24,729 matches
-
l-a despărțit întoarcerea spre casă cu teribilele ei suferințe. Chiar și atunci când va ajunge înapoi în Itaca lui mult dorită, chiar și atunci când se va afla alături de Penelopa, gândul lui Ulise se va întoarce în timp și spațiu la zidurile Troii și la încercările la care l-au supus zeii după ,,a sfintei cetăți prăbușire''. De fapt, orice om se identifică cu un eveniment pe care, pe drept sau pe nedrept, îl socotește crucial din punct de vedere istoric, fiecare
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
comunistă a provocat-o unei țări întregi; spre deosebire de ceilalți comeseni, el petrece în realitate cu eroii de odinioară pe care i-a văzut căzând în crunta bătălie: ,, În fruntea mesei stau cu mirt pe tâmple, dar dorm de mult sub zidurile Troii. Mesenii râd și cupa lor se umple, eu beau cu morții și cinstesc strigoii. Eu am rămas sub zidurile Troii și cu tovarășii mei morți pe fundul mării''. Revenirea în timp este obsedantă; chiar și atunci când a sosit înapoi
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
i-a văzut căzând în crunta bătălie: ,, În fruntea mesei stau cu mirt pe tâmple, dar dorm de mult sub zidurile Troii. Mesenii râd și cupa lor se umple, eu beau cu morții și cinstesc strigoii. Eu am rămas sub zidurile Troii și cu tovarășii mei morți pe fundul mării''. Revenirea în timp este obsedantă; chiar și atunci când a sosit înapoi la Penelopa după mulți ani de la acea Troie contemporană lui, Aiudul (,,Aiudule, Aiudule,/ temniță cruntă...''), reminiscențele îl năpădesc fără încetare
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
și răni mi-s ochii ăștia stinșii, goii. Femeia mea sau morții mă sărută veniți în pat de sub cenușa Troii?'' Prezentul se metamorfozează în trecut, iar trecutul țâșnește în prezent: orice s-ar întâmpla, eroul a rămas pentru totdeauna ,,sub zidurile Troii'': ,, Din nou mă pierd în valuri cu năierii mă prind, din nou, în lupte cu strigoii, alunec dintre coapsele muierii și mă-ngrop iar sub zidurile Troii. Eu am rămas sub zidurile Troii!'' (Radu Gyr, Întoarcerea lui Ulise) Indiferent
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
țâșnește în prezent: orice s-ar întâmpla, eroul a rămas pentru totdeauna ,,sub zidurile Troii'': ,, Din nou mă pierd în valuri cu năierii mă prind, din nou, în lupte cu strigoii, alunec dintre coapsele muierii și mă-ngrop iar sub zidurile Troii. Eu am rămas sub zidurile Troii!'' (Radu Gyr, Întoarcerea lui Ulise) Indiferent de adevărurile istorice ale războiului troian este, asemenea atâtor fapte ale trecutului grec și roman, cel puțin pentru europeni o realitate, o realitate eternă aflată în afară de timp
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
întâmpla, eroul a rămas pentru totdeauna ,,sub zidurile Troii'': ,, Din nou mă pierd în valuri cu năierii mă prind, din nou, în lupte cu strigoii, alunec dintre coapsele muierii și mă-ngrop iar sub zidurile Troii. Eu am rămas sub zidurile Troii!'' (Radu Gyr, Întoarcerea lui Ulise) Indiferent de adevărurile istorice ale războiului troian este, asemenea atâtor fapte ale trecutului grec și roman, cel puțin pentru europeni o realitate, o realitate eternă aflată în afară de timp și spațiu. Sub zidurile cetății lui
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
rămas sub zidurile Troii!'' (Radu Gyr, Întoarcerea lui Ulise) Indiferent de adevărurile istorice ale războiului troian este, asemenea atâtor fapte ale trecutului grec și roman, cel puțin pentru europeni o realitate, o realitate eternă aflată în afară de timp și spațiu. Sub zidurile cetății lui Priam, eroii au trecut prin grele încercări existențiale, încercări rămase datorită lui Homer proverbiale peste milenii: ne regăsim permanent, în ciuda trecerii timpului și a extraordinarului progres tehnic înregistrat, în faptele petrecute la asediul cetății lui Priam și ne
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
mitice. Pentru poetul român, tot acest trecut se subliniază în cântec tragic. Troia comunistă ne va provoca încă lungă vreme lacrimi și durere și ne vom aminti de ea și fără prezența aedului. Asemenea poetului noi ne aflăm încă ,,sub zidurile Troii''. P.S. Ne-a părăsit de curând profesorul Ion Zamfirescu, un om care impunea atât prin statura fizică, cât și prin solidaritatea formației intelectuale implinită într-o vreme când România era o țară europeană în adevăratul sens al cuvântului. În
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
