117 matches
-
a câștigat cu cel mai mare scor văzut vreodată" (Stott 79). Într-o observație grăitoare care dezvăluie de ce jurnalismul literar a găsit o cale de acces în această perioadă, William Stott afirmă că "pentru mulți oameni din anii treizeci stilul ziaristic a fost aparent compromis... Caracterul său ocolit - discrepanța dintre un eveniment și publicarea lui - a lăsat prea mult loc falsității" (83). Implicit, aceasta este ceea ce face obiectivarea cu știrile obiective, transformând experiența într-un obiect și falsificând cu ajutorul lui prin
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Farmecul Parizienei învinge toate obstacolele. Clorinde Balbi și Madeleine Forestier sunt maestre adevărate ale intrigilor politice de culise. Armele lor sunt șiretenia și seducția. Stăpânindu-și plăcerile, Madeleine Forestier se folosește de farmecul ei doar pentru a-și atinge scopurile ziaristice și politice. Spre deosebire de nuvelele lui Maupassant despre funcționarii de la ministere, în care medaliile soților sunt datorate adulterului feminin, Madeleine Forestier este un personaj nou, care reușește să-și promoveze soțul nu doar datorită farmecelor sale, ci mai ales datorită profesionalismului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
încearcă, realitatea din mintea mea nu-i alterată, iar cea din jur încă are culori frumoase, de ali(e?)nat sensibilități rănite. Ca întotdeauna, muzica este leacul stării de... Îi zic inconfort existențial, că sună nici pretențios, nici poetic, nici ziaristic. E demult cunoscută, verificată, lăudată capacitatea muzicii de a transporta psihicul ascultătorului în zone fără consistență, definiție sau graniță, unde fiecare găsește exact ce-i trebuie: liniște, furtună, Nirvana sau Jerihon (mai nou - Baghdad). De cele mai multe ori, eu am ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
bogată activitate jurnalistică, afirmându-se ca unul dintre cei mai prolifici și merituoși jurnaliști români din epoca de glorie a presei noastre. Participă din tinerețe la activitatea primelor cercuri social-democrate din România, debutând aici în presa anilor 1880. Adevăratul debut ziaristic și-l face însă în 1881 în cotidianul liberal Telegraful, scriind apoi, vreme de 54 de ani, la jurnale din mai toate orizonturile presei românești: social-democrată, radicală (Lupta), liberală, conservatoare. Ultimele decenii de viață și le dedică activității în redacțiile
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
bogată activitate jurnalistică, afirmându-se ca unul dintre cei mai prolifici și merituoși jurnaliști români din epoca de glorie a presei noastre. Participă din tinerețe la activitatea primelor cercuri social-democrate din România, debutând aici în presa anilor 1880. Adevăratul debut ziaristic și-l face însă în 1881 în cotidianul liberal Telegraful, scriind apoi, vreme de 54 de ani, la jurnale din mai toate orizonturile presei românești: social-democrată, radicală (Lupta), liberală, conservatoare. Ultimele decenii de viață și le dedică activității în redacțiile
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
poet, - acum S-a dus pe cel mai jalnic drum... L-aș plânge dacă-n balamuc Destinul său n-ar fi mai bun. Căci până ieri a fost năuc Și nu e azi decât nebun. Indignarea în cercurile literare și ziaristice e mare. Grigore Ventura publică în l’Indépendance Roumaine o scrisoare de dezaprobare, intitulată O infamie. Atunci această afacere a provocat indignare, dar ereau mulți cari credeau, ca și Macedonski, cum că Eminescu e un pretins poet. Erea patima politică
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
în timpul exilului din Elveția. Doritorii de picanterii au preferat această ipoteză, plină de senzațional romanțios, posibilității banale, de concepere în perioada de logodnă, și nașterii la termen. Nașterea prematură a alimentat răspândirea știrilor - din interpretarea comunicatelor oficiale, nu din speculații ziaristice - referitoare la complicațiile legate de starea de sănătate a Principesei Elena, ce au precedat evenimentul și au avut drept consecință „nașterea prematură”; tot de aici au rezultat „îngrijorările” privind starea sănătății copilului născut prematur. Nașterea micuțului a fost întâmpinată, în
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Moldovei” pe care îi ruga „să spijinească literatura și să iubească limba națională.” Biblioteca Românească din anii 1821 și 18291834 își datora rezultatele colaborării dintre Damaschin Bojâncă, Ioan TrifuMaiorescu și Emanoil Gojdu - ceea ce însuma o contribuție la dezvoltarea și afirmarea ziaristicei române din prima jumătate a veacului trecut, apreciază cu temei Marian Petcu. * EMANUIL GOJDU (1802-1870), s-a născut în Oradea. Era de origine macedoromână. După cursurile făcute la liceul premonstratens din Oradea, în 1820-1821 a fost student la Academia de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
