132 matches
-
cartea lor, cum literatura noastră n-a mai cunoscut, stă și cartea lui G.M. Zamfirescu din '38, de la Fundația Pentru Literatură și Artă "Regele Carol I", Mărturii în contemporaneitate. Procurat dintr-un anticariat pătrat, la parterul librăriei Academiei. Calea Victoriei, lîngă Zlătari. O poezie de extreme sincerități, ușor fanată astăzi, dar nu fără delicii pentru cei ce gustă genul înțepător. Bunăoară, despre memoriile unei actrițe: "Rar am întîlnit un suflet mai pauper și o viață trăită mai inutil. Dacă e adevărat că
Scrieri libere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10209_a_11534]
-
într-o întrecere, eu ți-am dat cheag pentru averea ce o ai și domnia ta mi-a poleit năzuințele. Suntem alături, neică Mihai și la Slănic la ocne, la mânăstire sus la Sinaia, la Colțea, la Titireciu, la Fundeni, la Zlătari și acolo la Turbați, unde dă preaplinul lacului Snagov în Ialomița. Te-am simțit așijderea și la târnosire la Hurezi când mi-am zis că neica Mihai a învățat meșterii de mi-au întrecut dorința, și la Sfântul Gheorghe, și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noi care este numele vostru și unde puteți fi găsiți. — Numele meu este Isaac și sunt fiul lui Manase florentinul. Neam de neamul nostru au lucrat aurul și pietrele prețioase, acum ne facem negoțul în Istanbul pe ulița aurarilor - a zlătarilor, cum ar spune măria ta. — Eu sunt Șaul cel Negru, pentru că mai am un văr tot Șaul, și el aurar, doar că eu sunt mai întunecat la față ca dânsul. Lucrăm amândoi pe lângă tatăl meu, el fiind orfan de mic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adică cea din Batiște, de pe locul marelui vornic Cernica, chiar și lăcașul din lemn al negustorilor cu hramul Sfântului Mina, toate ridicate sau înzestrate în vremea lui Io Constantin Voievod. Apoi, porniră la rând bisericile dumnealui spătarului Mihai, cea a Zlătarilor și Colței, până și cea din Târgul de Afară de la Fundeni. Glasul de aramă se ridica din alte părți, de la mânăstirea Mihai Vodă, de dincolo de pădure îi răspundea de la Cotroceni clopotul măritului Șerban Vodă; de la biserica albă, de pe deal spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Atanasie din Copou să-i devină metoh. Trebuie să mai știi, dragule, că datorită numeroaselor intervenții asupra acestei zidiri biserica actuală nu seamănă prea mult cu cea de la început. Știi, părinte, că prima danie către această mănăstire a venit de la zlătarul Calodi? Poate că știu, poate că nu. Întâi însă să-mi spui ce-i acela un zlătar? - a cochetat bătrânul cu răspunsul... Este un țigan, dar meșter în prelucrarea aurului. Ei bine, acest țigan zlătar, la 10 mai 1689 (7197
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
acestei zidiri biserica actuală nu seamănă prea mult cu cea de la început. Știi, părinte, că prima danie către această mănăstire a venit de la zlătarul Calodi? Poate că știu, poate că nu. Întâi însă să-mi spui ce-i acela un zlătar? - a cochetat bătrânul cu răspunsul... Este un țigan, dar meșter în prelucrarea aurului. Ei bine, acest țigan zlătar, la 10 mai 1689 (7197), a dăruit „o casă din Muntenime, lângă mormântul turcilor”. M-ai luat repede, fiule, dar nu știu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
această mănăstire a venit de la zlătarul Calodi? Poate că știu, poate că nu. Întâi însă să-mi spui ce-i acela un zlătar? - a cochetat bătrânul cu răspunsul... Este un țigan, dar meșter în prelucrarea aurului. Ei bine, acest țigan zlătar, la 10 mai 1689 (7197), a dăruit „o casă din Muntenime, lângă mormântul turcilor”. M-ai luat repede, fiule, dar nu știu dacă îmi poți spune unde se afla acest „mormânt al turcilor”. Din câte am citit și în alte
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
acasă, ha ? Te caută p-acasă moartea, și tu umbli brambura pân oraș, zice vatmanul. E-un puștan negricios, nici n-a-ntors măcar capul. I se vede ceafa acoperită de un păr negru și creț : un păr prea lung, ca de zlătar, unsuros și creț, i-ajunge până la umeri. Are pe el o cămașă bălțată și-o jantilică. — ...țiganu dracului, dar-ar boala-n tine de țigan ! îi strigă și ea. Prea târziu, ăla a trântit ușile și-a dat drumu la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vând la 14 septembrie 1746 (7255) o casă cu tot locul și cu pivniță de lemn lui “Popa vel ispravnic de Curte”. “Casa iaste pe Ulița Bărboiului” - am reluat eu vorba. --Pe lângă ceilalți meseriași din armenime, iaca și un “zlătar” (aurar n.n). Despre zlătar aflăm din zapisul întocmit la 15 ianuarie 1752 (7260) de surorile Catrina și Maria, care, împreună cu soții și copiii lor, vând lui Ioniță Arghirie negustor “niște locuri de casă... ce iaste lângă Bărboiu, lângă casa
