268 matches
-
alibi, Cluj, 1973; Omul de la capătul firului, București, 1973; Minerva se dezlănțuie, București, 1974; Plan diabolic, București, 1974; Cianură pentru un surâs, Cluj-Napoca, 1975; Bună seara, Melania!, Cluj-Napoca, 1975; Agentul secret al lui Altân-Bey, București, 1976; Panică la căsuța cu zorele, București, 1977; Anchetă în infern, București, 1977; Al cincilea as, București, 1978; Logofătul de taină, București, 1978; 320 de pisici negre, Cluj-Napoca, 1979; Ochii jupâniței, București, 1980; Ștafeta, București, 1981; ed. (O bombă pentru Revelion), București, 1999; Letopisețul de argint
OJOG-BRASOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
mai repede din vasele de plastic. De ce nu flori? Nimic nu vă împiedică să adăugați flori grădinii de pe balcon: levănțică, petunii, geraniu, lobelia, garoafe de India, condurul-doamnei... Pentru suspensii, alegeți plante cățărătoare și curgătoare precum iedera, petuniile și geraniul curgător, zorelele. Copiii și grădinăritul Vă puteți iniția copiii în tainele cultivării plantelor ca într-un joc: luați pahare de iaurt goale în care puneți puțin pământ și două sau trei semințe de salată (cu frunza creață) sau chiar o boabă de
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
Fata mea, ia mai uită-te tu pe pământ, că e și mai frumos ca în ceruri. Și m-am uitat, ne-am uitat cu toții. Rățuștele și gâștele s-au retras în vale și și-au ascuns capul sub aripă. Zorelele s-au strâns, regina-nopții s-a deschis, floarea-soarelui se rotea, năucită. Găinile și-au adunat puii și s-au retras la culcare. În afară de ai mei și de vecini, toți erau în casă, dându-se cu capul de pământ la icoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și s-au retras la culcare. În afară de ai mei și de vecini, toți erau în casă, dându-se cu capul de pământ la icoane sau privind cu ochii dilatați la televizor. Când treptele de lumină au început să crească iarăși, zorelele s-au deschis, regina-nopții s-a închis, floarea-soarelui și-a regăsit rotirea înceată, rățuștele și-au scuturat aripile, cocoșii au cântat de ziuă. O zi derulată în patru minute, o zi întreagă. Cea mai acută percepție cosmoterestră pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
jumătate și mă lăsasem În picaj, și după aia m-am ridicat și, cum mă uitam În spate, Îi vedeam ieșind din cuptorul Ăla explodat, căzÎnd și Încercînd să scape din zonă și parașutele li s-au deschis ca niște zorele mari și frumoase care Înfloresc pe loc, iar avionul era acum o chestie mare, cuprinsă de flăcĂri, ceva cum nu s-a mai văzut, și se tot Învîrtea, și mai erau patru parașute, la fel de frumoase ca orice lucru frumos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ținea de un mâner, eu mă legănam lângă ea și astfel defila prin fața noastră un oraș atât de frumos, de misterios, că abia ne încăpea în pupile. Dimineața orașul era învelit de-o auroră ca apa rece. Erau la modă zorelele care-și deschideau cupele albastre, cu vine violete, pe după aproape fiecare grilaj. La amiază tramvaiul era foarte aglomerat. Un țărănet vesel, cu băști, șepci și treninguri, iar femeile în fuste cu imprimeuri înflorate și broboade, umplea vagonul, râzând, făcând gălăgie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rămânea destul timp de gândire. Flori adevărate nu aduseserăm, căci s-ar fi veștejit până la sfârșitul jocului, dar fiecare dintre noi s-a gândit la o floare și-am scris și numele celor șapte flori pe bilețele. Balena a tras zoreaua, Ada cârciumăreasa, Carmina garoafa (aici, normal, s-a râs mult), Puia floarea-de-piatră, Ester dalia, Garoafa gura-leului, iar mie, de departe norocoasa de până acum, mi-a picat în brațe regele florilor, trandafirul. Aveam să fiu o regină cum nu meritam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în mijlocul cercurilor de cretă. Balena trona acolo ca o Venera din magdalenian, impunătoare prin proporții, dar căurînd-o mereu cu privirile speriate pe Puia, al cărei ajutor îl implora. După ce-am făcut câte o reverență în fața ei, i-am înmînat zoreaua și iadeșul. Balena se feri la început de ele, cu un gest încurcat, dar până la urmă le primi. Toate ne simțeam datoare s-o privim disprețuitor, chiar și în ciudata ei ipostază de regină. Zoreaua și-o puse în piept
