602 matches
-
Cosmin Ciotloș Probabil cel mai spectaculos caz de recuperare din literatura română postbelică este cel al lui Alexandru Vona: apariția, în 1993, a romanului său - Ferestrele zidite - entuziasmantă pentru mulți (de la Mircea Eliade sau Monica Lovinescu la Ileana Mălăncioiu) a adus, practic, în prim-plan, un nume nou. Și, mulțumită biografiei sale sinuoase, un personaj nou, având un discurs deconcertant și compozit, dar niciodată previzibil. În linia
Poveștile de peste umăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10736_a_12061]
-
retranscris, nemotivat, în germană), o ,piesetă" de teatru, poezii de tinerețe, încheindu-se cu câteva texte critice/ memorialistice semnate de Marta Petreu și de Ion Vartic, după moartea lui Vona, în 2004. Spun ,stilului" pentru că, tiparul anticonfesiv al autorului Ferestrelor zidite domină întregul volum. Lui i se datorează, în bună măsură, senzația confuză rămasă la finalul lecturii. Să încercăm un excurs biografic fragmentar, așa cum reiese el în urma interviului. Vona, pe numele adevărat Alberto Enrique Bejar y Mayor, se naște în București
Poveștile de peste umăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10736_a_12061]
-
o familie de evrei spanioli (marrani, nu sefarzi, ne precizează autorul), fiind înrudit, pe linie maternă, cu Elias Canetti. Debutează prematur la 14 ani, în 1936, cu un volum de Versuri. În 1947 scrie, în numai trei săptămâni, romanul Ferestrele zidite, apoi, în același an, intuind dezastrul comunist, se stabilește definitiv la Paris. Cam la atât se reduce destinul său românesc. Cu o preferință specială pentru amănuntele incitante, Vona ignoră norma acelor minime formalisme pe care se întemeiază un dialog firesc
Poveștile de peste umăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10736_a_12061]
-
iubirea și crengile lunge atingă tărâmul e beznă în luntrea ce trece de stix introspecție cultă sub aripa morții meleaguri de forme și umbre de chit călcând peste falii din umbrele fixe de asta te chem tainic gând Paradis catedrală zidită pe cântec de doine ce plângi omenirea în naiul de vis și aștepti să îți vină copii din urmă. Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b. în
POEM HIERATIC XVIII-TAINICA PĂDURE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373661_a_374990]
-
parcă toți înlănțuiți în zeci de mii de secte, Încearcă înțelegerea măcar din doi în doi, E plin azi Babilonul iar tu îmi ești departe, Si grea îmi e speranța că până la creație, Putea-voi înțelege vorbele-ți astăzi moarte, Zidite vii în a Babilonului fundație. Silvana Andrada Tcacenco- 07.04.2016 Referință Bibliografica: BABILON / Silvana Andrada : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2002, Anul VI, 24 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvana Andrada : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
BABILON de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373714_a_375043]
-
amintesc-vezi bine-prea multe despre noi, Decât că porțile-au rămas atunci deschise Când ai plecat, când am plecat poate -amândoi Cu spaime nerostite, căzute dintre vise. Ai să mă ierți că am rămas atâta vreme Între aceste două lumi încătușată, Zidită prea curând, uitată prea devreme Între un foc nebun și-o lacrimă de fată ! Referință Bibliografică: Între un foc nebun și-o lacrimă de fată / Camelia Florescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1986, Anul VI, 08 iunie 2016. Drepturi
ÎNTRE UN FOC NEBUN ŞI-O LACRIMĂ DE FATĂ de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385262_a_386591]
-
Ochii mei se pierdeau în albastru și acolo unde dispăreau era locul întâlnirii noastre. Vânturile mă chemau, dincolo de frica de profesori, unde zăpezile erau viorii, să sorb un fulg de pe buzele tale. Dar au venit oamenii: „Geamul spre pădure trebuia zidit!” ...și ochii mi-au rămas în cărămizi ca legendara Ana în piatra mănăstirii. CIREȘUL Într-o primăvară mi-ai scris în privire gândul tău. Nu aveam ramuri - aș fi înflorit. În altă primăvară ne-am scris amândoi numele pe un
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
scenei rock locale. Adi Bărar, liderul trupei Cargo, Mircea Bunea, Bujor Hariga, Gabi Cherlia de la Persona, membrii trupei Blue Station, Quo Vadis, Bebe Bicha de la Blues Doctors, Horia Crișovan și Cristina Pădurariu de la Blazzaj, Kajtár Árpad, Horațiu Fâra de la Umbre Zidite și mulți alții au fost martorii unui spectacol în adevăratul sens al cuvântului, în care show-ul a fost primordial. Dacă e „Hey Joe“, Lord Bishop e în extaz. Se întinde pe jos, se așază în cele mai interesante poziții
Agenda2005-19-05-1-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283672_a_285001]
-