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
7255) o casă cu tot locul și cu pivniță de lemn lui “Popa vel ispravnic de Curte”. “Casa iaste pe Ulița Bărboiului” - am reluat eu vorba. --Pe lângă ceilalți meseriași din armenime, iaca și un “zlătar” (aurar n.n). Despre zlătar aflăm din zapisul întocmit la 15 ianuarie 1752 (7260) de surorile Catrina și Maria, care, împreună cu soții și copiii lor, vând lui Ioniță Arghirie negustor “niște locuri de casă... ce iaste lângă Bărboiu, lângă casa Măricuții, fetii lui Ianachi zlătaru
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nu crezi însă că îs gata cumpărăturile marelui vameș Păun. Chiar la 31 august 1670 (7178) Cârstea îi vinde marelui vameș “un loc de casă pe Ulița Tărbujenească”. Iar la 16 sept 1670 (7179) Acsinia, soția “Vâlcului ce-au fost zlătar”, vinde lui Păun “o casă cu loc cu tot și cu pivniță și cu doî dughene... pre Ulița Tărbujenească”. --Să nu fie de deochi, sfințite. Frumoasă agoniseală! Dar să-i lăsăm pe Lupașco și Vasilie abăger să dăruiască la 20
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
decisive. În București s-a trecut la extinderea spitalelor, creîndu-se, la 3/15 ianuarie 1854, cel vremelnic ostășesc nr. 17, în încăperile Colegiului Sf. Sava, și rechiziționîndu-se casele Bibescu, Anghelovici, Gherasim și Slătineanu, Buescu, Caramanlîu, hanurile Sf. Ioan cel Mare, Zlătari și Șerban Vodă, pentru îngrijirea soldaților bolnavi și răniți; ulterior, autoritățile militare de ocupație ruse au preluat și spitalul de la Radu Vodă. Totodată, după 1/13 ianuarie 1854, s-au mai înființat spitale în județele Argeș, Olt și Prahova; la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
arestat, în fața sediului secției de poliție se adunau cu toții în așteptarea verdictului. Se tânguiau căinându-l pe cel reținut și țipau în gura mare ca să audă oricine voia cât de nevinovat este acesta. N-au făcut nimic. Ăștia sunt țigani zlătari. Îi cunosc foarte bine, an de an vin aici de cum se încălzește afară și dă colțul ierbii. Spală nisipul din pâraie, caută aur. Nu se țin de prostii. Păi atunci, ce-au căutat la poliție? Le-a dispărut un puradel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucrurile nu sunt de loc atât de simple cum voia el să creadă. Se întoarse spre Maricel care își făcea de lucru pe lângă el: Spune-mi cât am de plată! S-a întâmplat ceva? întrebă acesta grijuliu. Vă supără cumva zlătarii de alături? Dacă doriți, le spun să plece. Nu s-a întâmplat nimic. Vreau să plec. Cum să-ți dai afară clienții din cârciumă? Nu cred că poți să faci așa ceva. Eh, pentru dumneavoastră... Hai, nu mă supăra! Consider că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimeni. Îhm, mormăi Cristi în barbă, numai toată Baia de Sus și poate și vreo câteva localități învecinate. Ieși grăbit afară și se îndreptă spre secția de poliție. Trebuia să afle de acolo detalii cu privire la dispariția puradelului din șatra de zlătari. 8 Așezat comod în fotoliul de sub umbrar, Cristian Toma fuma în tăcere. Stătea singur în întuneric, încercând să-și pună ordine în gânduri. După cina mai mult decât îmbelșugată, pe care o servise doamna Maria mai devreme, urcase în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răufăcă torilor era și aceea de a poza în victime. Destul de puțin probabil în cazul de față dar în nici un caz imposibil. Trebuia neapărat să mai cerceteze această ipoteză și își pusese în gând să se intereseze mai îndeaproape despre zlătari. Avea o vagă impresie că nu va ieși mare lucru din investigația lui dar nu voia să elimine din start nici o pistă. Oricât încerca să se plieze pe ideea lui Pop, aceea că nu aveau de a face cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că au vreo legătură cu cazul nostru? La momentul ăsta nu cred nimic. Vreau să mă lămuresc cine sunt și ce hram poartă, nimic altceva. Domnule inspector, spuse Vasilică zâmbind larg, nu cred că ei reprezintă o pistă. Sunt țigani zlătari și nu se ocupă cu fărădelegi. Îi știm de o grămadă de