10,539 matches
-
plăcerea să ne-o-ncurce În legănarea lor atît de dulce, Încît chiar Domnul, dintre perne-albastre, Se apleca să ne privească-ncolăcirea Ce ne-o dădea, nostalgică, Iubirea... Cum se pierd visele avute-n zori... Cum se pierd visele avute-n zori! Pe la amiază-abia de mai ții minte Cît de frumoasă, albă și fierbinte E-adîncitura unei subsuori! Și chiar de-ai căuta cu lumînarea, Nu mai găsești mersul cu pașii mici A celeia ce-și uită dezmierdarea Cum și-ar lăsa sub
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
pe-aici prin orașul din care te-ai decupat cu atâta mârșăvie plouă de o lună iar câinii urlă noaptea chiar și atunci când n-o văd pe aici numa’ eu și fiul spițerului mai animăm localu’ lu’ grasu’ până către zori întrucât ceilalți s-au îmbrăcat în negru din cauza ta și-au lăsat bărbi și-o tot țin langa a post. recunoaște și tu hiroșimă mică așa nu mai merge! bornă kilometrică de-acum înainte se va așterne din nou liniștea
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
ca ielele în vis Și semănai într-adevăr cu ele Când albul trup al nopții l-ai ucis, Când pe zăpezi ard negrele drapele. Nu focul din priviri, nici rugul pus Să mistuie credința mea deșartă Mă vor întoarce-n zori sau în apus La dragostea ce prea ușor te iartă. Vei aștepta zadarnic să mai viu, Să vezi cum urcă sângele-n statuie, Când eu te-nchid în gânduri ca-n sicriu Și din priviri bat ultimele cuie... 1982 ȘI
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
cade Stârnind bulboane și cascade... Și munții care se îneacă De-o răzvrătită tuse seacă... Și nopțile ce se anină Cu disperare de lumină... Și lacrimile ce îngheață Ca somnul visului pe față... Și patimile iluzorii Pe care le sărută zorii... Și ochii dragi ce nu mai văd Nicio cărare îndărăt... 1985 STRIGOII Transilvanie, pământ de cer, Leagănul meu de vii și de morți, În care mă nasc și-n care pier, Cine cobește cu glasul de fier Că ți se
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
aprinse soarele un cuib de viespi care urcă spre noi când se face noapte eu mă retrag să le povestesc și copiilor cum în desenul meu acum părăsit pe asfalt un mic suflet stă în picioare lângă un cadavru în zori soarele va coborî din nou prin fereastra noastră cu un șir de viori întinse pe sfoară care în bătaia vântului se întorc de la dumnezeu Weekend în plină amiază un fluture zboară peste colină un bărbat își trece orele decapitând maci
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia în Amarul Tîrg Se tîrăște Poezia cum un enorm miriapod pe norii prăbușiți la pămînt deveniți mormane fumegătoare de gunoi în zori se ivesc mahmuri vidanjorii unul o măsoară cu un dispreț incomensurabil celălalt milos din fire se face că n-o vede. Lacrimi Din ochi ies lacrimi cum rîmele dintr-un pămînt afînat și nu știu ce să facă-n lumină. Program Să
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
sfâșie pânza fină. vârtej de cuvinte pe care nu le înțeleg. fereastra ieșită din pământ ușor aburită se luminează deasupra mea. îl văd pe tata cum prinde o frânghie în grădina de la possi să ne învețe pe noi fetele în zori chiar înainte să bem paharul cu lapte abia muls cum să pășim elegant să plutim să alunecăm ca niște fluturi în plasa de mătase. apoi valul negru cât o catedrală de înalt mătură puntea și dărâmă peste mine felia de
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
creierul meu stă în ceață pe vale iar sufletul melițat ca un haldure de roțile beznei se adună cu genunchii la gură dedesubt sub prundul tărcat al fîntînii Nu mișcă: noaptea înfundă izvoarele și pivnițele au gura zidită Iar în zori eu stau afară ca vedera goală pusă cu gura în jos lîngă fîntîna secată Gata: asta nu mai e viață - mă pomenesc spunînd dimineața cînd trupul scapă cu bine din somn și din noapte din lucrările beznei și sînt numai
Treimea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/5013_a_6338]
-