putea face/ schimb de șerpi și de melci./ În Ucraina un șarpe/ va costa doi melci/ iar în România/ un melc va costa/ trei șerpi./ Profitul astfel obținut/ va fi folosit/ pentru construirea/ de școli, spitale, biserici,/ drumuri, poduri, grilaje,/ ziduri berlineze etc." (Tratatul cu Ucraina). Așadar sarcasmul se dezvăluie ca o latură "practică", moralistă a absurdului, într-un stil apropiat de cel al sicității "spirituale" a unor Bertolt Brecht sau Erich Fried. Producției lui Augustin Pop i s-ar potrivi
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
Pe pavajul din piatră cubică al Pieței Roșii huruiau camioane prăfuite, verzi. Bunica îmi spunea că sunt de culoare kaki. Kremlinul se reliefa ca o cetățuie misterioasă, în care era interzis să pătrunzi. Cupolele și turnurile te ademeneau numai de după ziduri. Bunica îmi povestea tot felul de întâmplări din istorie: și despre tătari, și despre Ivan cel Groaznic, și despre clopotul-țar, și despre tunul-țar. Povestea despre țari, despre boieri, despre clopotele de la Kremlin, și cum plutea, diminețile, deasupra Moscovei, zangătul clopotelor
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul,Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
cu tristețe, și într-adevăr, a doua zi a fost eliberat. Dar cu ceva tot ne-am ales, l-am văzut purtat în cătușe. Am dormit relaxați, în acea noapte, asigurați că nici un director de bibliotecă nu ne va escalada zidurile, nu ne va forța ușile, spre a ne devasta cămara, spre a ne masacra în dormitoare. Poliția, justiția veghează. Iar când eternii cârtitori au clamat că directorul Bibliotecii Naționale nu era măcar vinovat - ceea ce este exclus - am priceput cât de
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
timp, dl. Andreescu se risipește, însă, în campanii fratricide contra celor câțiva intelectuali care, de bine, de rău, cu ezitări și gafe, cu inconsecvențe și cedări, cu amânări și bâlbâieli fac, totuși, lucruri importante pentru țară. A-i pune la zid și a-i executa invocând diverse articole de legi (legi călcate, de altfel, în picioare de către chiar autorii lor!) pe Mircea Dinescu, Andrei Pleșu ori H.-R. Patapievici înseamnă a nu vedea pădurea din cauza copacilor și a nu distinge direcția
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
oferite spre închiriere. Incipitul enunță plenar dominanta semantică și solicită imperativ o lectură psihanalitică: "...Cu toate astea, lîngă fereastră era mai cald decît în tot restul odăii. De cîte ori pleca de la geam, simțea răcoare, o înfiora și mirosea a zid"... Predestinată unei viețuiri vegetative, eroina de aici, ironic numit Sofia - apelativ cu unică ocurență în text - refuză fluiditatea imprevizibilă a condiției sale existențiale, astfel încît devine prizoniera imobilului moștenit ori, conform simbolisticii anunțate, este condamnată la stadiul intra-uterin, pre-oedipian
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
refuză fluiditatea imprevizibilă a condiției sale existențiale, astfel încît devine prizoniera imobilului moștenit ori, conform simbolisticii anunțate, este condamnată la stadiul intra-uterin, pre-oedipian. Locuirea prenatală, securizantă pare, doar, confortabilă - răcoarea resimțită -, căci în fapt este percepută inconștient ca un zid. Chemarea la viață și singura legătură cu lumea exterioară le realizează fereastra, simbol voyeur-ist, în apropierea căreia adulmecă autoerotic căldura, dar și semn al sexului feminin, ce nu poate fi asumat psihofiziologic de către eroină. Evoluînd abnorm, aceasta are satisfacții fantasmatice
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
ca și cum treizeci de bătălii vuiau în gură; și gura-aceasta începea acum. Și-uimite stau aceste mii ca-n fața cetății Ierihon în marea zi, dar trîmbițe erau în el, și viața acum aproape li se nărui, cedîndu-i brusc, ca zidurile groase, învinși, pătrunși de groază, fără grai, uitînd și cum, despotic, el strigase la Gabaon atunci spre soare: Stai! Și Domnul, ca o slugă, temător îl și ținuse, mîinile durîndu-l, deasupra neamului ucigător, ca unuia să-i împlinească gîndul. Și-
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
mai e drumul de la "pravda" la adevăr. Nu poți să intri de două ori în apa aceluiași râu. Poți însă să distingi în adâncul ei fundul acoperit de cutii de conserve. Iar în dosul somptuoaselor decoruri de teatru, vom zări zidul de cărămidă, sforile, extinctorul și mașiniștii chercheliți. Asta o știu toți cei care măcar o dată au fost în culise... Să începem cu o informație de doi bani... Al Cincilea compromis ("Sovietskaia Estonia". Noiembrie. 1975) S-A NĂSCUT UN OM. An