vreme, vin aici an de an și spală nisipul din pâraiele de munte, căutând grăuncioare de aur. Nu ne făcură niciodată probleme. Stau liniștiți în tabăra lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se întoarse spre Cristi. Se îndreptase de șale, încrucișându-și brațele pe piept. Pufăia tăcut din lulea, așteptând ca cei doi să înceapă conversația, să spună ce îi adu sese acolo. Cum merge treaba? întrebă Vasilică, arătând cu capul spre zlătarii din apă. Starostele tresări la auzul întrebării. Privea nedumerit de la unul spre celălalt. Bănuia că șeful este Cristi, dar tânărul agent era în uniformă de polițist și reprezenta autoritatea. Iese ceva? salvă Toma situația, care observase dilema bătrânului. No, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi priveau în tăcere pe cei străini ce sosiseră în tabăra lor. Aș vrea să-mi arătați și mie cum spălați nisipul aurifer. Nu am văzut niciodată cum se face, rosti Toma cu voce scăzută, așa încât să-l audă numai zlătarul cel bătrân. Acesta dădu din cap, își scoase pipa din gură și îi certă cu voce puternică pe cei tineri aflați în apa de lângă mal: No, voi de ce stați? Dați-i drumul mai departe la treabă! Mintenaș e gata masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rămas în taler. Se mișca descumpănit de pe un picior pe altul, căutând întrebător privirea bătrânului de pe mal. Ai găsit ceva? îl întrebă acesta. Hai încoace, îl îndemnă el, văzând că tânărul dă din cap aprobator, să vadă și domnul polițist! Zlătarul veni la mal, și întinse talerul către staroste. În afară de o pereche de pantaloni strâmți, suflecați până deasupra genunchilor, nu mai era îmbrăcat cu nimic. Era desculți și pielea de pe mâini i se încrețise de stat prea mult în apă. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
strecură săculețul înapoi la brâu și se apucă din nou să tragă din lulea. Cristi putea să jure că moșneagul nu scosese de la chimir aceeași punguță pe care o văzuse el de sus de pe stânca de unde observaseră ei șatra țiganilor zlătari. Aceea era mult mai plină, dar se făcu că nu observă. Dădu aprobator din cap, ca și cum îl înțelegea foarte bine, ba chiar îl compătimea pentru munca grea pe care o făceau ei acolo și pentru puținătatea aurului găsit. Aia ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acoperit cu mâl moale. Am lucrat ieri la șteamp, explică țiganul cel bătrân, n-a apucat să se usuce. Da' de Rândunel al nostru ce știți, dom' șef? Surprins, Cristi se întoarse brusc spre cel ce vorbise. Nu observase că zlătarii ieșiseră din apă și acum se aflau la doi pași în spatele lor. Unul dintre ei, un țigan înalt și subțire, cu plete negre și mustața subțire îl privea întrebător cu mâinile în șolduri. Imediat, femeile se apropiară și ele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimeni, dom' șef, spuse starostele, pe un ton mai scăzut, dar suficient de tare ca să acopere vocile celorlalți, așa-i vorba noastră! Se întoarse apoi spre ceilalți și rosti câteva cuvinte pe țigănește. Imediat liniștea se așternu peste ceata de zlătari. Așa-i mai bine, se arătă mulțumit Cristi. Ia să vedem cum stăm! Toată suflarea se uita el așteptând. Vreau să-mi povestiți încă odată cum s-au petrecut lucrurile. Înainte de toate, spuse Toma, care avea ceva experiență în materie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Până la revărsatul zorilor mai era destulă vreme. De când se știa, nu făcuse nimic altceva decât să caute aur în apele râurilor de munte. La Baia de Sus ajunseseră cu vreo câțiva ani în urmă și locul se dovedise bun pentru zlătari. Veneau acolo în fiecare vară, imediat ce începea dezghețul, iar starostele spunea că încă nu sunt semne că ar trebui să schimbe locul. Scoteau destul aur ca să aibă ce mânca, ba le mai rămânea suficient ca să pună și deoparte. Erau cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu avea rost să piardă vremea cu asemenea lucruri, acum trebuia să se concentreze la altceva. Mai avea o problemă mare cât roata carului. În toată alergarea lui nebună prin pădure, se dezorientase. Nu mai știa unde este tabăra țiganilor zlătari. Bănuia vag direcția în care ar fi trebuit să meargă, dar nu era de loc sigur. Nici nu era de mirare că se rătăcise, întunericul și negura jucaseră un rol foarte important. Se temea și de cei care erau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]