dau înapoi și tăcerea dintre cuvinte, acest obiect de preț din care mi-am făcut emblemă. Îți restitui și virgula dintre copaci și cratima dintre doi nori și asteriscul care face cu ochiul și semnul întrebării răsărind pe mare în zori și semnul mirării unicul plop de pe insulă și parantezele două eclipse contrare, și cele trei puncte de suspensie marcând nehotărârea mea și-a lumii, și semnele diacritice ca burnița peste fântâni arteziene, și omniprezentul a-rond ca tălpile lui Yetti
În lăcașul lor.... by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/4981_a_6306]
-
Să-mi mân mai departe prin trup bivolii sîngelui viu. Tu ești pasărea vidului, tu ești pasărea limitei, mi-este greu... Păcat, la liziera cerului ne-așteaptă de mult Dumnezeu păcat, iar se va întrista fratele nostru Ioan... Explozii oranj. Zori vineții peste Spitalul Clinic Republican. În dreptul ferestrei de la etajul al doisprezecelea, zglobii rândunele, ciurliu, ciurliu! țes pânza unei noi zile cu firul respirației mele. 21 mai 2009 Pânza de păianjen Păianjenul din ungher acum e bătrân zi și noapte îl
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
lui Ulici zidită la bază din milioane de pietre, iar în vîrf mereu altă piatră urcată de sisiful din mintea zidarului, vor acolo, sus, deși la bază este mult mai sigur, nu vor să se culce, vor să-i prindă zorii veseli ca desenele pe crucile din Săpînța, nu vor să mai asculte, nu ostenesc, deși trupul cade unde apucă și din el învie Vinicius și recită cu trandafirul în mână în fîntîna arteziană din restaurantul hotelului, din el se ivește
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
Ioana Diaconescu Semn Crucial Tavanul camerei: Dispare albastra consistență a norilor. Pe frunte semnul crucial: Nici seara nu mai este și lumina - coroană a zorilor Ne află pe o scoică roză și neagră. Apoi închiși în întunecimea ei cu gust marin. Gustul ei Pe cerul gurii noastre. Desueta Soarele în oglindă. Tunetul - oglindă spartă. Lumina în moi mărgele de hidrargir. Ies la iveală: praful, Păianjenii
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
Spune Tu primul. Văduva suedeză a lui Kafka Incredibil singur în viață -mă cred artist preocupat de culori ce imită sîngele închegat, vinul de inimă e pe sfîrșite, îmi număr pe degete prietenii din rafturi, toți dorm în somn otrăvit, zorii nu se văd încă, poate mi-ar trebui un zîmbet de seducător pentru ce va urma, pentru că nu știu ce va urma, poate mi-ar folosi calificarea unui traducător de chipuri și figuri, blîndețea unui calm șlefuitor și simt cu disperare oarecum
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
Elena Ștefoi Încă o zi Singură de tot Minunea naște prunci vii În zori, din nimic Tablou biografic Totul e parte Dintr-un întreg imprecis Sigur ca moartea Fără de pereche Groaznic eșecul Celui Atotputernic Femei singure Târziu, pe tăcute Schimbă-te, schimbă Vârtejul nepoleit Cel de pe urmă Între noi pentru totdeauna Spaima trădării Mitralieră
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6196_a_7521]
-
luciul apei Talpa dumnezeirii Aprinde scântei Pentru că te-am iubit Surdă si chioară Vechea mea suferință Cântă la harpă În tăcerea apusului Se-aude deja La trap, în zale, vuind Ziua de mâine Despre trecerea timpului Dintr-un secundar Din zori până seara Picură sânge Odă uitării Amintirea ta Numărătoare la zid Și glonț irosit Primăvară târzie înfloresc teii În ochii ciclonului Doar eu îi apăr Fără scăpare Mă încercuie O lume de lepădat Vesmânt de forță Duminică în Parcul Major
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6196_a_7521]
-
Și cu buric lăsat la întîmplare Pe pîntecele-avid de dezmierdare. Lui i-e-o rușine grea cînd ocrotește Locul acela cu parfum de pește, Ba-l mai și cîntă, laudă întruna Divina-i clipoceală-n rouă, spuma Prelinsă pe patlaginile late În zori. O, bucurii nevinovate. Sînt curios cum îmi va fi versul final. Sînt curios cum îmi va fi versul final. Oare cu fluturi? Poate roua, poate îngeri O să-mi străbată clipa-naltă-n mal Izbit de pieptul meu cu dulci atingeri
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
au fost nici atunci în amiezi ce nu sunt nici azi în amurguri ce nu vor fi niciodată. Și toate cele Și toate cele ce vin și toate cele ce pleacă și cele ce revin și pleacă din nou în zori cînd abia adie răsuflarea umbroasă-a șesului cum o dorință prea tîrziu împlinită în zori cînd abia se percepe corvoada din zare a muntelui care încă-și mai cară albastrul ușor mucezit. Constatări E simplu să vezi să treci să
