2,421 matches
-
banala invocare din afară a aceleiași doctrine putea răsturna cu capul în jos întregul dosar de presă. Că, oricât de ideologizat și oricât de monolitic, procesul evaluării rămânea - ca în vremurile bune - unul impresionist. Nu lipsit de impurități și de zgură, nu pe deplin individual, nu articulat ca act de inteligență, dar impresionist. Făcut, e drept, după ureche și legitimat de raportarea la o etică singulară și intens politizată. E doar un exemplu marginal de observație pe care Literatura în totalitarism
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
el, ci în virtutea unui instinct al suptului, atavic (care ne face, mai apoi, după sevrajul de rigoare, să sugem din pahar sau pipă, în pripă sau cu molcom har). Cu degetul se poate scrie, pe geam, în aer sau pe zgură, fără ca, pentru asta, să-l vîri întîi în gură, trampîndu-l cu salivă. E tot de-adevărat, în rest, că,-n vreme ce scriu litere (sau cifre), micii alumni scot limba, scriu cu limba, - în limba lor, nu doar în limbi
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
din spitalul Avicenne, e medicamentul cel mai puternic. "suntem ca măgarii care pasc liniștiți la poalele/ unui vulcan care se trezește" (reportaj din parisul în flăcări). Surpriză: în finalul acestui volum al realului dur, cu sugestii metafizice abia conturate, cu zgura suferinței și biciuri ale "noii ideologii mineriada copiilor intifada infantiada", se aleg câteva sonete de o perfecțiune a formei care sugerează revenirea la calm, încredere, la viața ideală. Emblematică pentru poezia lui Gheorghe Mocuța rămâne această "călătorie": "cu ochii larg
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
precum "viclenia rațiunii", "negativitate pură", "a fi în sine" și "a fi pentru sine" - expresii fatal desuete precum "mișcarea muncitorească", "forțe de producție" "relații de producție", "reificare", "exploatare", "solidaritate socialistă", "burghezie și proletariat". Și astfel, dacă dăm la o parte zgura corcită rezultată din alăturarea silnică a unui filozof propriu-zis, Hegel, cu un ideolog agresiv și resentimentar, Marx, atunci miezul gîndirii lui Adorno își păstrează și astăzi doza de incitare. Iar dintre cărțile a căror expresie livrescă e destul de digerabilă pentru
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
varii motive cu mediul epocal. Incriminările poetului nostru înclină în ultima vreme către ipostaza ultimă: "Ne socot neghiobii terminați și sluți,/ Ne lovesc la gleznă, plînge chinga dură;/ Numai tu, iubito, știi să mă asculți,/ Veacu-i de otravă și de zgură" (Răvaș nocturn). Ori: Semn ivit anume pentru tine,/ Este propriu-mi suflet,/ Mereu visătorul.// Cum îl vei apăra/ De viscolul negru,/ De întunericul care se instalează/ Cameleonic în lume?" (Crinul). Ori: "Traversăm intersecția devenirii noastre,/ Acum, acum, spuneam/ Și strîngem
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
te-oi bântui, și te-oi momi în lumi de taină, plăpânda fericire-adăpostind, în care-am lepădat, cândva, împreună, scântei de năluciri și vis trăit. ne-om minuna cu sufletul la gură de calmul trupului alint, crescut din lunecări de zgură și din stihii de ape răscolite. vom străluci părelnici și sfioși și vom pieri în destrămare ca mireasma. o, ce neașteptat sfârșit și prea frumos. plâns de nai din verdele ofilit nu crește vara, din soare oxidat lumina nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
viața și activitatea, precipitatul condensat al convingerilor sale fundamentale, sau, mai simplu spus, filosofia sa de viață. Întorcând propriile-i cuvinte din introducerea la primul volum, am putea spune că acestea sunt „mărgăritarele” gândirii sale, „pulberea de aur” decantată din zgura unei ample experiențe. Există în acest repertoriu de gândire o dominantă, o constantă ce însoțește ambele cărți - educația. Profesorul Vasile Fetescu, fostul conducător de școală pedagogică, privește mereu problemele vieții umane prin prisma educației, pe care o consideră „mai prețioasă
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
regulate ca respirația unui om adormit, urcau în soare vibrând și făcând să tremure orizontul. O turmă de măgari năpârliți tropăiau, scotoceau cu botul ori se tăvăleau în gunoaie cu zbierete sfâșietoare. Singur în mijlocul acestei pestilențe, un bătrân gol-goluț cernea zgură. L-am întrebat unde fusese descărcat camionul din ajun; zadarnic, era mut. La întrebările noastre, își vâra în gură arătătorul murdar de pământ și ridica din umeri. Am reușit să găsim gunoiul cel mai proaspăt luându-ne după vulturii hoitari
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
