210 matches
-
definește și îl purifică: “Acum, când și-n cuvinte celesta iarnă vine/ Cu mari zăpezi și viscol, din miez de Univers,/ Coboară-ți Doamne ochii din cerul Tau spre mine,/ La candela iubirii ce-mi fulgeră în vers./ Acum, când zloata rece a-nvins până și gardul,/ Acum, când vântul plânge trist axion sub grindă / Și ne tratăm în lacrimi durerile cu cardul,/Ne exilăm Părinte, ca magii, în colindă./ Acum, când sunt un număr, uitat într-o cutie,/ Ce nu
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
DE CEARĂ... Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2353 din 10 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Când suflete de ceară-și declară armistițiu Sub astrul ca o torță - statuie fulminantă, Poteca spre iubirea cu inima vacantă, Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere, Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi, Candide rămășițe stocate în arginturi Își țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină
CÂND SUFLETE DE CEARĂ... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381203_a_382532]
-
I. CÂND SUFLETE DE CEARĂ..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2353 din 10 iunie 2017. Când suflete de ceară-și declară armistițiu Sub astrul ca o torță - statuie fulminantă, Poteca spre iubirea cu inima vacantă, Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere, Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi, Candide rămășițe stocate în arginturi Își țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
lumina, zâmbind obsecvioasă, Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă, Prin faldurile sorții rămânem cascadorii.... ... Citește mai mult Când suflete de ceară-și declară armistițiuSub astrul ca o torță - statuie fulminantă,Poteca spre iubirea cu inima vacantă,Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere,Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi,Candide rămășițe stocate în arginturiîși țes nevolnicia în clipele severe.Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivăDe vise-n carantină, zăcând debusolate
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
something strangely more, With relief and no damage! Call me winter, or bread! Call me water, or smile, And for a little while, I’ll stop to pretend. GHIOCEL IN SOL DE TOAMNĂ Ghiocei in sol de toamnă Ce străpungeți zloata iernii, Voi, martiri fără coroană Către marginile vremii, Ștergeți lacrimile Evei, Ce-și văzu fiul răpus, Ștergeți lacrima Mariei, Care-L jelea pe Isus! Și, cu frăgezimea voastră, A pământului udat Cu-ale lor lacrimi sarate, Voi vă faceți un
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
cum, căluții mei Învățară să caute, În chemare, răsfățul! ÎNCENUȘARE Îmi curge lavă peste amintiri. Fumul vulcanic mă face să vreau branhii. Tabloului îi curg lacrimi de stele Și mersului i se nasc umbre prea suri. Îmi șerpuiește foc și zloată prin vene - M-am adaptat la cerințele terne - Coboară un puf de păpădie pe gene Și-un fel de zefir, pe frunte, truda-și așterne. Tresaltă-n răstimpuri cenușa din cortex: Se spulberă năzuința-i în vortex, Să scrie noile
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
Acasa > Strofe > Creatie > SIMȚI CĂ EȘTI IUBIT Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2086 din 16 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În ființa ta este frig și zloată care-își fac de cap zi de zi în trupul unde de un timp inima speriată urlă ca lupul. Știi că va veni iarna, iar nămeții vor acoperii fără să le pese și definitiv drumurile vieții cândva alese. Ei, și ce
SIMŢI CĂ EŞTI IUBIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373579_a_374908]
-
benefic, i-ar corespunde foarte bine Cameliei Ardelean. Și se poate dovedi natural că întocmai așa este: „Când suflete de ceară-și declară armistițiu/ Sub astrul ca o torță - statuie fulminantă,/ Poteca spre iubirea cu inima vacantă,/ Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu.// Pe aura de gheață - refugiu în cădere,/ Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi,/ Candide rămășițe stocate în arginturi/ Își țes nevolnicia în clipele severe.// Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă/ De vise-n carantină
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
Să discernem că viața e doar un pas Care mult prea repede trece pe pământ Să facem în noi adesea câte un popas Să culegem nectar din al sorții cuvânt. Să nu lăsăm speranțele să ne înghețe Prin ceața și zloata unui cântec de viori În orice notă a clipei se ascunde noblețe Să i-o cântăm celuilalt cu ai iubirii fiori. Referință Bibliografică: Nedezlegată epopee / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2351, Anul VII, 08 iunie 2017