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în fața ei, i-am înmînat zoreaua și iadeșul. Balena se feri la început de ele, cu un gest încurcat, dar până la urmă le primi. Toate ne simțeam datoare s-o privim disprețuitor, chiar și în ciudata ei ipostază de regină. Zoreaua și-o puse în piept, vîrîndu-i codița în corsajul bluzei, iar iadeșul îl învîrti de câteva ori între degetele grăsuțe, până ce se nimeri să-l apuce de părțile lățite de la capătul furcii, cu câte o mână pe fiecare dintre cele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
s-a părut o idee prea grozavă, dar mergea pentru început. Bătrânețea era ușor de mimat, ne gândeam noi, dar cum să mimezi vârsta de treizeci sau patruzeci de ani? Oricum, porunca era poruncă, așa că grasa, care tot mai purta zoreaua de ieri, acum ofilită, la piept, calcă peste linia de zece ani, căci avea deja unsprezece, și-o porni cu pași mici și rari de-a lungul aleii. Ca s-o "cronometreze", cum auzisem că se face la concursuri, Ada
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și să-l invidiem." " Nu l-am întîlnit încă, răspundea Leana. Nu știu cum arată. Dar când îl voi întîlni, am să vi-l aduc aici, să-l cunoașteți și voi." - Ciudat, spuse Cladova, întorcînd capul spre zidul acoperit cu iederă și zorele, care se prelungea, dincolo de boschete, până la bucătării. Foarte ciudat. - Nu, nu vine încă, îl liniști Hrisanti. N-a trecut jumătate de ceas. Aici, la "Platani", am observat asta mai demult, revine întîia oară după treizeci de minute, iar a doua
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-i deschisă. O poartă înaltă, de fier forjat, vara era un chioșc în spatele curții, un chioșc acoperit de iederă și mâna-maicii-domnului... Și toată casa acoperită de iederă și de glicină și mâna-maicii-domnului. Pe vremuri avea și niște flori ca niște zorele, da mari, cât roata carului, madam Ioaniu le pripășise și tot ea știa cum le zice. Mirosea vara și lămâița, și mâna-maicii-domnului, și teiu, și trandafirii, din stradă mirosea de te picnea somnu și te lua durerea de cap... Parcă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Iar gestul de azi... cu totul anormal ! Și de jucat se joacă tot anormal, am observat-o : deși are atâtea păpuși, preferă să se joace cu frunzele, le mișcă și nu știu ce le spune... De fapt, vorbește singură... Erau perdele de zorele și mă jucam cu frunzele lor : în fiecare frunză deosebeam alt chip de om... Și-atunci am urcat încet-încet scara și am intrat în cabinetul lui Papa, eram singura care aveam voie să intru fără să ciocăn la ușă, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
când stăteam eu iarna, la vremea de grădiniță (căruia i se spunea ghindăgartă sau obodă), gripat eram și în casă mă nevoiam și mă bleojdeam în curte ca să văd cum anume ninge peste brad și peste straturile de flori, de zorele și de trandafiri din aceia cățărători. Vara la pescuit și, mai apoi, la Cina creștină Când e nasol, când istoria năvălește apocaliptic, e vremea să ne retragem în munți, în izolare, în pustie. Îmi aduc aminte de 16 decembrie '89
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
niște toarte solide și nasul cu pămătuf sub el, te cuprindea mirarea. Vizitiul îl avea ca la oamenii de zăpadă, lung și ascuțit ca un morcov. Ajunseră la poarta casei. Gardul era mohorât fără trompetele roz, albăstrui și mov ale zorelelor, care îl înfloreau până toamna târziu. Coborâră și-l invitară și pe vizitiu în casă. Și el voia să cumpere un clapon, să-l gătească de Anul Nou. Nea Cercel avea și un cocoș de sămânță, unul cu pieptul lat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ai aflat? Vei ocoli căile obișnuite de acces. ― Adică? Melania Lupu făcu o pauză. Spuse abia auzit: ― Veți intra pe dedesubt. ― Tot nu înțeleg. ― Mă așteptam. În apropierea muzeului se află o vilă. Cei din cartier o numesc Căsuța cu zorele. Câțiva metri de pământ despart pivnița vilei de canalul colector al unei foste întreprinderi, un laborator chimic, în prezent demolat. Canalul colector trece pe sub muzeu. Efortul vostru va consta deci în săparea a 8-10 metri de pământ, din pivnița Căsuței
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