intelectuale, această „regăsire” cu greu a echilibrului valorilor face, În fapt, ca redresarea națională să fie atît de greoaie, de incredibil de stângace, de „Împiedicată”, de pătată de toate acele „rele de suprafață” cum ar fi corupția, diletantismul politic și ziaristic, mafiile, câte sunt, supremația obraznică a banului și, Încă o dată, acea criză a identității națonale care ia mai degrabă false forme, erijând și Împingând „În sus, mereu În sus” inși care se reprezintă numai pe ei Înșiși, incapabili de acel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nemaiapărând, Cuba fiind reprezentată de Perez Roque, ministrul relațiilor externe. Probabil că Fidel a dorit să evite o situație jenantă când printre cei prezenți la "festivități" s-ar fi putut întâlni cu ex președintele Jorge Batlle, "partenerul" său de filipici ziaristice, cel care impusese ruperea relațiilor diplomatice bilaterale. S-au poate s-a gândit, având în vedere antecedentele vizitei sale în Chile pe vremea lui Allende, că-i mai bine să lase noua conducere de stânga din Uruguay să se consolideze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
alibi puterii politice contribuind la acea supușenie a scriitorului român față de regim. Manolescu, critic de poezie? Slăbuț! Nu mai reiau demonstrația lui Mincu, pe care o socotesc destul de convingătoare. Se poate face o listă întreagă (o altă listă!) de clișee ziaristice pe care Manolescu nu se sfia să le aplice când unora, când altora, într-un mod arbitrar. Stilul lui Manolescu? Critică impresionistă și condei sprinten. Ticurile călinesciene ridicate la rangul de judecăți estetice imuabile. Ce-l interesa era în primul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
incidența plagiatului sau lucrări slabe, vădind o minte răvășită, cum ar fi „Sara pe deal” - și oricât ar fi trăit în continuare, după 1889, n-ar mai fi fost capabil de creații noi. Vorbele lui din amintita „Prefață” sunt înțelese „ziaristic”, adică aproape invers: „Avem convingerea nezdruncinată că, dacă mai trăia sănătos încă douăzeci de ani, el ar fi fost considerat fără putință de contestare ca unul din cei mai mari creatori de poezii din întreaga literatură a lumii. (Dacă Goethe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
le amintim aici, în încheierea acestor repere biografice, desigur incomplete: „Independența de gândire, talentul lui și combativitatea lui, care nu a călcat niciodată regulile curteniei vor rămâne de-a pururi pilde pentru greaua profesiune de ziarist.“37 * În afara unei opere ziaristice masive, probabil fără precedent - din punct de vedere cantitativ - în istoria culturii românești, Constantin Bacalbașa și-a încercat forțele și în domeniul literaturii. A debutat, de altfel, în presă, în 1878, cu poezii lipsite de har și de clamatoare în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
locului unde s-au desfășurat lucrările „con gresului“ - la București sau la Iași). În realitate, „congresul“ din toamna anului 1871 nu a fost un congres al întregii prese române, ci numai al aceleia de nuanță liberală, convo carea acestei reuniuni ziaristice și politice fiind făcută din necesitatea din ce în ce mai acut resimțită de a se realiza o unitate a tuturor grupărilor liberale în vederea luptei ini țiate pentru răsturnarea regimului conservator. Ideea convocării unei reuniuni a reprezen taților pre sei române a fost enunțată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
A. Frunză. Redactori: Aurel Fortuna, I. St. Bănescu, Octavian Olinici. Secretar de redacție: I. Freamăt. Intenția revistei e de a aborda chestiuni social-cultural-artistice, în speranța „reînvierii vechii capitale moldovenești din vremurile apuse”. Rubrici: „Verzi și uscate”, „Propuneri și dorințe”, „Cronică”, „Ziaristice”, „Redacționale-administrative”, „Cronică literară și teatrală”. Semnează versuri D. Pânzaru, Aurel Cerna, Ion Covrig, Sorel Avramescu, E. Ar. Zaharia, N. Tăutu, Aurelian Tudor (Aurel Fediuc), iar publicistica, D. Pânzaru, Niculai Roșca, Leca Morariu, Traian Chelariu, Octavian Olinici ș.a. Traian Suhan propune
FREAMATUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287081_a_288410]
-
UCI există deosebiri de vederi pe care „am început să le constatăm încă în perioada când delegația noastră de partid și de stat se afla în RPFI”. Gheorghiu-Dej i-ar fi spus atunci lui Tito că „unele cercuri politice și ziaristice reacționare din Occident ar putea interpreta această primire ca semn al apropierii noastre de Iugoslavia, pe seama slăbirii relațiilor de prietenie și colaborare frățească cu celelalte țări ale lagărului socialist, în frunte cu Uniunea Sovietică”. „Noi considerăm - a subliniat Dej în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în jurul cărora gravitează întreaga operă a scriitorului. Întreaga operă a scriitorului este împărțită în următoarele serii: "Octogonul" - romane construite din elemente de fantastic și science-fiction, în prima parte a fiecărui roman, acesta dând și titlul cărții, urmat de un text ziaristic referitor la situatia politico-sociala din România post-decembrie 1989 ; "Arta Succesului" - cărțile din această serie au ca subiect autoeducarea și crearea unei personalități de succes prin elemente de psihologie aplicată; "Romane de dragoste" - romane în care personajele principale sunt „victime” ale
Pavel Coruț () [Corola-website/Science/300783_a_302112]
-