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
școlăresc al lui Jean-Paul Delahaye, matematician și informatician. Plictiseala dependentă de telecomnada televizorului în textul lui Olivier Cauly, filosof convins că "un popor ce nu ar accepta defel să se plictisească, ar fi de neguvernat". Acedia sau plictiseala spirituală, din spatele zidurilor mănăstirilor, în analiza fratelui Thierry-Marie Hamonic, călugăr dominican la mănăstirea din Bordeaux. Mistica plictiselii la Cioran, comentată cam fără nuanță de Jean-François Gautier, doctor în filosofie. Apoi plictiseala ca remediu eșuat într-un fragment interesant de text literar al scriitorului
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
chiar foștii sau actualii lor colegi de partid. E o naivitate să ne închipuim că dacă președintele Iliescu a declarat că va avea grijă să nu se lege nimeni de independența Parchetului Național Anticorupția, chiar așa vor sta lucrurile. Marele zid, cel de care s-au lovit și polițiștii conștiincioși și procurorii Parchetului General a fost cel al blocadei politice. Dacă se va face o gaură în acest zid, s-ar putea să mai stăm de vorbă în privința luptei împotriva Corupției
Corupția și adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14506_a_15831]
-
nimeni de independența Parchetului Național Anticorupția, chiar așa vor sta lucrurile. Marele zid, cel de care s-au lovit și polițiștii conștiincioși și procurorii Parchetului General a fost cel al blocadei politice. Dacă se va face o gaură în acest zid, s-ar putea să mai stăm de vorbă în privința luptei împotriva Corupției, altfel vom mai invita nu știu cîți Antonio di Pietro să ne învețe cum se poate lupta împotriva corupției.
Corupția și adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14506_a_15831]
-
inevitabil, a simplificat (de pildă, episoadele din carte despre Ferma Roșia, Ghencea, Tîrgșor au dispărut complet din filmul care se oprește la Canal). O mostră de intervenție inspirată în materia cărții e inversarea episoadelor "Noaptea de Înviere" și "punerea cu fața la zid, în noaptea unei percheziții". Secvențe impresionante din carte nu se mai regăsesc în film, deși ar fi putut furniza materie dramaturgică spectaculoasă ( scena întîlnirii la vorbitor dintre mamă și fiică, scena deținutelor "scufundate în balega porcilor", scena grupului de "sifilitice
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
eliberarea politică a fost percepută ca un stimulent al artei: ne gândim la filmele poloneze și cehe, la teatrul românesc, la constructivismul rusesc. Ce nu a fost în ordine cu Revoluția de Catifea din Europa de Est? Călătoream prin Europa Centrală când Zidul s-a păbușit - mă aflam în Ungaria, apoi în Iugoslavia chiar în clipa când zeci de mii de nemți fugeau din Est prin Ungaria, iar imperiul slav de sud al lui Tito se prăbușea; am ajuns în Germania de Est
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
mașini și fax-uri, mame și tați, preoți, electricieni ca Lech Walesa, administratori și oameni de afaceri ca prietenul meu cel îndrăgostit. La Berlin, o mână de studenți și artiști cu tatuuri și pachețele cu droguri au ajutat la dărâmarea zidului. Dar revoluția au făcut-o nemții plicticoși din Est, membri ai unor cercuri de rugăciuni, manageri cehi, clienții magazinelor din Lituania, sindicaliștii polonezi, comercianții unguri. Nu a fost o revoluție a poeților și artiștilor. A fost non-violență, cu obiective economice
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
nervos de picioarele lui, se "vede" scaunul, întors energic în stânga și-n dreapta de mișcările celui ce stă pe el. Când artistul interpretează rolul evadatului (într-o parabolă politică plină de dramatism, greu de uitat), pe scenă se înalță instantaneu zidul înalt și zgrunțuros care trebuie escaladat. Dan Puric nu se rezumă să joace roluri, el creează, singur, o lume. Când se aprinde lumina în sală și ne ridicăm toți în picioare, ca să-l aplaudăm, frenetic, această lume dispare, ca un
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
din anii '70 (una singură e din '81-'84) cînd Florența Albu scria o literatură confesivă, la limita dintre poezie și jurnal; în aceste pagini se pot regăsi atît suflul liric al poetei, cît și obiectivitatea, directețea, duritatea diaristei din Zidul martor. Textele narative ne arată, mai mult decît a făcut-o poezia, o ființă fragilă, căutînd ca un Pagurus (cum o numește un personaj) o cochilie în care să se ascundă și care să o poată proteja. Biografie și ficțiune
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]