215 matches
-
a semnificaților” și fără grandoarea tumultului vital de altădată: sub „nori negri” lumea întinde larguri de culoarea mercurului și mări de silitră la „malul de beton”, „ape verzi și lâncede”, „indiferente”, poartă alge și „anemone paludice”, în smârcuri, amestec de zloată și pulberi, zăpada putrezește „ca un sărut pângărit”, ploaia rupe obrazul cu unghii ascuțite, o „noapte lichidă” domnește, în care cu greu se poate vâsli și doar rareori zvâcnesc vise cu terase albastre și „un catarg clătinându-se la tâmpla
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
că, prin includerea amintirilor în multe dintre scrierile mele, le-am asigurat perpetuarea peste veacuri. Primăvară Primăvara venea șchiopătând țopăit Ca un iepure de alice lovit Și când o credeam definitiv instalată, Ne trata cu brume, ploi reci și cu zloată. Primăvara, cu șovăielile și capriciile ei, venea și, odată cu ea, se apropia sărbătoarea Paștelui. Pentru noi, copiii, Paștele nu avea înțelesuri creștinești prea clare dar îl așteptam cu nerăbdare pentru că venea cu bucurii: cu o hăinuță nouă sau ceva de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
pentru prostovanca aia. Altfel, Motănica nu se simțea prea bine, nu mai ieșise din casă de-o lună și ceva de cât de rău o-njunghie oasele de la vremea asta mizerabilă, nu se mai termină odată frigul și ploile și zloata și martie abia a Început, da’ o să facă tot posibilu’ să vină la cimitir, iar În momentul când mă Întrebă unde anume, Își luă seama amintindu-și pentru ce venisem, da, bineînțeles că actu’ locului e la Năsoasa. Și cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mă face destul de voios. Mai am de mers pe jos vreo patru kilometri până la casa În care am crescut. După cum prea bine știți, datorită lipsei de motorină, s-au scos autobuzele de pe traseele mai lungi. E frig, bate vântul și zloata, pe șosea nici un bec, chiar și În casele din zare sălășluiește Întunericul. Un colț de lună se zbate de după un nor, anunțând că pe undeva, În altă parte, ar fi și lumină. Sunt bucuros că am prins niște unt și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
râu, se aude chemare de clopot. Ieși din pasivitate și amorțeală și Îți Îndrepți pașii spre acolo. Cu sufletul golit și cu speranța că acolo vei găsi pe cineva... 13.7. Momente ale trecerii și petrecerii Dimineața devreme, prin decembrie. Zloata de-afară prinde să se preschimbe În ninsoare. Copacii iau o nouă Înfățișare, alta decât până acum, și deslușesc În coroanele lor chipuri inedite, animale fantastice, alcătuiri curioase, doar de mine dorite. Ce bine e când universul din jur Îți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
ziua de Florii se înghițesc mîțișoare* sfinte spre a fi scutit de durerea de grumaz. Tot atunci se ating vitele cu mîțișoare sfințite, ca vitele peste an să fie înflorite, adică frumoase. Mîțișoarele se păstrează și vara; la vreme de zloată, trăsnete și grindină, se pune o crenguță din ele pe foc și se crede că fumul lor împrăștie zloata, trăsnetele și grindina. Cum va fi în ziua de Florii, tot așa va fi și în ziua de Paști. Mîțișoarele Floriilor
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vitele cu mîțișoare sfințite, ca vitele peste an să fie înflorite, adică frumoase. Mîțișoarele se păstrează și vara; la vreme de zloată, trăsnete și grindină, se pune o crenguță din ele pe foc și se crede că fumul lor împrăștie zloata, trăsnetele și grindina. Cum va fi în ziua de Florii, tot așa va fi și în ziua de Paști. Mîțișoarele Floriilor nu e bine a le aduce în casă, ci a le pune sub streșina grajdului; numai cînd tună și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vinde pînză pentru haine de copil trebuie să-i dea mai multă, ca să crească copilul. (Gh.F.C.) Cînd te încalți, începe cu dreptul. (Gh.F.C.) împrumut Tot lunea să iei cu împrumut și să dai sîmbăta, că-ți merge bine și din zloată* în zloată dai. Bărbatul nu împrumută pe vecin sub nici un cuvînt cu lucruri de gospodărie femeiești - stative, ițe, melițoi* etc. - și nici femeia nu dă cu împrumut lucruri de gospodărie bărbătești - car, plug, grapă -, sub cuvînt că-s lucruri bărbătești