NEDEZLEGATĂ EPOPEE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371833_a_373162]
-
plâns. Urăsc neseriozitatea românului care vrea permanent să ‘’dribleze’’ viața. Urlăm pentru o Românie mare, dar n-am creat încă o Românie mică. Caut România bunului simț. Găsitorului recompensă. Ninge afară, cei din familie bem vin fiert și înotăm în zloată. Este iar 1 Decembrie. Mi-au furat și tricolorul de la mașină. Avem hoți patrioți. Râdem, dar râsul e pe banii noștri. Iar spectacolul e de toată jena. Suntem mici, mici dar mici rău tare. Concluzia este una singură: ‘’Vine iarna
UN PUI DE EDITORIAL. DE CE SUNTEM CERŞETORI ÎN PROPRIA ŢARĂ? de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371931_a_373260]
-
1618 din 06 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt frumos cum nimeni altul nu e și n-a fost vreodată. Port în mine lumea toată și-ndrăzneț îmi este saltul când alint tandru înaltul. Nu mă tem de frig și zloată, iubesc iarba-nmiresmată și disprețuiesc asfaltul. Sunt frumos fiindcă-îmi visează orice fibră în ființă o eternă biruință și că viața-mi nu cedează, că-i puternică și trează uimitoarea mea voință, că ard ruguri în credință, că-n speranță îmi
SUNT FRUMOS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372456_a_373785]
-
Și-n via cu lacrimi adoarme uscatul Trecutul brodează cu mintea înaltul În toamnă cuvântul reclamă frisoane Născut ești în jalea pământului toată Să fii fericirea luminii din vise Vibrantele fructe de vânturi încinse Filmate-s de umbre crescute prin zloată Referință Bibliografică: Vorbă pe coji de castane / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2290, Anul VII, 08 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Carmen Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
VORBĂ PE COJI DE CASTANE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372491_a_373820]
-
XXI. IAR SMOALĂ, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011. Plouă Plouă și în case Plouă peste inimi, gârbovite, arse Frig este-n ‘năuntru, frig e și afară Gândul ce împresoară iute te doboară zloată, noroi scurse din buboaie grase ce n-au nicio noimă atât de grețoase iubiri îndrăcite ziduri coșcovite totul se transformă-n moină-ofticoasă ce te-mping cu sila peste-o planturoasă și-aș merge-n pădure cu un parpalac ... Citește mai
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ACASĂ LA IANCU Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 232 din 20 august 2011 Toate Articolele Autorului E toamnă târzie cu burniți și zloată, Durerile-n noi adunate-s mănunchi, Doamne privirea-ți, peste noi o fă roată Căci rugă îți facem Mărite-n genunchi. De nicăieri spre noi năvăliră Mulțime nomadă de aspri vulturi, Verzile cetini spre pământ prăvăliră În templu-Ți de
ACASĂ LA IANCU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371227_a_372556]
-
rezemându-mă de ele. bolovanul mi-e prea greu ca să-l urc singur doar eu, aș chema pe nu știu cine, dar n-aude și nu vine, parca-aș fi un temnicer ce face scară la cer, printre fulgere și ploi, printre zloată și noroi, când ajung în vârf de munte pletele îmi sunt cărunte, bolovanul se prăvale și o ia din nou la vale și-uitea așa o duc mereu, blestem de la Dumnezeu. Referință Bibliografică: creanga Ta firavă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare
CREANGA TA FIRAVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377075_a_378404]
-
interveni agentul principal Mititelu, aplecându-se pe volan să observe mai bine șoseaua. Jigodiile pot fura și tâlhări mai ușor pe vreme rea. Oamenii merg pe trotuar cu privirea în jos, să vadă unde calcă, ferindu-se de vânt și zloată. Nu aud pașii din spate sau lacătul spart... Intrară cu toții într-un fel de meditație intimă, după aceste lămuriri. Pe unele porțiuni, aproape de intersecții, se auzea vuietul de afară. Pătrunseseră în cartierul mărginaș al municipiului, unde erau mai multe spații
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
Și-n via cu lacrimi adoarme uscatul Trecutul brodează cu mintea înaltul În toamnă cuvântul reclamă frisoane Născut ești în jalea pământului toată Să fii fericirea luminii din vise Vibrantele fructe de vânturi încinse Filmate-s de umbre crescute prin zloată ... Citește mai mult Pe unde-ți pășesc azi tăcerea și gândulCând plânge fereastra de ploaia mocnindăCând frunza se-nclină pe digul din tindăLa mine în suflet când vii Când mi-e rândulAlunecă vorba pe coji de castaneși-n via cu lacrimi
