113 matches
-
Pentru început, nu i-ar strica o haină ușoară de primăvară. Pot să... Pot să țin chestia asta un pic? Trebuie să... Apăsă cutia, apoi își apăsă fruntea. Tot a ta e. Eu doar... El păru încântat, dar era prea zguduită ca să-și dea seama exact. Ține-le, spuse el. Ține-le cât vrei. Arată-i-le lui Mark, dacă vrei. Niciodată, își zise ea. Niciodată. Nu asta era sora pe care voia ca el s-o recunoască. Deși Mark refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
voie, iar tu și prietenul tău, domnul Thurman, pălăvrăgind de parcă ați fi fost... Își eliberă brațul și înțepeni. Își îngustă ochii și-și îndesă căciula pe cap. —Frate, nu te juca cu ce-i în capul meu. Își ceru iertare. Zguduit, Mark vru să se întoarcă înăuntru. Ea îl ghidă spre clădire. Mark își tot trăgea în sus și-n jos fermoarul jachetei, cu gândurile gonindu-i prin cap. O clipă, păru că voia să se elibereze, s-o recunoască. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i spună „Urmărește mașina aia!“ sau „Parchează acolo și stinge farurile!“. Dacă tot simți nevoia să te confesezi străinilor, atunci spune-le despre viața ta și nu despre a mea. Știam amândouă că reacționam atât de violent doar pentru că eram zguduită pentru că-l văzusem pe Mark cu Tally. Lisa a înțeles asta, așa că nu m-a contrazis. —E cum ai spus tu, Jen, trebuie că există o explicație perfect nevinovată pentru asta. — Da, sigur. Poate că-l ajută să-mi cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
picături de sânge în părul castaniu. Din colțul gurii un firicel roșu se desenează pe albul pielii, către barbă. De la distanță, un strigăt neliniștit taie văzduhul din ce în ce mai distinct și mai aproape, crestându-i timpanele cu forță. Al cui este? Simțurile zguduite încep să funcționeze și recunoaște glasul lui Nicky. Marius! Marius! Simte cum o mână viguroasă îl ridică de la pământ. Mai mult pe sus, deoarece picioarele încă nu-l ajută și susținut de umărul camaradului său, ajunge în siguranța din spatele zidurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
meșteri să facă răul, dar nu știu să facă binele." 23. "Mă uit la pămînt, și iată că este pustiu și gol, mă uit la ceruri și lumina lor a pierit. 24. Mă uit la munți, și iată că sunt zguduiți; și toate dealurile se clatină! 25. Mă uit, și iată că nu este nici un om, și toate păsările cerurilor au fugit! 26. Mă uit, și iată, Carmelul este un pustiu, și toate cetățile sale sunt nimicite înaintea Domnului, și înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Spre seară mțam așezat la computer și am clămpănit pentru „Supliment“ patru fraze în doi peri despre cum au ascultat mii de oameni valsuri și operetă întrțun parc de pe Bega și despre cum, după doar câteva zile, alte sute sțau zguduit pe 10 Prăjini, Elvis Romano sau Shukar Collective la festivalul de artă romani. Când deodată, pe bara de jos a lui Samsung a început să fâlfâie steagul roșu. Așa am aflat pe skype că Vulturaș tocmai mița fw. două mesaje
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
nu vei aștepta să spun surorii dumitale, doamna Aglae Tulea, tot ce știu despre aventurile galante ale iubitului său frate. Un amic care-ți vrea binele" Dacă cineva ar fi pălmuit pe moș Costache, el n-ar fi fost mai zguduit decât de această banală anonimă. Se îngălbeni, și fruntea i se acoperi de sudori reci. Începu să se plimbe pierdut prin odaie, bolborosind vorbe fără înțeles. Aruncă scrisoarea, o ridică din nou și o citi iar, întorcînd-o pe toate părțile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zile, mă anunță că îmi vor face seara o surpriză. Pe drum, în mașină, Max o luase și pe tânăra româncă, și, la un moment dat, în zona Cotrocenilor, mașina face un viraj brusc, se aude o scrâșnitură, suntem bine zguduiți dar rămânem pe roți; - doar că, în șocul ăsta, căptușeala de sus a capotei se rupe și cad, una după alta, arme; nu mărunte, de ținut în palmă, ci mai mari. Nu fac decât un singur lucru: o apuc zdravăn