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pentru haine de copil trebuie să-i dea mai multă, ca să crească copilul. (Gh.F.C.) Cînd te încalți, începe cu dreptul. (Gh.F.C.) împrumut Tot lunea să iei cu împrumut și să dai sîmbăta, că-ți merge bine și din zloată* în zloată dai. Bărbatul nu împrumută pe vecin sub nici un cuvînt cu lucruri de gospodărie femeiești - stative, ițe, melițoi* etc. - și nici femeia nu dă cu împrumut lucruri de gospodărie bărbătești - car, plug, grapă -, sub cuvînt că-s lucruri bărbătești și nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
doi ani. (Gh.F.C.) Ca să nu-ți fure cineva laptele vacii, bați un cui în fundul căldării cu vîrful în sus, spre laptele pe care îl mulgi. (Gh.F.C.) Lăcustă Dacă-s multe lăcuste pe cîmp, de-acele de ale noastre, fac a zloată. Pe aripele lăcustelor stă scris pe rusește de cîți ani sînt și cîți ani au să mănînce holdele. Cînd pleacă lăcustele, nu peste multă vreme pleacă și rușii la răzbel. Dacă pui lăcusta să-ți muște negii, ți-i scoate
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în copaci cîntă cu zgomot și ciripesc. Semne de viscol Cînd zburdă oile. Cînd stau multe vrăbii pe gunoi și ciocotesc*. Cînd iarna vuiește codrul tare. Cînd mîțele se aleargă prin casă și se joacă. Vîntul tare de răsărit aduce zloată. Fulgerile din timpul iernii sînt semne de zăpadă apropiată, de vînt sau de viscol. Semne de secetă Toamna de va tuna și fulgera e semn că primăvara va fi secetoasă. Dacă răsare soarele cu urechi. Dacă vara se fac vîrtejuri
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Dacă vuiesc tăciunii aprinși în sobă, va fi vreme rea. Cînd ies broaște și rîme prin ogradă, va vremui. Cînd furnicile ies prin casă, are să vremuiască. Cînd cîntă cucuveicele urît pe vreme frumoasă. Cînd bate vîntul dinspre răsărit, are să fie zloată mare. Cînd la două sau trei zile după luna nouă coarnele lunii sînt cam tocite e semn că va ploua, iar dacă discul lunii e roșu de tot, va fi vreme rea. Căciula, cojocul și cămașa să nu le întorci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
înainte de Ziua Crucii, căci la din contra, vor fi curînd geruri. Cînd cad negurele și țin mult, pune o tivdă în foc, că pier. A doua și a treia zi după Sf. Petru o serbează sătenii ca să fie feriți de zloată și grindină. Cînd plouă tare și vrei să steie, să pui un topor afară în ploaie cu ascuțișul în sus și să zici: „Cum stă toporul acesta cu ascuțișul în sus, așa să steie și ploaia.“ Cînd plouă, să bagi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pescuit volvoră - volbură vrană - partea morii prin care curge făina vrau - vraf; arie cu snopi Z zăbală - boala caș-la-gură zăcea de gură (a) - a fi pe moarte zăpri (a) - a nu putea urina zdreveț - plantă zgrepțăna (a) - a se cățăra zloată - belșug; noroc zlot - duh rău zoli (a) - a spăla rufe cu leșie zvîrcolac - vîrcolac
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sub aparența „descripției” - portret, „peisaj” - a sugestiei psihologice; și nu „analiză psihologică”). Multipli „afluenți” participă la această coordonată aparte a poeticii sadoveniene, cea a lăuntricului sugerat: „Privi în juru-i cu obrazul deodată împietrit și văzu totul rece și umed sub zloată. Soarele pierise, lumina se împuținase și vântul șfichiuia din când în când, fulgi care cădeau domol în tindă se topeau și dispăreau într-o clipă”. Facies („împietrit”), impresie - subiectivă, sigur („văzu...”), „descripție” - atmosferizare („Soarele...”), toate comunicând între ele și generând
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
prin memorie Același pămînt Era un om nu prea înalt, îndesat, cu ochi zămisliți din lumină, cu fața zîmbitoare și blajină, înfrățit cu pămîntul, cu fluierul din lemn de fag, cu oile, cu cojocul întors pe dos, cu vifornițe și zloate, cu singurătatea și tăcerea, cu oamenii. Admiram la el o centură țintuită cu butonași galbeni, un briceag atîrnat cu o nojiță din piele, un ciomag cu măciulie pe care erau încrustate meșteșugite hieroglife fără înțeles. Îi mai admiram și cîinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
La braseria Mătușii Mary, medită asupra problemei lui. În visul cu cei doi bătrâni, fusese conștient de existența unui scop. Probabil că scopul se împlinise căci cuplul și mobilele din vremea lor dispăruseră. După ce mâncă, se plimbă pe străzile cu zloată încercând să-și aducă aminte ce învățase la cursul de psihologie individuală de la universitate, ceva ce i-ar putea fi de folos acum. Era o amintire confuză. Câteva cuvinte îi jucau prin minte: nevroză, schizofrenie, demență precoce - greu de imaginat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
