116 matches
-
primitoare, ci ca zone goale, nedelimitate, ce trebuie evitate. S-ar putea spune, pe drept cuvânt, că efectul planului a fost eliminarea tuturor locațiilor neautorizate, unde ar putea avea loc Întâlniri neoficiale și unde oamenii s-ar putea aduna spontan. Zonificarea funcțională și dispersarea au făcut ca Întâlnirea unei alte persoane să necesite, efectiv, planificare. Figura 19. Stradă din cartierul de locuințe Barra Funda, Săo Paulo, 1988. Figura 20. Calea de acces L1 către un cartier rezidențial, Brasília, 1980. Figura 21
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
celor care locuiesc În el. Prin comparație cu viața colorată și variată din Rio și Săo Paulo, traiul În Brasília cea monotonă, repetitivă și austeră seamănă probabil cu viața Într-o celulă de izolare. Deși a creat ordinea formală și zonificarea funcțională, rețeta urbanismului extrem-modernist a făcut acest lucru cu prețul unui mediu sărăcit din punct de vedere senzorial și monoton, un mediu ale cărui victime sunt sufletele locuitorilor. Anonimatul pe care l-a impus acest oraș este evident dacă ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
cu privire la sănătate, eficiență și ordine rațională. Cum această capitală progresistă avea să se dezvolte după un plan unitar și integrat, pe un teren deținut În Întregime de stat, și În condiția În care toate contractele, licențele comerciale și deciziile privind zonificarea aparțineau agenției de planificare (Novacap), premisele păreau favorabile realizării unei „miniaturi utopice”. Cât de reușit a fost orașul Brasília ca spațiu utopic extrem-modernist? Dacă Îl judecăm În funcție de diferența față de unele orașe braziliene vechi, atunci a reprezentat un succes considerabil. Dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
care azi sunt mai tot timpul goale (figura 27). Figura 27. Chowk-ul (piața) proiectat de Le Corbusier pentru centrul orașului Chandigarh. Deși În India intersecțiile au fost mereu locuri publice de adunare, Le Corbusier a modificat proporțiile și a conceput zonificarea astfel Încât să Împiedice desfășurarea de activități animate pe străzi. Un observator recent nota: „Privit de la sol, totul e la scară enormă, iar distanța Între străzile care se intersectează este atât de mare, Încât nu vezi decât Întinderi lungi de beton
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
vedea” orașul mai Întâi de sus, Jacobs Îl privește din punctul de vedere al pietonului care Îl străbate În fiecare zi. În plus, autoarea era și un activist politic, implicat În multe campanii Împotriva propunerilor de schimbare a planului de zonificare sau de construire de șosele și de locuințe, pe care le considera nejudicioase. Este imposibil de imaginat că o critică atât de radicală și astfel argumentată ar fi putut emana din interiorul cercului intelectual al urbaniștilor. Noua disciplină - sociologia urbană
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
ei știu ce vor oamenii și cum ar trebui aceștia să Își petreacă timpul - este, după părerea lui Jacobs, o viziune Îngustă și arogantă. Urbaniștii, sau cel puțin planurile lor, porneau de la presupunerea că oamenii preferă spațiile deschise, ordinea vizuală (zonificarea) și liniștea și că vor să locuiască Într-un loc și să lucreze În altul. Or, Jacobs crede că nu este așa. Ba mai mult, ea este pregătită să Își susțină poziția cu observații atente asupra vieții de zi cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
este așa. Ba mai mult, ea este pregătită să Își susțină poziția cu observații atente asupra vieții de zi cu zi a străzii, și nu cu presupuneri privind dorințele umane, formulate undeva la un nivel superior. Logica segregării spațiale și zonificării unifuncționale pe care o propuneau urbaniștii și pe care o critică Jacobs era În același timp estetică, științifică și practică. Din punct de vedere estetic, ea aducea regularitatea vizuală - chiar Înregimentarea - impusă de sculpturala viziune de ansamblu. Din punct de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
trebui să dețină monopolul În zona lor, pentru ca nu cumva clientela să fie atrasă de competitori. Era de ajuns ca formula să fie aprobată prin lege, garantându-se astfel centrului comercial hegemonia În aria sa de cuprindere. În aceste condiții, zonificarea rigidă și unifuncțională nu mai reprezintă doar o măsură estetică, ci și un sprijin indispensabil pentru urbanismul științific, putând fi folosită pentru a transforma formulele cu rol de observații În profeții Împlinite. Orașul radical simplificat este, de asemenea, practic și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
solului. Cartierele unifuncționale, În care toate apartamentele sau birourile Îndeplinesc roluri similare, sunt mai ușor de construit. Le Corbusier aștepta cu nerăbdare un viitor În care toate componentele necesare clădirilor din aceste zone aveau să fie prefabricate la scară industrială. Zonificarea bazată pe aceste principii are drept rezultat un oraș care, la nivelul fiecărui cartier, este mai uniform din punct de vedere estetic și mai „ordonat” din punct de vedere funcțional. Fiecărei zone Îi corespunde o singură activitate sau o serie