metri de pământ despart pivnița vilei de canalul colector al unei foste întreprinderi, un laborator chimic, în prezent demolat. Canalul colector trece pe sub muzeu. Efortul vostru va consta deci în săparea a 8-10 metri de pământ, din pivnița Căsuței cu zorele spre canal, și de la canal până la subsolul muzeului. În trei oameni, povestea nu vă poate lua mai mult de două ore. Ionescu își lărgi puțin gulerul cămășii. Gămăliile de fosfor ale ceasornicului azvârleau licurici: "E nebună! Nebună de-a binelea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aud: "Melania s-a zaharisit. Și mofturile astea de fecioară... Nu zău, se crede de 14 ani... Ce faci, Șerbănică?" Melania apucă delicat motanul de urechi: ― Cred că e timpul să mergem la culcare. CAPITOLUL III PANICĂ ÎN CĂSUȚA CU ZORELE ― Ah! Bine că mi-am adus aminte! Cristescu deschise servieta și scoase un pachet punîndu-i pe masă. Prin hârtia ruptă se rostogoliră câteva migdale și un marțipan, prăjituri mici de ciocolată, bezele. E pentru tine, dragul meu! Locotenentul mirosi fursecurile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a avut noroc." Se uită pe furiș spre Scarlat și se ghemui și mai mult aducîndu-și genunchii la bărbie: "Aici nu mă nimerește". Încercă dintr-o dată o senzație ciudată de eliberare, de parcă s-ar fi aflat singur în vila cu zorele, departe, pentru totdeauna departe... * Își repezi genunchiul în stomacul cârnului. Dascălu icni și căzu moale pe spate. Inginerul îi fixă masca sub bărbie, apoi îl tîrî eliberând locul. Rămase câteva clipe gâfâind. Sudoarea sau poate lacrimile îl orbeau. Apucă târnăcopul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
soră neajutorată, șubredă. Inima, știți... Mi-e teamă că nu va rezista. Maiorul îl privi lung încercînd să nu zâmbească. Rosti absent: ― Strada Aristide Condurache, deci... ― Da, o vilă mică, vopsită în galben... În cartier i se spune Căsuța cu zorele. De la Grădina Icoanei o luați la stânga și... Cristescu clătina din cap pe gânduri. Privirea îi căzu întîmplător pe ceasul pilotului: 4. Se crispă brusc: ― Ce-ați spus? ― V-am oferit un punct de reper. Imobilul se află chiar vizavi de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Bătrâna a devenit pentru mine o obsesie de vreme ce nu mă mai pot ocupa de o dandana fără să presupun spontan că la ea duce capul liniei. Când pilotul mi-a comunicat că Muzeul Chiusbaian se află vizavi de Căsuța cu zorele... Cristescu făcu o spirală în aer fluierând ușor. Azimioară își holbă ochii mici. ― E uluitoare! Parcă totuși nu-mi vine să cred... Maiorul își săltă obosit umerii. ― Muzeul mi-a confirmat adineauri cele mai sumbre ipoteze. Numai că de astă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
inocente. Pilotul mi-a spus că abia respiră, îi era chiar teamă de un atac... Ce să mai discutăm, e machiavelică, domnule! Își desprinse din mers pardesiul și pălăria. Fularul îi atârna afară din buzunar. ― Hai să vedem Căsuța cu zorele. ― Ce facem cu șantajul? ― Habar n-am! Aș vrea să-l cunosc pe ăla în stare să-mi dea o idee. Azimioară își coborî privirea. Nu-l văzuse niciodată atât de iritat. Și limbajul îl surprindea. ― Mai plouă? ― Plouă. Pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
câinii, Gaston a și sărit: — Mă duc acolo. Acum. I-a privit implorator, ca un copil care cere o mare favoare. Au reușit, până la urmă, să-l convingă să aștepte până a doua zi dimineață, dar părea complet vlăguit, precum zorelele ziua-n amiaza mare. Takamori nu și-ar fi putut imagina niciodată că un câine însemna atât de mult pentru Gaston. Venim cu tine, spuse Tomoe. Până și ea părea dornică să-l mai liniștească. S-a făcut ora unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Nicolae Mantu”, Galați profesor îndrumător Ciobanu Gabriela Amintiri de neuitat sau Călătoriile lui Stejărel Vântul dezmierdat de soare se alinta cald printre florile pomilor albi. Bunicul așezat pe o bancă își ștergea cu o mână tremurătoare ochii încercănați ca două zorele pe un zid năruit. Avea trupul gârbovit, palmele aspre și bătătorite, fața ridată și înnegrită de vânt, părul și mustața albe ca neaua și ochii căprui, dar care te priveau cu dragoste și bunătate. A fost un om puternic, drept
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ce mai priviri avea! Gheorghe a băgat de seamă. Mai la ziuă, când se încurcaseră limbile și dase o amorțeală peste Nicu-Piele, 1-a tras afară, pe prispa de lut a casei. 113 Era o noapte limpede. Deasupra foșneau frunzele zorelelor cățărate pe pereții scunzi. Mahalalele Bucureștiului se zăreau într-o parte, cu luminile lor pierdute. - Îți place, Paraschive? întrebă codoșul. - Ce să-mi placă? făcu ăl tânăr pe prostul. - Didina! Celălalt tăcu. Din casă se auzea glasul guristului: Foaie verde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]