, fuseseră trasate, în urmă cu o mie de ani, de către o regină a Franței care era totodată rusoaică, Anna Iaroslavna, soția lui Henric I. Dar cel
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și găsise pagina fatidică). Oricum, mișcată de criza aceea neașteptată de lacrimi, a venit să se așeze pe patul meu, mi-a ascultat un moment suspinele sacadate, apoi, găsindu-mi palma în întuneric, mi-a strecurat în ea o pietricică zgrunțuroasă. Am strâns-o în mână. Fără să deschid ochii, pe pipăite, am recunoscut „Verdun”-ul. De acum înainte, era al meu. 4 La sfârșitul vacanței o părăseam pe bunica. Atlantida era voalată atunci de cețurile toamnei și de primele viscole
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
loc mai bogat în pește, se apropia periculos de mult de plăcile lungi de gheață întunecată, umedă, măcinată de izvoare... Mă întorceam când auzeam un pârâit și îmi vedeam colegul zbătându-se în apă și înfingându-și degetele răsfirate în zăpada zgrunțuroasă. Alergam spre el și, la câțiva metri de crăpătură, mă întindeam pe burtă și îi aruncam capătul fularului meu. De obicei, Pașka reușea să se descurce înainte de intervenția mea. Ca un marsuin, se smulgea din apă și cădea din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-mă într-una dintre crăpăturile din lemnul care îl astupa... Mi s-a părut că barca noastră se scufundă, coboară în fundul acelui canal înțesat și că bordul șalupei, dimpotrivă, se avântă spre cer. Febril, mă lăsam magnetizat de metalul lui zgrunțuros, încercând să rețin în privirea mea priveliștea care mă orbise. Era o crupă de femeie, de o goliciune albă, masivă. Da, șoldurile unei femei îngenuncheate, văzută tot dintr-o parte, picioarele ei, coapsele ei, a căror lățime m-a speriat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
momentul în care este depozitată în inscripții. Păstrarea în memorie și grija pentru posteritate merg mînă-n mînă. Îngroparea urmelor pe verticală, degajarea perspectivelor pe orizontală. Ceva apăsător, arzător, lent, care unește elaborarea urmelor, ordonarea faptelor și maturarea semințelor. Ceva laborios, zgrunțuros, incompatibil cu alunecarea semnelor, labilitatea suporturilor, evanescența solurilor și a muncitorilor. Cu soft-ul recepțiilor noastre și facilitățile călătoriilor. Instantaneitatea imagini-sunete și date circulînd cu viteza luminii descurajează căutarea sensului, relaxează tensiunea așteptărilor. E trivial: cînd putem fi în același
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
expune priveliști de lume rurală frumoasă, dar nu neapărat edenică. Privirea e reținută mai mult de plante mustoase decât de flori gingașe, mai mult de reptile decât de vietăți paradisiace. Lexicul e pe măsura reprezentărilor: cuvinte dure, pământoase, bolovănoase, colțuroase, zgrunțuroase, țepoase, deseori clocotitoare, vuitoare. Frecvente sunt neaoșismele suculente, regionalismele cu înfățișare de bărăgan bălărios și bulgăros. În versurile din cărțile următoare provincialismele se răresc, fără a dispărea. Cu asemenea material poetul compune pregnante gravuri, de proporții, cu priveliști când statice
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
și a uneia mici; b) o carte nouă și una veche; c) o bucată de fier tare și un cauciuc moale; d) imaginea unui bloc înalt și a unei case scunde (mici); e) o hârtie netedă și un abraziv (ceva) zgrunțuros; f) imaginea unui bătrân și a unui tânăr; g) o bucată de stofă călcată și una mototolită; h) imaginea unui copil vesel și a altuia trist; i) desenul unei linii drepte și al uneia curbe; j) două cutii la fel
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sau pregnanța rostirii. În absența sugestiei și a fiorului estetic, poezia lui P. se cere „descifrată” numai la nivelul sentimentelor, care se dezvăluie a fi delicate, autentice și neafectate. Versuri și imagini cât de cât remarcabile sunt puține, stilul e zgrunțuros, viziunea - fărâmițată, iar sinergia expresivă - absentă. Se rețin, totuși, câteva izbutite crochiuri dinamice ale unor trăiri emoționale în peisaj câmpenesc sau silvestru și câteva accente valide poeticește. Producția ulterioară se menține pe coordonatele unui anumit manierism modernist cu ținută decentă
POGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
sînt cocoțate atît de sus și sînt atît de intangibile din toate punctele de vedere, încît nu le poți cerceta destul de îndeaproape, pentru a le prețui meritele. în ținuturile osoase, scheletice ale pămîntului, unde, la poalele unor povîrnișuri înalte și zgrunțuroase, zac mormane de stînci, risipite în grupuri fantastice, veți descoperi adesea niște forme leviatanești pietrificate, năpădite de o iarbă care, în zilele cu vînt, își sparge de ele talazurile verzi. De asemenea, în regiunile muntoase, unde călătorul e veșnic împresurat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lupta În lagăr, el devine un scop În sine. (Ă). În roman, acțiunea partidului apare incompletă și palidă, apare mai cu seamă neorganic legată de rest. Și impresia că a fost lucrată separat și sudată la locul potrivit, dar urmele zgrunțuroase ale sudurii se simt Încă, evidente. (Ă). Până acum, În nici una din aceste direcții, M.Novicov nu a mers până la capăt; nu a Înfățișat nici acele pilduitoare exemple de sublim eroism, de solidaritate neînfrântă, despre care mărturisesc cei care au
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