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
de faptul că principala activitate a orașului este administrarea țării. Autoritățile nu trebuie să se lupte, așa cum i s-a Întâmplat lui Haussmann, cu centrele comerciale și culturale deja existente. În plus, cum ele sunt acelea care controlează instrumentele de zonificare, angajarea forței de muncă, distribuirea locuințelor, nivelul salariilor și amplasamentele urbane, pot adapta mediul la cerințele orașului. Urbaniștii susținuți de stat sunt asemenea unor croitori care au nu numai libertatea să inventeze ce haine doresc, ci și pe aceea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
din urmă caz, un colhoz se ocupa de producerea furajelor pentru vite sau porci, iar hrănirea și creșterea acestora reveneau altei ferme. Logica ce stătea la baza colhozurilor și a specializării regionale era, În linii mari, aceeași ca În cazul zonificării funcționale a orașelor. Specializarea reducea numărul de variabile pe care trebuiau să le ia În calcul agronomii și creștea, În același timp, gradul de rutină a muncii și, deci, puterea și nivelul cunoștințelor celor de la centru. Aproprierea a urmat un
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
măsurătorilor și problema proprietății comune simplificarea Landau, Paul Soiuri locale Langston, Nancy Limbă artificială impunerea unei limbi oficiale mētis-ul exprimat În Le Bon, Gustave Le Corbusier perspectiva aeriană fascinația pentru avion influența asupra planului Brasíliei fascinația pentru Uniunea Sovietică doctrina zonificării funcționale simplitatea geometrică preferată de despre fericire influența asupra arhitecturii clădirile prefabricate despre problema mahalalelor despre rolul autorității proiectele urbane nerealizate ale Leach, Edmund Liga Timpului Lizibilitate prin adoptarea supranumelor și intervenția autoritară În procesul bolșevic de restructurare a Rusiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Tribe, KEith Troțki, Leon Tsing, Anna Lowenhaupt Tuan, Yi-fu Toscana, tentativa de recensământ Statele Unite hărțile cadastrale În entuziasmul pentru agricultura extrem-modernistă interesul pentru colectivizarea de tip sovietic silvicultura științifică În Urbanism manifestul CIAM dictatura proiectantului În diversitate și complexitate În zonificarea funcțională În structurile de tip grilă din punct de vedere comercial În proiectele nepuse În practică ale lui Le Corbusier miniaturizarea În neajunsurile În materie de predicții simplificări În și restructurarea Parisului proiectele de curățare a mahalalelor În comparație cu realitatea socială
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Națiunilor - cea mai universală instituție din acea vreme - câștigase premiul Întâi. Ibid., p.46. Ibid., p. 29-30. Pentru o demonstrație convingătoare a faptului că la baza comunităților nereușite și a extinderii anarhice a suburbiilor În Statele Unite stau legile rigide de zonificare funcțională, vezi James Howard Kunstler, „Home from Nowhere”, Atlantic Monthly, septembrie 1996, pp. 43-66. Lawrence Vale, Architecture, Power, and National Identity, Yale University Press, New Haven, 1992, p. 109. Le Corbusier, The Radiant City, p. 71. O alternativă este aceea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
nu ar fi respins această părere ca principiu, Însă, În practică, era Întotdeauna foarte preocupat de proprietățile sculpturale ale proiectelor de orașe sau de clădiri - ceea ce uneori dădea rezultate nemaipomenite, ca În cazul capelei Notre-Dame-du-Haut, Ronchamp. O critică utilă a zonificării se găsește În James Howard Kunstler, „Home from Nowhere”, Atlantic Monthly, septembrie 1996, pp. 43-66. Jacobs, Death and Life, p. 375. Această idee pare rezonabilă mai ales În condițiile În care operele de artă disciplinate la care se referă autoarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
în vedere o serie de criterii. Astfel, mediul urban (municipii și orașe) este mediul social definit de următoarele trăsături: − densitate mare a populației; − concentrare mare a fondului construit; − existența unei echipări complexe și diferențiate a teritoriului; − o anumită structură și zonificare funcțională a localității; − angajarea populației în activități preponderent neagricole; − existența unei rețele de deservire a populației cu anumite servicii. Mediul rural (comune și sate) este acel mediu în care activitatea preponderentă este cea agricolă; este caracterizat printr-o mai mică
Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
lipsa de eficiență a acestora. Libertatea sătenilor de a defrișa și desțeleni unde vor și cât pot în funcție de nevoile și posibilitățile lor a fost menținută după legile nescrise ale țării, până la apariția Regulamentului organic. Influența obștii sătești este evidentă în zonificarea moșiei fiecărui sat, proprietatea colectivă și individuală” (- Obștea țărănească în Țara Românească și Moldova feudală, București, 1964). Proprietatea individuală viza tot ce fusese obținut de om prin eforturile sale: casa construită de fiecare familie, țarina creată prin desțelenire, prisăcile, viile
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