În Litere de la București și doctor În Drept de la Paris, era un om sfârșit când și-a terminat glo rioasa lui școlaritate, cu Înfățișarea lui de moșneguț pipernicit, glasul În surdină, privirile obosite de miop, alergând toată ziu lica prin zloată și prin tramvaie spre cele trei-patru licee unde-și avea „orele“ de profesor, blestematele ore peste cele legiuite, ca să-și poată ține familia; iar pe altul dintre cei pomeniți mai sus Îl pot oferi și azi ca sperietoare părinților puși
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
POSEDĂ) CAPACITĂȚI șI REzerve de generozități pe care femeile le ignorează, le subestimează, le disprețuiesc când sunt Încă tinere și Încrezute. Erau totdeauna mirate, proastele, când, prin 1920, deci Încă tânăr, le culegeam de pe stradă În pantofii lor găuriți, prin zloată, le Încălțam și le duceam din urmă, ca pe niște gâște rătă cite, la părinții lor din provincie, de unde fugiseră de rușinea unui copil făcut din flori - așa cum m-a zămislit mama pe mine, căsă torindu-se cu tata Înainte de a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
una când o mângâiam pe frunte). Ei, dar până să ajungem la ele, În Crucea de piatră din Dudești, În Gramont din spatele Mitropoliei sau la Chiriță din Dealul Spirei, mărșăluiam, ca vai de pantalonii noștri, prin nopți Întunecoase și cu zloată, cuprinși ca de o dulce sfâr șeală la gândul fetelor fără mofturi și frământați tot drumul de acea diaree proprie marilor senzitivi și care ne obliga, până să ajungem, la dese popasuri de ușurare pe toate locurile virane și prin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
stăpânul... Gheorghe dârdâie, clănțăne mărunt-mărunt: S-o hi rupt ceva în mine... Mă ia cu tremuriciu, bade Toadere... Cum nu te-o lua, că doar suntem în "geru' Bobotezii", deși s-o moinat binișor de s-o fleșcăit, mai mult zloată decât zăpadă. Toader trage coviltirul chervanului ca să-l acopere. Și trece un timp până grăiește ce-l roade: Mi-i în grijă de Bârsan Prâslea meu. Îi stegar în chiar ceata Domnului. N-am știre de el... Numa' pe el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care e brodat același obsedant vultur bicefal. O blană de urs întinsă pe dalele de piatră. Când intră Țamblac, Maria tresare speriată și se ridică. Bună dimineața, Maria... o salută Țamblac și își freacă palmele la focul din cămin. Ce zloată! Un câine să nu dai afară. Mă dor toate oasele. Maria tace. El o privește lung, bănuitor: Ai plâns? Tu ai plâns, Maria!... Maria își ferește ochii, se zgribulește înfrigurată: Mi-e dor de soare, unchiule. Aici e frig. Tânjesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
numai ei? Mușatinii sunt celebri. Mare lucru! Se sfârșește lumea?! Îl urăsc!! Îl urăsc!! Îl urăsc!! țipă Maria isteric. Maria! Ascultă-mă! Maria! o zgâlțâie. Înțelege! Nu poți înțelege?! Viața oșteanului, a Domnului cu atât mai mult, e aspră: prin zloată, ud, înfrigurat, mereu cu moartea alături. Găsește și el, în fuga calului -, puțină căldură lângă o vatră, lângă un sân de femeie... Omenește vorbind, poate să nu se bucure de clipă? Că mâine, poate, se vor bucura viermii de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îmbrățișează cu drag: Unchiule, mare iubăreț mai ești! Ești "vesel" pe ziua de azi. Mărturisește, nu cumva, "te-ai împărtășit" olecuță?! Cine eu?! Eu?! Adică... râde el vinovat. Mărturisesc, așa, puțin... o gură, două, să ne încălzim. A fost o zloată... Am ciocnit cu Ștefan... "Olecuță", pentru sănătate. Și pentru izbândă! Și pentru dragoste! A fost o zloată... V-ați "împărtășit"... Dar de spovedit? Cele păcate le-ați mărturisit? Uite, vezi, am uitat. La vârsta mea, drăguță, știi, nu prea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te-ai împărtășit" olecuță?! Cine eu?! Eu?! Adică... râde el vinovat. Mărturisesc, așa, puțin... o gură, două, să ne încălzim. A fost o zloată... Am ciocnit cu Ștefan... "Olecuță", pentru sănătate. Și pentru izbândă! Și pentru dragoste! A fost o zloată... V-ați "împărtășit"... Dar de spovedit? Cele păcate le-ați mărturisit? Uite, vezi, am uitat. La vârsta mea, drăguță, știi, nu prea mai am ținere de minte... S-o lăsăm baltă, unchiule. Chiar, s-o lăsăm, nepoată, s-o lăsăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]