gură arătătorul murdar de pământ și ridica din umeri. Am reușit să găsim gunoiul cel mai proaspăt luându-ne după vulturii hoitari. Erau vreo sută, cocoțați în jurul ultimului lor festin, digerând, găinățându-se și râgâind. Am aruncat în ei cu zgură, cu resturi de oase și cutii de conserve ruginite. Se fereau cu țopăieli caraghioase, apoi, neînțelegând înverșunarea noastră, își strângeau aripile și întindeau spre noi gâturile golașe și vinete. Ne-am năpustit urlând și agitând lopețile. Vulturii s-au înălțat
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
Altfel spus, lipsa de precizie în formularea unei idei nu este defel o dovadă a neadevărului acelei idei. Neamțul confundă stofa unei haine cu gradul de precizie cu care i se închid nasturii. Confundă ardoarea sublimă a unui sentiment cu zgura teoretică pe care teologii l-au depus pe fundul ceasloavelor mînăstirești. Nu poți să spargi capul unui adevăr a cărui strălucire vine din altă lume legîndu-te de stîngăcia cu care oamenii, încercînd să-i prindă chipul, i-au schimonosit litera
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
de farmec și alint, cu gesturi care ne împiedică să fim singuri. Și poate că mai e nevoie de poveste și pentru altceva. Ficținea ne ordonează, instituie o ierarhie a sentimentelor trăite, armonizează umbrele cu fulgurațiile luminoase, separă semnificantul din zgura derizorie." (p. 233) Romanul lui Daniel Drăgan Umbra Marelui Protector este o carte bine scrisă, extrasă din stricta noastră contemporaneitate. Chiar dacă unele teme și personaje dau, uneori, o senzație de déja lu, romanul se citește cu sufletul la gură, de la
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
în timp ce restul cantității nu poate fi analizat. Directorul Agenției de Protecție a Mediului Hunedoara, Georgeta Barabaș, a declarat, joi, corespodentului MEDIAFAX că specialiștii APM au identificat două depozite de reziduuri de plumb pe teritoriul municipiului Hunedoara, unul în zona Poarta Zgurii, iar altul pe teritoriul unei societăți comerciale. Am găsit aproximativ 400 de tone de reziduuri de plumb depozitate pe sol în zona Poarta Zgurii din municipiul Hunedoara, pe malul râului Cerna. Am prelevat probe de sol de până la 40 de
Peste 1.000 de tone de reziduuri de plumb au fost depozitate în aer liber by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/77427_a_78752]
-
au identificat două depozite de reziduuri de plumb pe teritoriul municipiului Hunedoara, unul în zona Poarta Zgurii, iar altul pe teritoriul unei societăți comerciale. Am găsit aproximativ 400 de tone de reziduuri de plumb depozitate pe sol în zona Poarta Zgurii din municipiul Hunedoara, pe malul râului Cerna. Am prelevat probe de sol de până la 40 de centimetri adâncime și, în urma analizelor, s-au înregistrat valori cuprinse între 73 de miligrame de plumb pe kilogramul de sol și 17.160 de
Peste 1.000 de tone de reziduuri de plumb au fost depozitate în aer liber by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/77427_a_78752]
-
care le-am iubit,/ grupate într-un club/ numit clubul de diamant./ De golf sau de streap-tease, nici nu mai știu./ Ele se dezbrăcau, pe rând sau în același timp - sau în același anotimp./ Ciorapi zburau dă pă ele, ca zgura de pe zilele rele./ Dresuri, și eresuri. Frumusețe, lesturi.// Viața mea, viața mea încotro se îndrepta?/ Cine să-mi spuie?/ Cucul cântă, lumea-i șuie." (Clubul de diamant); "Tânăr sunt, de tine, moarte, nu-mi pasă./ Viața mea e dulce otravă
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
Prea-î-nal-tul! Dum-ne-zeu este Creatorul tu-tu-ror lu-cru-ri-lor! El e Unicul! Cu-ce-ri-to-rul! Tri-mis-a ploa-ia din ce-ruri: apoi mâ-nat-a șu-voa-ie-le cu mă-su-ră, iar șu-voa-ie-le adus-au cu ele vârtej de spu-mă. Iar din me-ta-le-le to-pi-te în foc de dra-gul po-doa-be-lor sau unel-te-lor ri-di-ca-tu-s-a zgură. Cât de-spre spu-mă, ea piere iute: cât de-spre cele ce-i sunt de folos omu-lui, aces-tea ră-mas-au pe pă-mânt. Ab-sol-ven-ți-lor de azi le spunem: ri-di-cați-vă dea-su-pra spu-mei, dea-su-pra zgu-rei, si aple-cați-vă mai bine cu folos asu-pra pă-mân-tu-lui. Ce-
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
aparent incompatibile. Există însă condiția de femeie care le apropie. Cele trei se regăsesc în nefericirea comună, în încercarea disperată de a da sens și speranță unor existențe cvasi-eșuate. Frumusețea se fanează, de visurile adolescentine se alege praful, romantismul devine zgură, grobianismul și agresivitatea celor din jur, compromisul, exigențele tot mai scăzute, dispariția respectului de sine fac parte din noua realitate a vieții. Cu cinism și autoironie toate aceste femei își asumă noua condiție. Ea le apropie mai mult decât ar
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