uman - geografic se dorește să fie și o modestă contribuție la cunoașterea condițiilor naturale și social-economice ale teritoriului comunei Șipote și să constituie, astfel, o sursă de date folositoare pentru rezolvarea unor probleme specifice teritoriului: amenajarea și sistematizarea localităților comunei, zonificarea funcțională a terenurilor, combaterea eroziunii solurilor și a altor forme de degradare a versanților, valorificarea resurselor naturale și de muncă, organizarea circulației și a transporturilor, echiparea tehnico -edilitară, reabilitarea, protecția și conservarea mediului . Totodată, fără pretenția că acest demers științific
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
în vedere o serie de criterii. Astfel, mediul urban (municipii și orașe) este mediul social definit de următoarele trăsături: − densitate mare a populației; − concentrare mare a fondului construit; − existența unei echipări complexe și diferențiate a teritoriului; − o anumită structură și zonificare funcțională a localității; − angajarea populației în activități preponderent neagricole; − existența unei rețele de deservire a populației cu anumite servicii. Mediul rural (comune și sate) este acel mediu în care activitatea preponderentă este cea agricolă; este caracterizat printr-o mai mică
Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_491]
-
densității În zonele centrale (creșterea numărului de clădiri multietajate). Noile zone indus t r iale create În această perioadă sunt amplasate tot În aceste zone de periferie (aproximativ 4/5 din suprafața periferiei), mod de repartiție tributar noilor concepte de zonificare funcțională În vigoare În Europa acelei perioade. Această dezvoltare motivează așezarea noilor locuințe În această zonă, proximitatea locului de muncă fiind și ea un argument În alegerea amplasamentului. Zona centrală a capitalei Începe să capete astfel un caracter comercial și
Polarităţile arhitecturi by Irina Calotă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92845]
-
cartier (și nu numai). Trebuie menționat faptul că acest amalgam de locuri cu specific diferit se alăturau, de cele mai multe ori, fără reguli vizibile Într-un oraș a cărui societate dorea o modernizare, care, În mod cert, se traducea și prin zonificarea funcțională pe care urbaniștii perioadei o doreau. Cincinat Sfințescu, În studiile premergătoare Planului Director de Sistematizare a capitalei, afirma: „Desigur că și zonificarea urbanistică, ca specialitate funcțională, nu poate fi privită decât ca mijloc de perfecționare a orașului. Așa fiind
Polarităţile arhitecturi by Irina Calotă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92845]
-
Într-un oraș a cărui societate dorea o modernizare, care, În mod cert, se traducea și prin zonificarea funcțională pe care urbaniștii perioadei o doreau. Cincinat Sfințescu, În studiile premergătoare Planului Director de Sistematizare a capitalei, afirma: „Desigur că și zonificarea urbanistică, ca specialitate funcțională, nu poate fi privită decât ca mijloc de perfecționare a orașului. Așa fiind, nu mai este cazul să ne Întrebăm dacă un plan de sistematizare trebuie sau nu să cuprindă și zonificare, dacă trebuie sau nu
Polarităţile arhitecturi by Irina Calotă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92845]
-
afirma: „Desigur că și zonificarea urbanistică, ca specialitate funcțională, nu poate fi privită decât ca mijloc de perfecționare a orașului. Așa fiind, nu mai este cazul să ne Întrebăm dacă un plan de sistematizare trebuie sau nu să cuprindă și zonificare, dacă trebuie sau nu să lăsăm o confuzie cartierelor.― (Sfințescu 1931: 176). Dintre noii locuitori cu mijloace materiale reduse, cei mai defavorizați sunt considerați muncitorii , care ocupă, În general, un loc aparte În preocupările vremii. Acest lucru este motivat și
Polarităţile arhitecturi by Irina Calotă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92845]
-
de delimitare a orașului, delimitarea administrativă a comunelor suburbane limitrofe, Împiedicarea extinderii orașului printr-o centură de plantații destul de lată aflată În posesiunea orașului, ce ar rămâne neconstruită. Un element complet nou adus de acest plan urbanistic este propunerea de zonificare a orașului: specializarea pe cartiere funcționale a orașului . Aceasta „se referă la raporturile reciproce ale clădirilor și raportul dintre construcții și stradă În ce privește Înălțimea construcțiilor și utilizarea lor― (Sfințescu 1919: 120) și găsește orașul Împărțit În următoarele zone funcționale: cartierul
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
și parcuri, cartierele Floreasca și Tei pentru locuințe ieftine, cartierele industriale, cartierele de locuințeieftine de lângă celeindustriale și cartierul de vile de la Văcărești. Târziu , după elaborarea Planului de Sistematizare din 1921, În 1931, Într-un articol, C. Sfințescu prezintă teoretic metoda zonificării urbanistice. Termenul, de origine englez (―zoning‖), este plasat cu mult În urma 114 practicii, pe care Sfințescu o aruncă până la orașele antichității. Zonificarea, un fel de specializare funcțională a cartierelor, deși apare ca fenomen natural În evoluția orașelor, a fost impusă
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]