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Adrianopolis, se adresară la latinii din Constantinopol, inamicii lor de pîn-acuma, cerîndu-le ajutor. Aceștia primiră chemarea cu părere de bine, de vreme ce era în interesul lor de-a o urma și ar fi contribuit în mod simțitor la consolidarea poziției lor zguduite; căci își aduceau aminte destul de aievea că tocmai aceste două orașe cari cereau cu atâta stăruință ajutor fuseseră acelea care ridicaseră întîi și-ntîi făclia răzvrătirii contra dominațiunii latine. Se putea aștepta o puternică și favorabilă schimbare în sentimentele grecilor daca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puternic în fratele său Musa, pe care-l pofti cu acest scop dincoace în Europa. Pentru Mircea nemulțămirile provinciilor europene din Turcia contra lui Suleiman nu erau o taină, deci se puse cu tot dinadinsul să înfrîngă cu desăvârșire puterea zguduită a acestui regent, din a cărui apropiere și tendențe de lățire nu putea să răsară decât rău pentru Valachia. Pentru a putea păși cu mai mare izbândă, el se adresă regelui Sigismund, căruia-i lămuri foloasele ce-ar rezulta din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ptițân! îi strigă el cumnatului, care tocmai intrase în cameră. Ce-i asta, unde o să ajungem la urma urmei? E o... o... Dar gălăgia se apropie repede, ușa se trânti deodată de perete, iar bătrânul Ivolghin, înfuriat, roșu la față, zguduit, scos din sărite, se repezi și el la Ptițân. În urma bătrânului intrară Nina Alexandrovna, Kolea și, ultimul, Ippolit. IItc "II" Trecuseră de-acum cinci zile de când Ippolit se mutase în casa lui Ptițân. Totul se petrecuse cumva natural, fără vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trei, alergă la farmacie, la bărbier. Starea generalului se amelioră, dar nu-și recăpătă cunoștința; doctorii se exprimau că “în orice caz, pacientul se află în pericol“. Varia și Nina Alexandrovna nu se dezlipeau de bolnav; Ganea era tulburat și zguduit, dar nu voia să urce la catul de sus și chiar se temea să-l vadă pe bolnav; își frângea mâinile și, într-o discuție incoerentă cu prințul, izbuti să se exprime chiar că, pasămite, „ce nenorocire și, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Kolea. Băiatul se grăbea într-adevăr, era cuprins de-o neliniște puternică și posomorâtă. Începu prin a-l ruga, direct și insistent, pe prinț să-i explice tot ce i se ascunsese, adăugând că aflase ieri aproape totul. Era profund zguduit. Cu toată delicatețea de care era capabil, prințul îi povesti toată tărășenia, relatându-i faptele cu maximă precizie, făcându-l astfel pe bietul băiat să se simtă ca lovit de un trăsnet. Nu putea scoate o vorbă și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe când mă Îndepărtez. Afară Îmi recapăt stăpânirea de sine. Arăt cu degetul mare spre camera de interogatorii. — Nu-i Întreg. La cap n pula mea. Nu-i da cafea labagiului, șuier eu spre bietul bulangiu În uniformă care e puțin zguduit. — Bine, șefule, zice el cu umilință. Îmi place ofițerul ăsta. Îmi place să mi se spună „șefule“. E un termen cu care unii bulangii de prin zonă o să trebuiască să se obișnuiască când o să fiu promovat! să-mi bag pula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se învinețeau, și totuși privirea își păstra strălucirea însuflețită, parcă nici moartea n-ar fi în stare s-o întunece sau s-o nimicească... Plutonierul mai spuse ceva caporalului care, disperat, se repezi și, cu amândouă mâinile, cuprinse picioarele spânzuratului, zguduite încă de spasmuri nătânge. ― Dă-i drumul! strigă pretorul speriat. La o parte!... Ce faci? Doctorul, lângă Apostol Bologa, stătea cu ceasornicul în mână, numărând vremea. Perdelele negre ale amurgului se lăsau acuma tot mai grăbite. Vântul se oprise brusc
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
prin cap nu-i trecuse că unul ca el avea să vină într-o țară străină și atât de îndepărtată și nici că avea să primească botezul înconjurat de străini într-o catedrală creștină ca aceasta. Se întrebă cât de zguduiți ar fi unchiul și soția sa, Riku, dacă ar vedea o astfel de priveliște, însă nici măcar nu-și putea închipui fețele lor. Un tânăr îmbrăcat într-un veșmânt stacojiu și cu o tunică albă pe deasupra înaintă până în fața lor ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca sigur, Trask se folosise de asemănarea fizică cu David Marin pentru a obține o audiență la Marele Judecător. Mai mult ca sigur, Trask făcuse deja schimb de identitate cu dictatorul. "Ar fi trebuit să fac ceva!", își reproșă el zguduit și palid la față. Apoi remușcările începură să-l părăsească. Evident, n-ar fi putut întreprinde nimic, altfel ar fi acționat deja. Faptul că își revenea de pe urma întâmplării era meritul lui. Rareori o ființă umană încercase un șoc atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