această deosebire, conaturală, aș spune. În românește, Balzac sună aproape ca Flaubert și invers. Din vina traducătorilor, În parte, dar și din vina traducerii Înseși. A traduce Înseamnă Într-un fel a nivela În limba țintă ceea ce este reliefat și zgrunțuros uneori În limba de plecare și puțini traducători reușesc să păstreze relieful pitoresc al originalului. Întrebarea ta atinge unul din punctele nevralgice ale Întreprinderii noastre. Câțiva din traducătorii Septuagintei românești s-au „supărat” pe faptul că nu vor fi lăsați
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lor. Imediat, Panthagathus, bărbierul principal, începe să ascută briciul, o lamă de fier extrem de fragilă. Acesta e defectul ei cel mai mic, oftează nefericit Tiberius. Se simte aidoma unui animal pregătit pentru tăiere. Degeaba îl tot freacă Panthagathus de piatra zgrunțuroasă adusă tocmai din Spania și îl umezește întruna cu salivă, tăișul briciului rămâne pe cât de redutabil, pe atât de ineficient. De multe ori, bucăți întregi de piele cad jupuite odată cu barba. Fără îndoială, Panthagathus este un expert, crema elitei din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oaspetelui Îi anihila voința. Mașa Încerca să-i țină piept, să-l contrazică, dar puterile o părăseau. Mâinile Îi deveneau tot mai grele, ca niște bucăți de piatră. Pleoapele inerte. Iar buzele parcă se transformaseră În două suluri de pâslă zgrunțuroasă, care atunci când se mișcau scoteau un foșnet tare neplăcut. - În trup, sufletele sfârâie ca niște clătite-ntr-o tigaie, adăugă pe un ton ce se voia voios vizitatorul. O mână nevăzută le aruncă În aer și le Întoarce când pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Am debreiat și am trecut Într-o treaptă inferioară de viteză. Panta era mult prea Înclinată pentru o mașină de numai 20 de cai putere. Strada nu avea suprafața netedă, nefiind acoperită cu asfalt, ci cu un fel de beton zgrunțuros În care, cam din zece În zece centimetri, fuseseră săpate niște șănțulețe, probabil pentru a Împiedica patinarea. Pietonilor Însă nu părea să le fie de mare folos deoarece, deși zgrunțuroasă, suprafața de beton se Îmbibase cu particule de cauciuc de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nefiind acoperită cu asfalt, ci cu un fel de beton zgrunțuros În care, cam din zece În zece centimetri, fuseseră săpate niște șănțulețe, probabil pentru a Împiedica patinarea. Pietonilor Însă nu părea să le fie de mare folos deoarece, deși zgrunțuroasă, suprafața de beton se Îmbibase cu particule de cauciuc de la anvelope și cu alte mizerii, astfel Încît În zilele ploioase devenea greu accesibilă chiar și celor Încălțați cu pantofi de tip vechi, cu talpă din cauciuc. Probabil Însă că strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
conduc. Răbdarea mi-a fost pusă la grea Încercare din cauza traficului intens, așa că m-am hotărît să-mi las mașina În parcarea din fața stației S. Am trecut pe lîngă un cinematograf și am luat-o pe alee În jos. Zidurile zgrunțuroase, asfaltul plesnit, valea Întunecată erau parcă Întipărite pe chipurile trecătorilor În ale căror priviri se citeau oarecare licăriri de speranță. Freamătul era Însă iluzoriu și ceea ce am văzut eu nu era decît un bărbat pitit după un stîlp de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de un resort aerian. Mi-am mutat greutatea de pe vîrful piciorului stîng pe călcîiul drept și apoi din nou pe stîngul. Panta era prea abruptă. Strada nu avea suprafața netedă, nefiind acoperită cu asfalt, ci cu un fel de beton zgrunțuros În care, cam din zece În zece centimetri, fuseseră săpate niște șănțulețe,. probabil pentru a Împiedica patinarea. Pietonilor Însă nu părea să le fie de mare folos, deoarece, deși zgrunțuroasă, suprafața de beton se Îmbibase cu particule de cauciuc de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nefiind acoperită cu asfalt, ci cu un fel de beton zgrunțuros În care, cam din zece În zece centimetri, fuseseră săpate niște șănțulețe,. probabil pentru a Împiedica patinarea. Pietonilor Însă nu părea să le fie de mare folos, deoarece, deși zgrunțuroasă, suprafața de beton se Îmbibase cu particule de cauciuc de la anvelope și cu alte mizerii, astfel Încît În zilele ploioase devenea greu accesibilă chiar și celor Încălțați cu pantofi de tip vechi, eu talpă din cauciuc. Probabil, Însă că strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dreptate. A mai apărut o mașină a poliției urmată de o ambulanță, un om cu tricoul împroșcat de sânge pășind tăcut, o targă pe care era dus cineva cu o mână chircită făcând semne leșinate de adio străzii întunecate și zgrunțuroase. Martina și-a făcut o scurtă apariție, însoțită de Shadow, având în mână un pahar plin cu scotch și gheață și o cheie. Bătrâna doamnă și pudelul ei se întorceau și ei acasă — Bună seara, îmi spuse ea. — Bună seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și voi voma astral, îndelung, inuman de îndelung, apoi mă voi spăla și mai îndelung pe față, mă voi răcori într-un târziu, zâmbindu-i celui din oglindă, ceva mai zâmbitor și el acum, în timp ce mă șterg cu un prosop zgrunțuros, țărănesc, de in: — Ce zici de toate acestea? îl întreb pe cel din oglindă acum, când scriu. — Ce să zic. Erai destul de amuzant. — Adică? — Te puteai amăgi destul de bine cu o amintire oarecare. — De ce oarecare? — Doar au fost și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]