avut succese comerciale, a rămas unul din cel mai cunoscuți, mai discutați și mai importanți regizori din istoria filmului. A decedat în 1985. calendar multiconfesional Învierea - bucuria Cerului, bucuria pământului! De biruința lui Hristos se bucură toată făptura, de la cea zidită, la cea din urmă! Orice altă victorie de pe pământ îi dezbină pe oameni. Un rege biruie pe alt rege: unul se bucură, iar altul jelește. Un om biruie pe alt om: sub un acoperiș este cântec, sub altul, plângere. Nu
Agenda2005-18-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283646_a_284975]
-
rămâne inefabil definitiv. Dacă stau bine și mă gândesc, domeniul te alege pe tine. Toate vin ca niște rezonanțe cu ceea ce avem deja în interior, asupra cărora aruncăm o lumină, după cum au razele deschiderea ferestrelor pe care unii le țin zidite... Anna: - Este un moment în film în care, coloana terminată fiind, este scoasă din încastrarea de piatră și înclinată încet până la orizontală, peste un cablu. Am făcut gestul îndoirii coloanei deși este o fază firească în construirea operei. Da. Emană
INIŢIERE ÎN INEFABIL, CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384328_a_385657]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > DUPĂ CE MĂ DAI UITĂRII Autor: Camelia Florescu Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Descrețește-mi faldurile acestei toamne, Să curgă-n râuri de floarea soarelui Spre întrebările din mine , Spre ziditele cuvinte strânse-ntre dinți Și-ntre buze ce n-au sărutat icoane (Dar nici umeri de bărbați peste 40 de ani!) Acoperă-mi ridurile acestor ceasuri goale! Să nu le prade deznădejdea, Sau frunza de trifoi cu patru foi. Să
DUPĂ CE MĂ DAI UITĂRII de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384390_a_385719]
-
deadura Stârnea un iz la margine de drum, Un soare scopt cocea ciorchini ca mura Plini de mireasmă în a lor parfum. Mi-e dor de-al meu bordei, în modestie rară Cu - obloane mari în largile ferestre, Cu - odăi zidite-n galben lut de țară ... Citește mai mult MI-E DOR...Mi-e dor de prispa casei meleScluptată-n lemn și învelită-n lut,De gardul vechi, cu carii și zăbreleși curtea largă, cea cu mărul slut.Fântâna-n umbra
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
vie, cu butuci deaduraStârnea un iz la margine de drum,Un soare scopt cocea ciorchini ca muraPlini de mireasmă în a lor parfum.Mi-e dor de-al meu bordei, în modestie rarăCu - obloane mari în largile ferestre,Cu - odăi zidite-n galben lut de țară... Abonare la articolele scrise de ciprian antoche
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Tine Hrană să le dai la vreme Fiindcă mâna Ta deschisă Nu se-oprește să le cheme. Dacă Tu îți ascunzi fața Ele tremură și mor Dacă tu le iei suflarea Se-ntorc în țărâna lor. Căci prin Tine sânt zidite Și prin preacuratu-Ți Duh Înnoiești la toate fața Pe pământ și în văzduh. Când privești de sus, din ceruri Se cutremură pământul Munții fumega de-atinge Înălțimea lor, Cuvântul. Dar de-acuma înainte Voi cânta lui Dumnezeu Și voi lăuda
PSALMUL 104 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382906_a_384235]
-
Peste bătrână, și-apoi lasă Că o să îi venim de hac!” / „Dar eu, ce trebuie să fac?” A insistat nora cea mare. / „Dăm buzna-n casă, după care O iei de lâna dracului / Și cu creștetul capului, Drept în păretele zidit / În partea de la răsărit, Trăznește-o cât mai sănătos! / După aceea, de pe jos, Să o ia nora mijlocie. De lâna dracului s-o ție Și s-o izbească, negreșit, / De zidul de la asfințit. Ce i-oi mai face eu apoi, / Aveți
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
De tot și astfel a putut Să-și miște mâna, cătinel, / S-arate către zidul cel Ce-n răsărit era aflat. / În urmă, ea a arătat, Și către nora ei cea mare. / A stat o clipă, după care, Către păretele zidit / În partea de la asfinit A arătat - precum se știe - / Și către nora mijlocie. Mai arătă spre locul care / În mijloc e, unde-n picioare, Nora cea mică a călcat-o. / Apoi, mâna și-a ridicat-o Și-o arătase pe
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
luptei omului spre desăvârșirea existenței sale lui dumnezeiescul Har necreat, izvorâtor și lucrător de îndumnezeire. Scopul civilizației creștin - ortodoxe nu este doar civilizarea ori îmbunătățirea etică a omului, mai ales a tânărului ci depășirea faptului de a fi o creatură zidită, prin schimbarea omului în dumnezeu - om, după Har. De aceea, modelul antropologic al Ortodoxiei nu este omul bun și virtuos, dintr-o perspectivă umanistă și umanizantă, ci Dumnezeu - Omul Iisus Hristos. În încheiere, vom susține că demersul misionar al Bisericii
ASCOR – Filiala Oradea, la douăzeci de ani de existenţă [Corola-blog/BlogPost/93045_a_94337]