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
vor fi niciodată. Și toate cele Și toate cele ce vin și toate cele ce pleacă și cele ce revin și pleacă din nou în zori cînd abia adie răsuflarea umbroasă-a șesului cum o dorință prea tîrziu împlinită în zori cînd abia se percepe corvoada din zare a muntelui care încă-și mai cară albastrul ușor mucezit. Constatări E simplu să vezi să treci să acoperi să descoperi să taci să spui să nu faci nimic să te-ntorci să
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
tine e aproape ca-n copilărie când coborai în râpa de la predeal să cauți frunze de brustur tot atât de mari cât trupul tău nu le rupeai doar îți însemnai locul să le poți găsi când vei fi trist ce așezare a zorilor pe stiva de lemne din curte luai în brațe câteva vreascuri le cărai în bucătărie și-ntre timp zorii deveneau amiază și lemnele pâlpâiau sub cuptorul în care se cocea pâinea ori cartofii timpul trecea prin fața ochilor noștri uimiți și
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
cât trupul tău nu le rupeai doar îți însemnai locul să le poți găsi când vei fi trist ce așezare a zorilor pe stiva de lemne din curte luai în brațe câteva vreascuri le cărai în bucătărie și-ntre timp zorii deveneau amiază și lemnele pâlpâiau sub cuptorul în care se cocea pâinea ori cartofii timpul trecea prin fața ochilor noștri uimiți și dispărea în șura caldă încă multă vreme după ce apunea soarele noaptea regăseam sfiala mea în fața mării pe care n-
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
Dan Bogdan Hanu O casă, aproape nimic o casă privirea ei întoarsă-i moștenire stoarsă ciur prin care zorile se cern scormonind cotloane ca niște hăuri de pîslă forfecînd hățișuri de coridoare înguste unde lumina e o cusătură în trecere pe acolo și pîrîie șfichiuie sleită în vîlvătăi lingușitoare și doar un murmur răzbate „mă voi îngropa în poezie
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
-n jur, Din faguri curge mierea de albine Ca un rîu gros, izvoarele le-nduri În suflet, clipocind sub grele lintiți Și nuferi lați loviți în miez de-un soare Ce își îndoaie razele și-n mintea-ți Trează din zori și-adînc nerăbdătoare S-ajungă la amiază, să se umple De amănunte forfotind în lucruri. O, ce păcat să treci fără să-ți bucuri Inima-n piept c-odăi calde și simple Unde te-așteaptă dragostea aievea, Ca roua ce înfrăgezește
Nu are rost să stai chircit în tine… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6620_a_7945]
-
Emil Brumaru Mereu ne punem moartea mai departe, Ca pe un gard ce-abia-l putem zări Prin ceață lin căzută-n zori de zi Ce ține, grea și deasa, pînă-n noapte. Și-atunci, si osteniți și pe-ntuneric, Visăm globuri plutind, cu zîne-n miez, Ce-nvîrt pe-un deget, ca pe-un titirez, Rodul preafraged, bucălat și sferic: Oh! dosul lor voios, de
Mereu ne punem moartea mai departe… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6778_a_8103]
-
la masă cu picioarele-ngropate de mult în pămînt. Fericirea Și pe rânduneaua ninsă cine o iubește abandonată în roua sîrmelor a căpețelelor de sfoară în care se încurca viața ei cu miezul de pămînt și toate pietricelele strălucitoare cu spuma zorilor unde plutesc cei grei și nu pier cine a văzut-o vreodată căzînd? Moartea e atenuată în stăruința ei falsă cei gravi ca tine nu se sting curînd ci mai tîrziu cînd pașii se despart în praf iar mîna smulge
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
Emil Brumaru Roua te-ngaimă, fluturii te scurma Cu áripile lor fără de urma În aerul supus blînd lui Hristos - Ademenit de-amurguri, rece-n zori Spuziți, crud ciuruit de curcubeie. Clipă mea crește numai dusă-n zbor Dulce-ntre sînii lăcomi de femeie? Tu, care-mi ești făptura coaptă-n mura Și sîngerezi întruna de-un păcat Făcut demult în raiul din Scriptură Sub mărul
Nu poți să fii decît în ce-i frumos? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6840_a_8165]