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
mi-e rândulAlunecă vorba pe coji de castaneși-n via cu lacrimi adoarme uscatulTrecutul brodează cu mintea înaltulîn toamnă cuvântul reclamă frisoaneNăscut ești în jalea pământului toatăSă fii fericirea luminii din viseVibrantele fructe de vânturi încinseFilmate-s de umbre crescute prin zloată... XI. ÎN SUBSOLUL MINȚII, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 2289 din 07 aprilie 2017. Iubește-mă ca pe-un copil cu lumea la picioare Să scriem constelații noi în tot subsolul minții Să coasem cerului năvod de mână
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
doar era plin de fete mândre și frumoase.... taman bune de măritat! Și măritate....și văduvioare tinerele.....și mai puțin tinerele....că de....satul era mare! Mergea așadar Ion seară de seară, indiferent că era senin, înnorat, ploaie vânt ori zloată.....că nu era o problemă...găsea el o poartă deschisă și vreo binevoitoare care să-l primească în casă. Se ducea drept la țintă, după timpul de afară....știa unde să meargă! Mergea, mergea, dar de multe ori, uita să
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
Poet începu cu povestea nașterii sale într-un sătuc de munte, dintr-o străveche familie de răzeși neînfricați și foarte gospodari, cu școala pe care el o făcuse în satul natal, în condiții greu de imaginat acum, prin vânt și zloată, cu picioarele desculțe, ars de flacăra divină a cunoașterii, apoi școala profesională de strungari, la internat, ce rezultate formidabile obținuse, cum de se mirau toți de inteligența sa ieșită din comun, cum primele lui poezii au produs un frison în
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
inimă, 145 Și nici să îmblînzească Elementele, căci era însuși înrobit; Astfel că se-avîntắ în zbor cu groază și durere, și lacrimi de căința. Și cînd trecu de-aceste groaze de la miazăzi se-apropié de Răsărit, Pustiu, fără cărări, bătut cu zloata groaznică de fier, veșnică grindină și ploaie. Și nici un chip acolo nu era, nici o vietate, si totusi calea să trecea prin 150 Lumea-aceasta-ngrozitoare; statu o vreme și se uitắ napoi asupra Groaznicei călătorii de dinainte, Dealuri și Vai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mă face destul de voios. Mai am de mers pe jos vreo patru kilometri până la casa În care am crescut. După cum prea bine știți, datorită lipsei de motorină, s-au scos autobuzele de pe traseele mai lungi. E frig, bate vântul și zloata, pe șosea nici un bec, chiar și În casele din zare sălășluiește Întunericul. Un colț de lună se zbate de după un nor, anunțând că pe undeva, În altă parte, ar fi și lumină. Sunt bucuros că am prins niște unt și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
râu, se aude chemare de clopot. Ieși din pasivitate și amorțeală și Îți Îndrepți pașii spre acolo. Cu sufletul golit și cu speranța că acolo vei găsi pe cineva... 13.7. Momente ale trecerii și petrecerii Dimineața devreme, prin decembrie. Zloata de-afară prinde să se preschimbe În ninsoare. Copacii iau o nouă Înfățișare, alta decât până acum, și deslușesc În coroanele lor chipuri inedite, animale fantastice, alcătuiri curioase, doar de mine dorite. Ce bine e când universul din jur Îți
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
fost.” Versul profetic al lui Goga se încarcă aici de ideologie. Tonul oracular, tentativele demiurgice din Cântece de pierzanie sunt convertite în jubilație revoluționară. Chivără Roșie reprezintă alegoria-cheie a primei epoci de entuziasm, când duhul revoluției „Umbla fără hodină / Prin zloată, prin ploaie, prin tină, / prin munții sâlhui / În casa orișicui / Văzut-nevăzut...” Istoria transilvană își află întruparea în epopeea răscoalei lui Horea. Abstract vorbind, el poate fi și ipostaza ideală a poetului, ce se regăsește solidar cu istoria („La mine-n
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
de luptă și de răbdare În mintea lui trează și În inima lui caldă am găsit sprijinul speranțelor noastre și dezlegarea Înaltei chemări a neamului nostru. Îl urmăresc cu gândul de-a lungul veacurilor, Îl văd cu pieptul dezvelit În zloată și În bătălii, muncind ca să plătească dările țării, luptând ca să și apere pământul, căzând și ridicându-se iar, murind În șes și renăscând În munți, pururea tânăr, pururea mândru... .” Alexandru Vlahuță ,,Învățați dar istoria și veți ști ce suntem, de unde
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]