367 matches
-
Se gândi cum va arăta, se gândi la polițiștii care îl vor găsi și se vor distra de felul în care o făcuse. Lăsă 45-ul jos și se duse în bucătărie. Arme berechet. Danny alese un cuțit cu lama zimțată, îi verifică tăișul, consideră că e potrivit, apoi își luă rămas-bun de la Mal, de la Jack și de la doctorul Layman. Își ceru iertare pentru mașinile furate. Își ceru iertare și față de cei pe care îi bătuse, deși nu o meritaseră, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
gnomon. Într-o dioramă cu elemente de vegetație africană, descoperi un animal împăiat, ciudat și legendar. Și barba lui șterse prelung geamul, în încercarea de a examina cât mai bine labele acelui sirus, jumătate de leu, jumătate de condor, crestele zimțate și pliurile gâtului, solzii cozii lungi, botul ca de șarpe, cu limba despicată, ca să se oprească în dreptul cornului ascuțit de pe frunte. Dariustimo îl privi meditativ. Un astfel de corn îi crescuse și lui, dar nu în afară, ci pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
luat sfârșit, iar viitorul meu a devenit un lanț de amintiri. Mă încăpățânasem să rămân în seara zilei de 31 decembrie la fereastra hotelului unde era încartiruit departamentul de presă al candidatului. Luna îngălbenea troienele uriașe de zăpadă murdară. Umbra zimțată a hotelului se lățea peste piața plină de movile ca un câmp de cârtițe. În urechi îmi țiuia ceva ca un fluid gregorian: ordinarium missae. Apoi, un om gârbovit ieși tiptil în stradă. Era încotoșmănat într-o pufoaică zdrențuită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bine uns. Patronul îl prezentă asistenței cu gesturi lente, aproape rituale, ca un iluzionist care își arată palmele goale cu care urmează să săvârșească minuni, își trecu apoi palma peste butoiașul revolverului, rotindu-l, iar acesta scoase un sunet subțire, zimțat, ca un râs de gnom. Lăsă revolverul jos și, dintr-o cutiuță de carton, scoase un cartuș lucios în cămașa sa de alamă, pe care îl întinse celui mai apropiat acționar. Acesta îl controla atent și concentrat pe toate părțile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
decât de obicei, căci nimeni nu-și refuza plăcerea să mângâie aproape voluptuos țeava revolverului, luă pistolul, îl încarcă, vârând cele două cartușe la întîmplare în orificiile butoiașului, pe care îl puse în rotație trecîndu-și palma peste el. Micul râs zimțat se auzi din nou în liniștea sălii, dar, ca întotdeauna, liniștea nu se tulbură cu nici o explozie și pe pereții văruiți nu se întinse nici o floare de sânge. Ruletistul se prăbuși de pe lădiță în brațele celor din primele rânduri, răsturnând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și Gigi (o puturoasă ce nu s-a văzut, căscând doar uneori o gură cât o șură), și când mă plictiseam ceva mă atrăgea spre centrul de oroare al curții. Mergeam la bucătărie și luam un cuțit mare, cu tăișul zimțat, din cele pentru tăiat pâine. Astfel înarmată, mergeam la closet. N-aș fi intrat acolo pentru nimic în lume altfel. Nici nu mergeam pentru vreo nevoie, preferam să mă stăpânesc până acasă. Dar cabina aceea minusculă, de scânduri văruite și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sufletului tău, delicat și milos : pentru că ceea ce i-ai strigat Leliei a fost chiar adevărul. Pentru că, într-adevăr, de când te știi, te-au umilit gătelile lor sărace, chicotelile strecurate în conversație, degetele prea scurte de la mâini și gleznele groase, dinții zimțați și gălbui, și încă, și încă atâtea alte amănunte pe care le-ai înregistrat, rușinat într-o măsură mult mai mare decât ar fi fost cazul. Umilit și rușinat, într-o măsură mult mai mare decât o meritau, bietele... Un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
văd și să Înțeleg pe unde sînt, cîmpul ăsta ajunge și trecut, și prezent, și viitor. În 1989, tot pe aici Îmi clătina trenul gîndurile. Iar pe geam vedeam același lucru, peisaj neted umplut cu agricultură, pînă În linia fin- zimțată a orizontului. CÎmpul. Un cîmp - doi cîmpi. Spre deosebire de atunci, se mișcă mai repede, În rest e la fel de nesfîrșit și de deprimant. Și e foarte posibil ca el să arate la fel și În anul morții mele. Iar În compartimentul curat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din el ba câte o mostră, ba câte două, pentru cine știe ce întrebuințări legate de lucrul manual de la școală sau pentru propria-mi distracție. Mostrele nu erau decât mici dreptunghiuri de material, de vreo șase centimetri pe doi, cu contur ușor zimțat, la fel ca și la fotografiile care se făceau pe vremea aceea. Dar erau atât de frumoase, multe din ele, încât pentru mine utilitatea lor nu mai exista. Pliantul cu mostre era prin el însuși o adevărată operă de artă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