Interviul a apărut ca expresie a neastâmpăratei curiozități a omului, a dorinței sale de cunoaștere. Omul s-a născut și a trăit sub zodia întrebării. În ziaristică cuvântul interviu are două sensuri: metodă de obținere a unor informații și gen ziaristic. Etimologia cuvântului interviu provine din limba engleză: interview, care se poate traduce și cu întrevedere. Aceste două sensuri se suprapun. Interviul este strâns legat de aproape toate genurile ziaristice, fiind un mijloc de culegere al informațiilor, o modalitate de realizare
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
are două sensuri: metodă de obținere a unor informații și gen ziaristic. Etimologia cuvântului interviu provine din limba engleză: interview, care se poate traduce și cu întrevedere. Aceste două sensuri se suprapun. Interviul este strâns legat de aproape toate genurile ziaristice, fiind un mijloc de culegere al informațiilor, o modalitate de realizare a documentării. În acest caz, întrevederea nu este făcută decât în vederea obținerii de la o persoană chestionată informații, relații despre problematica studiată. Spre deosebire de interviul propriu-zis, rolurile participanților sunt complet diferite
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
documentării. În acest caz, întrevederea nu este făcută decât în vederea obținerii de la o persoană chestionată informații, relații despre problematica studiată. Spre deosebire de interviul propriu-zis, rolurile participanților sunt complet diferite: "intervievatul reprezintă obiectul investigației, iar ziaristul subiectul cercetării." 1) Interviul ca gen ziaristic propriu-zis se constituie dintr-o serie de întrebări și răspunsuri. El este o întrevedere solicitată, provocată de ziarist. Rezultatul acestei întrevederi, convorbirea, este publicat în presă, difuzat la radio sau televiziune. Interviu trebuie să cuprindă următoarele etape: alegerea temei și
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
interlocutorului. Nu orice temă este aptă pentru a face obiectul unui interviu. Interviul poate răspunde unei sarcini la zi sau poate să urmărească realizarea unor obiective de durată ale publicației. Indiferent de scopul urmărit, de tema aleasă, interviul ca gen ziaristic presupune, înainte de toate, existența unui interlocutor care are ceva de spus. În absența acestuia tema propusă poate fi realizată prin reportaj, articol, consemnare sau orice alt gen publicistic. Astfel, o condiție a interviului este existența unui interlocutor depozitate de informație
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
specii" (Dicționarul explicativ al limbii române). In teoria literaturii, "genul trebuie conceput ca o grupare de opere literare bazată, teoretic, atât pe forma externă (structura) cât și pe forma internă (atitudinea, tonul, subiectul și publicul cărora ele se adresează)." Genul ziaristic este o grupare de opere ziaristice, având comune modalitățile de prelucrare a informației și a opiniilor despre ea, precum și atitudinea, tonul, stilul, maniera de prezentare a faptelor și ideilor. Rezultă că genurile ziaristice (ca și genurile literare) sunt categorii ale
Jurnalism () [Corola-website/Science/302093_a_303422]
-
In teoria literaturii, "genul trebuie conceput ca o grupare de opere literare bazată, teoretic, atât pe forma externă (structura) cât și pe forma internă (atitudinea, tonul, subiectul și publicul cărora ele se adresează)." Genul ziaristic este o grupare de opere ziaristice, având comune modalitățile de prelucrare a informației și a opiniilor despre ea, precum și atitudinea, tonul, stilul, maniera de prezentare a faptelor și ideilor. Rezultă că genurile ziaristice (ca și genurile literare) sunt categorii ale prezentării. Prezentarea presupune forma externă (structura
Jurnalism () [Corola-website/Science/302093_a_303422]
-
și publicul cărora ele se adresează)." Genul ziaristic este o grupare de opere ziaristice, având comune modalitățile de prelucrare a informației și a opiniilor despre ea, precum și atitudinea, tonul, stilul, maniera de prezentare a faptelor și ideilor. Rezultă că genurile ziaristice (ca și genurile literare) sunt categorii ale prezentării. Prezentarea presupune forma externă (structura, corelația dintre conținut și formă) și forma internă (atitudinea, tonul, stilul, maniera de înfățișare a faptelor și ideilor). Despre același eveniment, pe una și aceeași temă s-
Jurnalism () [Corola-website/Science/302093_a_303422]
-
s-ar putea scrie știri, articole, reportaje, anchete, pamflete sau și interviuri. Deci, conținutul ar putea fi, în general, același, diferă doar prezentarea. Opera ziaristică combină aspectul estetic cu cel științific. In practica ziaristică cunoașterea genurilor este importantă. Fiecare gen ziaristic se caracterizează prin: conținut informațional, însușiri structural-compoziționale și particularități stilistice. Aceste caracteristici pot fi considerate și posibile criterii de clasificare a genurilor publicistice. Genurile ziaristice pot fi clasificate în două mari grupe: genuri informative și genuri comentative. Genurile informative au
Jurnalism () [Corola-website/Science/302093_a_303422]