PUTEAM SĂ-ȚI SPUN MAI DEVREME, ÎNCHEIE EL. EA ERA PALIDĂ, DAR LINIȘTITĂ. ÎNCUVIINȚĂ DIN CAP ȘI ÎN CELE DIN URMĂ ÎNTREBĂ: \ Tu vei fi în primejdie? MARIN NU RĂSPUNSE DIRECT. NU PARI TULBURATĂ, REMARCĂ EL ÎN SCHIMB. SUNT PUȚIN ZGUDUITĂ, DAR TOȚI JORGIENII SE AȘTEPTAU LA AȘA CEVA DE ANI DE ZILE. NOI TRĂIM ÎNTR-O STARE PERMANENTĂ DE AUTOSUGESTIE COLECTIVĂ. NU AVEM DECÂT O SINGURĂ SPERANȚĂ: SĂ FIM ÎNȚELEȘI. \ CE VREI SĂ SPUI? 27 FEMEIA SE ÎNTOARSE ȘI ÎNCEPU SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
uzinele Spry din New Jersey. Ele Își scânteiau mesajul electric prin noaptea interpusă. SPRY. Dar la urma urmei era pe jumătate orb. În autobuz văzuse destul de bine. Văzuse comițându-se o nelegiuire. O raportase la poliție. Ei nu fuseseră deosebit de zguduiți. Ar fi putut atunci să se țină departe de acel autobuz, dar În loc de asta se străduise să repete experiența. Se dusese la Columbus Circle și se Învârtise până când Își văzuse iar omul. În patru fascinante rânduri privise cum se săvârșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și tremurător, înfipt în plăcerea noastră. Atunci ar fi avut într-adevăr un sens... Dar acum... Acum să ne trecem mâinile pe hainele șifonate, pe părul lipit de cap, și să ne întoarcem cu dezordinea aceea încă înăuntru, cu trupurile zguduite, la lumea din fundul străzii care lucește de la luminile reflectate pe asfalt, de la mașinile în mișcare, de la picioarele grăbite sub umbrele. Suntem încă noi, niște nenorociți, niște amanți mizerabili în mijlocul străzii. Un balon roșu zace pe asfaltul negru, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a trimis tatăl tău, nu la noi. Du-te și te prezintă la Dona Jazmina, spune-i: „Sunt Nacho Zamora y Alvarado, tatăl meu m-a trimis să îngenunchez la picioarele tale.“ Acum povestirea ar trebui să descrie sufletul meu zguduit ca de un uragan la revelația că jumătatea numelui meu ce-mi fusese ascunsă era a nobililor din Oquedal și că moșii imense cât mai multe provincii aparțineau familiei mele. Dar călătoria mea spre trecut nu face decât să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cerul său și pînă acolo vroia să zboare aripa sa. Nu numai că grecul nu se simțea rob Înlăuntrul măsurii, al simetriei, dar Îi provoca repulsie ceea ce le contrazicea. Dovadă e și felul În care a murit arta elină, nu zguduita de revolte, ci cotropită de o tristețe vagă și de un surîs vag pe măsură ce artiștii din epoca de decadență Încercau să continue fără credință vechiul ideal. Aripa nu s-a lovit de limitele idealului elin, vrînd să iasă În afara lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Luke. Amestecul de milă și dezgust de pe chipul lui m-a făcut să mă stăpânesc. Eram așa de obișnuită să-l văd privindu-mă admirativ încât, pentru câteva clipe, nedumerirea m-a făcut să amețesc. Umilită, am tăcut. Brigit părea zguduită, dar a continuat. —... nebună și paranoică... m-a acuzat că flirtez cu Luke... din ce în ce mai irațională... nu puteam să vorbesc cu ea... nu numai cocaină... recipiente enorme de Valium... canabis... tequila... niciodată nu voia să facă nimic, dacă nu avea legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu ceai aburind. șase în primul loc: trebuie să afli cu precauție că e timpul să mergi mai departe. înainte să faci primul pas, calculează ritmul și dimensiunea următorilor o mie de pași. pașii nu trebuie să fie apăsați sau zguduiți, pentru ca armatele inamice să nu afle. pașii trebuie să fie felinicioși. armatele inamice, chiar dacă stau ascunse, sunt ușor de recunoscut: sunt formate din broaște râioase cu berete mov așezate strâmb pe cap, deci unde vezi combinația de verde sclipicios cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
da, atunci în curând rânjetul urma să-i piară. Așa a fost. Am fost nevoit să-l resuscitez, aruncând apă pe el. Zic „nevoit“, dar trebuie să mărturisesc că am folosit mai multă decât era nevoie. Am ieșit din pădure zguduiți și foarte înspăimântați și ne-am trezit cercetați cu luare-aminte de un bărbat înalt, drăguț, care îți lăsa cumva impresia că e mult mai în vârstă decât pare. Presupun că are vreo cincizeci de ani și de fapt se ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]