opintea s-o urce. Și mai era ceva. Încropiseră un răzor cu flori un colțișor vag de intimitate în acel uriaș spațiu părăsit. Iar răzorul îl împrejmuiseră cu cărămizi pe jumătate îngropate în pământ, așezate oblic, alcătuind împreună un contur zimțat, întocmai cum făcusem eu însumi în strâmta curticică de la Brașov, chiar la piciorul zidului casei învecinate. Dar la un moment dat am observat la piciorul scării un cărucior de copil. Iar asta nu-mi evoca nicio amintire din copilărie, fiindcă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în picioare și mărturisește. Adevărul e că te-ai întors foarte încet, sperând că n-o să-l găsești... Da, așa e. Și știți de ce? Din pricina șarpelui. Îmi era teamă de șerpi. În copilărie cunoșteam o plantă cu foaie lată și zimțată care creștea solitară și care, aplicată pe orice rană, făcea sângele să se coaguleze imediat. Mai târziu nu m-am priceput decât să-mi zgândăr rănile. Așa am ajuns de la repulsie în fața șerpilor la obsesie. De aceea m-au și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ei, brațele ei! M-am încleștat de șoldurile ei râzând printre lacrimi, când am simțit aroma. Parfumul dulce, ușor men tolat, pe care n-aveam să-l mai uit niciodată. În mâna mamei era o pungă de hârtie cu margini zimțate. „Uite ce ți-am cumpărat!“ În pungă erau bomboane roze, discoidale, foarte ușoare, din zahăr expandat. „Le zice cerceluși“, mai zise mama. Ele miroseau așa, ele umpleau piața de parfum, încât statuia abia se mai zărea ca prin ceață. Și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pămîntului și cercetăm disperați jungla tropicală a cîmpului cu margarete, pe cînd zburătoare monstruoase - uriașe muște care zumzăie și albine care bîzÎie și fluturi care se clatină În mers - plutesc pe deasupra noastră desfășurîndu-și Întinsele pînze de catifea ale aripilor lor zimțate. Credem că sîntem la fel de Înalți, de mari și de puternici ca toți cei care au trăit pe pămînt și În lumea noastră de o șchioapă, grîul și porumbul sînt bune, dar nu mai Înalte decît iarba. Hoinărim prin păduri mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un teanc de bancnote și monede. Eram surprins de grosimea teancurilor și de felul nepăsător în care le mînuia funcționara. Bancnotele erau mototolite și murdare, de diverse proveniențe. Monedele erau penny groși din cupru, sau din argint tocit cu margini zimțate, fise fragile din nichel și discuri din aramă găurite în mijloc. Am împărțit banii în mai multe buzunare, dar n-am învățat să-i folosesc, căci fiecare are o noțiune diferită despre valoarea lor. Ori de cîte ori cumpăr cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
NU LE-A DAT PRIN GÎND CĂ ALȚII S-AR PUTEA SĂ LE IGNORE. LUCRU IDEAL, I SE PĂRU LUI HEDROCK. ÎMPINSE APARATUL DE POLIZAT, ÎN CIUDA GREUTĂȚII LUI, DREPT SUB LOCUL UNDE ȘEDEA GREER ȘI-I ÎNDREPTĂ ÎN SUS SUPRAFAȚA ZIMȚATĂ. APOI ÎȘI ÎNCEPU EVALUĂRILE. DUPĂ PĂREREA LUI GREER TREBUIE SĂ FI FOST UN BĂRBAT DE VREO 80 DE KILOGRAME, DOUĂ TREIMI DIN ASTA ÎNSEMNA APROXIMATIV 53 DE KILOGRAME. CA SĂ NU RIȘTE, SE GÎNDI LA O LOVITURĂ CARE PUTEA UCIDE UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
a Întocmit psihiatrul spitalului militar În timp ce eu desenam un clovn care ținea În echilibru pe fiecare din umeri un semn de Întrebare și un semn de exclamare mai mari ca el, și ale cărui mîini erau niște cuțite cu lamă zimțată. Pentru femeie, am desenat un pat și am comentat: „E așteptată aici. Încă n-a venit“. Psihiatrul părea contrariat. Mi-a așezat desenele În geanta lui, În timp ce eu Îmi prefiram mătăniile. Avea cu siguranță să-mi prescrie medicamente care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din lemn de abanos, iar albele din fildeș, și fiecare înfățișa câte un monstru, albele era toate schelete, iar negrlee, demoni, cu capete de om și trupuri de fiară, care țineau în mâini lănci și săbii și barde și cuțite zimțate, iar ofițerii purtau centuri și colane la gât, din cranii și oase și urechi și mâini de oameni, înșirate pe lanțuri, toate detaliile erau sculptate cu migală, iar chipul regelui alb semăna leit cu al ambasadorului, și arăta destul de fioros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