-
să murmure o iubire veșnică, asta fiindcă “nimic ca și iubirea nu mă-mbată!”. Tăcerile sale sunt construite din imagini și cuvinte care îi aduc inimii “zbuciumările de ieri”. Cea mai înflăcărată dorință a poetului este de a surprinde lumea zidită doar din iubire curată și înveșmântată în pace. Iar menirea pe care o poartă o consideră de o importanță impresionantă: “ Aceasta mi-e dorința sfântă! / Eu n-am venit ca să fiu zeu! / Sunt trubadur și cânt iubirea/ C-așa a
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
la lumina torțelor, dădu ordin să fie Îndepărtat lanțul care bloca accesul către arcadă. De cealaltă parte a râului, văzduhul părea mai Întunecat, pe măsură ce se Îndepărtau de centrul orașului. Pavajul se termină brusc, iar roțile scrâșniră pe pământul bătătorit. Edificiile zidite lăsaseră locul unei mulțimi de cocioabe din lemn, care străjuiau drumul spre Roma asemenea unei gloate de cerșetori zdrențăroși. Doar din când În când, monotonia peisajului era Întreruptă de umbra mai masivă a vreunei capele, ori de spațiile deschise ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din stânga părea unul din numeroasele orășele cu turnuri din reprezentările peisagistice ce Împodobeau toate bisericile din Italia, de când moda frescelor prinsese rădăcini. Îi lipsea orice amănunt care să o facă de recunoscut. Numai o poartă, aflată pe mijlocul scurtei Împrejmuiri zidite, se deosebea prin cele patru capete de leu care o surmontau. Chiar În locul acela se găseau câteva semne, zgâriate pe suprafața tencuită. Se aplecă să le observe cu luare-aminte. Între timp, Bargello se Întorsese din recunoaștere. — Nu e nimic, priorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
el. Corso Donati, căpetenia acelor tâlhari. În loc să facă pace, e aici ca să Îi asmută Împotriva autorității Comunei. Ar trebui să i se aplice pedeapsa de la Pisa... — Ce fac cei din Pisa? — Cu cei ca dânsul? Îi Închid Într-un turn zidit. Sau Îi atârnă de catargele galerelor, acoperiți cu păcură, ca să reziste mai mult fără să se descompună. Îi Îngroapă În cer, barbarii! Dante Își amintea de Înfiorătoarea poveste a contelui Ugolino, zidit de viu În turnul Muda, Împreună cu copiii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prin care omul poate ajunge să Îl descopere pe Dumnezeu și, cultivând relația cu El, să își dobândească mântuirea. Cea dintâi dintre ele este socotită de Sfântul Maxim a fi lumea sau creația. Aceasta este operă a iubirii lui Dumnezeu, zidită ca un Rai potențial și o Biserică în extensie, în care omul a fost așezat ca rege și preot al tuturor celor create. Contemplându-i rațiunile, adică descoperindu-i sensurile ei profunde și încercând să o transforme, printr-o lucrare
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
pe scuturi, pe coifuri și pe Drapel ! Iar Împăratul Constantin, de IISUS a ascultat Și la Podul Milvius, DOMNU' victoria i-A dat ! A dat Edictul la Milano : libertate la creștini ; Iar prin multă bunătate câștigat-a mulți păgâni ! Constantinopolul zidit-a, durabil dar și frumos : Ca să fie-o Nouă Romă, în Slujirea lui CHRISTOS ! Dar Arie, Preot-eretic, produse-o mare rătăcire : Cum că IISUS e-o creatură, trimisă în omenire... Să nu se-ntindă rătăcirea la-ntregul creștin-norod, A venit
SF.M.ÎMPĂRAȚI ÎNTOCMAI CU APOSTOLII, CONSTANTIN ȘI MAMA SA ELENA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362976_a_364305]
-
Articolele Autorului Trec anii ... SPRE NEMURIRE ... Eu strâng secunele în mine, ducându-mă tot mai aproape de Cel ce m-a creat. O cărămidă sunt din lut, din apă și din duh, îndumnezeita în sfântă taină a botezului , pentru a fi zidita la facerea lumii. Preotul îmi îndruma pașii gândurilor, prin vijelia ploilor biciuitoare, în vreme ce trupul este spălat, albindu-se de atâta terecere de timp. SPRE NEMURIRE ! Mă-ndrept spre nemurire, cu dragostea mâna în mână, fiind , eu , rod al dragostei cerești
SPRE NEMURIRE ... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361032_a_362361]
-
Toate manifestările creștinului ortodox poartă amprenta luptei omului spre desăvârșirea existenței lui prin dumnezeiescul Har necreat, și lucrător de îndumnezeire. Scopul civilizației creștin-ortodoxe nu este doar civilizarea ori îmbunătățirea etică a omului, ci depășirea faptului de a fi o creatură zidită, prin schimbarea omului în dumnezeu - om, după Har. De aceea, modelul antropologic al Ortodoxiei nu este omul bun și virtuos, dintr-o perspectivă umanistă și umanizantă, ci Dumnezeu - Omul Iisus Hristos. Așadar, Uniunea Europeană se prezintă pentru Ortodoxie ca un teren
DESPRE STEFAN CEL MARE SI SFANT AL MOLDOVEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360936_a_362265]