ce trecea pe bulevardul Montparnasse, o fată care primea o sărutare, un consiliu municipal care-și alegea primarul, iar în mintea a trei bărbați viitorul rămânea la fel de implacabil ca însăși nașterea - un culoar de vreo patruzeci de metri acoperit de zgură și un zid de cărămidă purtând urme de gloanțe. Lui Chavel i se părea acum, după ce depășise criza de isterie, că acel culoar banal era infinit mai dezirabil, până la urmă, decât drumul lung și obscur în care își plantase propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
din care plecase. În lumina soarelui de după-amiază se sprijini de un zid și i se păru că aude ticăitul ceasului primarului. Bătuse cale lungă și se trudise din răsputeri, dar acum se găsea din nou la capătul culoarului cu zgură, cu spatele la zid. Tot avea să moară, măcar să fi murit bogat, fără să le fi făcut necazuri altora. O porni încet spre Sena. După un timp nu mai auzi ceasul primarului; auzea în schimb un foșnet ritmic, ca un mers târșâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
amenință pe amândoi plimbând arma de la unul la altul: țeava revolverului îi unea acum. Stinge lanterna! Dinspre sat se auzi un orologiu bătând ora șapte. Chavel numără cu amărăciune cele șapte bătăi: era ora care-i amintea de culoarul cu zgură, de zidul gol și de moartea celuilalt. Își spuse că și-a dat toată osteneala pentru a amâna repetarea momentului. Carosse îi înțelese greșit ezitarea și se simți din nou stăpân pe situație. Stinge lanterna și pleacă de la ușă! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
prin ușa deschisă pătrundea lumina care scălda acum ogoarele. Gândul că murea singur în casa lui îi dădea o imensă bucurie. Era ca și cum în clipa morții stăpânea doar ceea ce putea cuprinde cu ochii. Bietul Janvier, rosti în gând... culoarul cu zgură. Încercă să-și pună semnătura pe document, dar, mai înainte de a apuca să termine, izvorul care-i țâșnea din rană îl copleși, devenind un râu, un torent, un val de liniște. Lângă el, pe podea zăcea hârtia acoperită cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
alții-emeriți) corectează verdictul: Într adevăr, zic ei, Todorov era mare, dar la repetiții! Vorbea timp de șase ore, Dumnezeiește!... Un escroc, printre puținii regizori-escroci pe care i-a avut România, proceda altfel: după prima lectură, urla la interpreți că au zgură-n creier, că accentul, În limba română se pune pe negație și că e scîrbit de ce-a văzut și pleca, imediat, la București. În fine, alt prolific regizor, la vizionarea viitoarei reprezentații, chema multă lume-n sală, ca să-i
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de maluri, mă uit în zare, simt acea arsură teribilă pe care doar dragostea neîmpărtășită ți-o dă, nu vreau să las durerea să mă copleșească, am fugit de durere și de pustiu, nu vreau să-mi otrăvesc șederea cu zgura care îmi umple gura. Vorba femeii lui Kurt Vonnegut din Galapagos, trebuie să văd, poate nu așa se intitula cartea, memoria mă lasă, întotdeauna am avut o memorie extrem de selectivă, femeia lui Vonnegut spunea ar fi bine să mă sinucid
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vioară, uneori acestea erau atât de cristaline, încât dirijorul oprea restul orchestrei și o lăsa pe Zinzin să cânte singură, nu se abătea cu nimic de la regulile și armoniile partiturii, dar încerca să filtreze sunetele, să le dezbrace de orice zgură, acestea răsunau cristaline și triste, s-a întors obosită de acolo, profesoara a trimis-o din nou la casa de copii, "să vezi lumea cu ochii tăi, poate scapi de tristețe", nu a scăpat, a văzut casa cu alți ochi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
titlul cîtorva hituri lansate. Sunt paginile care au o încărcătură emoțională deosebită pentru foarte mulți români, deoarece eu nu cred că a existat adolescent sau tînăr din România anilor ’70 care să nu fi ascultat îpentru a se scutura de zgura îndoctrinării scorniceștene) minunata emisiune muzicală „Metronom”, a neuitatului exilat Cornel Chiriac, la 7 postul de radio Europa Liberă, ce le întreținea românilor rezistența anticomunistă și le păstra neadormită speranța că într-o zi vor scăpa de ciuma roșie. Chiar dacă pare
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Stai, Relule, ca mazeta cu ochii-n soare, c-apare ea. Parc-o văd: Aaa! Bună, dragă! Am întârziat nițeluș, da' tu nu te superi, nu? Păi, nu, că timpu' meu nu contează, madam. Al tău e estraordinar dă prețios, 'zgura mă-tii dă pocnitoare bătrână!", se montă singur domnul Ciucurel. Ar mai fi comandat un pahar, însă se gândi că nu-i o idee tocmai inspirată. La halul de nervi în care era, cine știe ce porumbel ar fi putut să-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]