În cinci ani de război total, casa aceea nu suferise nici o zgârietură, nici măcar un geam nu i se crăpase. Ferestrele înalte, fixate adânc în zidurile groase, dădeau la sud spre o livadă străjuită de zidul înconjurător. La nord, încadrau conturul zimțat al monumentelor în ruină ale Berlinului. Purtam uniformă. La centură aveam un pistol mic și un pumnal mare, de ceremonie. De obicei nu purtam uniformă, dar aveam dreptul să port - o uniformă albastră cu auriu de maior în Corpul American
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
am aruncat în perete, l-am scuturat. De-abia atunci când l-am apăsat foarte puternic cu o cărămidă am simțit o mișcare înăuntru. S-a auzit un clic și din mijlocul cutiei a țâșnit cu putere o lamă ascuțită și zimțată, ca la un briceag. M-am speriat. Am pus cap la cap toate detaliile pe care le găsisem atât de ușor de parcă cineva ar fi vrut ca eu să le combin și m-am lămurit că briceagul ascuns în scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
arborii deveniră hățișuri, clădirile din Santa Marta nu mai fură decât dreptunghiuri întunecate pe fond verde, iar sinuoasa și strălucitoarea panglică a râului San Pedro rămase în urmă, în vreme ce botul turtit lua înălțime și se îndrepta spre culmile cordilierei Anzilor, zimțată precum dinții de câine, pe cerul furios de un albastru-indigo. Privi rotirea elicelor, minuscula dâră de ulei ce se prelingea printre îmbinările aripii și, mai departe, monotonia obsedantă a selvei, în care verdele era stăpânul absolut, în care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de cetățean. — Vino aici o clipă, Guido, strigă Rizzardi din spatele lui. Brunetti se Întoarse și merse lângă doctorul Îngenuncheat, care ținea ridicată cămașa mortului. Cam cu treisprezece centimetri deasupra taliei, pe partea stângă, Brunetti văzu o linie orizontală cu margini zimțate; carnea avea o ciudată nuanță albastru-cenușie. Pentru a se uita mai de aproape, Îngenunche lângă Rizzardi Într-o baltă de apă rece. Tăietura era lungă cam cât degetul său mare de la mână, iar acum, probabil datorită lungii perioade cât stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-l trădeze, așa cum o făcuse greutatea. Erau câteva afișe pe perete: una dintre fotografiile previzibile ale lui Fulvio Roiter cu Carnevale; o reproducere a mozaicelor din San Vitale În Ravenna; o fotografie mărită a unor munți ce semănau cu crestele zimțate ale Alpilor Dolomiți. Peretele din dreapta, cum era cazul În multe birouri ale doctorilor, era acoperit de diplome Înrămate, de parcă doctorii se tem că nu i-ar crede nimeni dacă n-ar fi lipite pe perete la loc vizibil dovezile palpabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
bucătărie, cum trebuia folosită telecomanda televizorului. Urma să rămîn singur cel puțin pînă cînd veneau cei doi fii ai săi de la școală. Pe somiera de lîngă patul unde urma să dorm, Victor îmi indică un fel de etichete rotunde și zimțate, concepute dintr-o materie extrem de fină, dar puțin gelatinoasă : — Poftim, este un patch pentru dormit. — Pentru ce ? ! Cu un surîs misterios etalat brusc pe toată fața sa, Victor îmi explică pe îndelete că de trei ani lucra de fapt pentru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se rostogolea, dimineață de dimineață, să-mi scuture ușa. Era după-amiaza - și, în plus, femeia de serviciu, de bună seamă, murise, după ce, cu două zile-nainte, îi explicasem că, dacă aș fi un gunoier, m-aș înnebuni după trupul ei zimțat de varice, dar să se uite bine, eu nu sânt încă un gunoier, mai am de muncit, de trudit, mai am de băut cel puțin două mari vagoane de spirt și-apoi gata. M-am uitat insistent. Ușa se ondula
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sus și pentru ca privirea lui să nu fie zadarnică, adăugă : Bă, da’ mare mai e mormanul ăsta... Io zic că e mai mare decât orașul întreg... — Mocnește, zise Pârnaie. Așa că, deși soarele trecuse de vârf, înțeleseră de unde venea căldura. Vârfurile zimțate sclipeau, fiecare ciob de oglindă, fiecare fund de oală răsturnată ori fărâmă de faianță răsfrângeau cu sălbăticie lumina. Părea un munte făcut din cristale albe, cu o energie care-i suia din pântece și țâșnea ca dintr-un gâtlej retezat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]