289 matches
-
încheiată cu victoria ultimei 155. Și totuși cum se poate ca o persoană religiosă să practice magia și să fie și om de știință? Să ne întoarcem în Grecia antică. Cuvântul magie derivă din greacă și latină, referitor la perșii zoroastrieni. Tradiția afirmă că ei posedau cunoștințe secrete și abilitatea de a dirija puterea dinspre sau înspre oricare dintre zeitățile vechilor panteoane. Tradițiile asociate cu magia provin și din credințele egipteano-iudaice ca o contrapondere asupra vrăjitoriei 156. Vrăjitoarele erau în legătură cu zeii
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de ani. Festivitățile saturnaliilor și ale Sol Invictus le-au continuat în vestul lumii antice. Era începutul anului solar, victoria luminii asupra întunericului. Lumina, ziua și strălucirea soarelui erau însemnele Ahurei Mazda, lordul înțelepciunii în dauna spiritului întunecat, Ahriman. Babilonienii, zoroastrieni aveau ritualul ultimei nopți, cea mai lungă a lunii Âzar și primei zile a lunii Dey, cunoscută ca Khor-e-ruz (ziua soarelui) și festivalul de sărbătorire era numit Deygan. Adevărul și ordinea cosmică erau proslăvite de preoți și frații întru Mithra
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o personalitate uriașă a Egiptului din timpul faraonului Djoser 656. Babilonul avea trinitatea lui formată din Anu, Enlil și Ea corespunzătoare corpurilor cerești Sin-Luna, Shamash-Soarele și Ishtar-Venus. Anu era zeul cerurilor, Enlil al vânturilor și pământului, iar Ea657 al apelor. Zoroastrienii aveau și ei trinitatea care a influențat mai târziu prin învățăturile vedice doctrinele incluse în religia și filosofia hindusă. Ahura Mazda (Ormazd), zeitatea supremă, principiu al binelui, păzitorul bunăstării, Asha (Asha-Vahista) și Vohu (Vohu Manah) erau cele trei aspecte ale
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Campania se înscria tendințelor geopolitice generale din epocă: Bizanțul urmărea, prin intermediul Abisiniei, să aducă triburile arabe în cercul său de influență și să le folosească împotriva Persiei. Perioada dominației persane s-a menținut între 575-628 d.Hr., în urma intervenției Persiei zoroastriene în Yemen în favoarea arabilor iudaizați sau păgâni și împotriva celor creștini susținuți de Bizanț și Abisinia creștină. Ocupația persană se încheie odată cu apariția Islamului și convertirea la Islam a ultimului satrap persan al Yemenului. B. Formațiunile statale din Arabia de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
liber să aleagă între bine. Și rău Zarathustra primește revelația noii religii direct de la Ahură Măzdă. Acceptând-o, el imită actul primordial al Domnului - alegerea binelui (cf. Yasna, 32: 2) - și el nu le cere altceva credincioșilor săi. Esențialul reformei zoroastriene constă într-o imitatio dei. Omul este somat sa urmeze exemplul lui Ahură Măzdă, dar el e liber în alegerea sa. El nu se simte sclavul ori servitorul lui Dumnezeu (cum se recunosc, de exemplu, credincioșii lui Varuna, ai lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nici o inscripție; termeni și nume atât de importante precum spenta, Angra Mainyu și spiritele Amesa Spenta (exceptându-1 pe Arta) sunt absenți; pe de altă parte, religia perșilor în vremea ahemenizilor, așa cum a fost ea descrisă de Herodot, nu are nimic zoroastrian. În favoarea zoroastrismului ahemenizilor, se citează numele marelui zeu Ahură Măzdă glorificat în inscripții, precum și faptul că, atunci când, sub Artaxerxes I (465-425), s-a introdus noul calendar, cu Entitățile zoroastriene, reforma n-a provocat nici o împotrivire 27. Oricum ar fi, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ahemenizilor, așa cum a fost ea descrisă de Herodot, nu are nimic zoroastrian. În favoarea zoroastrismului ahemenizilor, se citează numele marelui zeu Ahură Măzdă glorificat în inscripții, precum și faptul că, atunci când, sub Artaxerxes I (465-425), s-a introdus noul calendar, cu Entitățile zoroastriene, reforma n-a provocat nici o împotrivire 27. Oricum ar fi, dacă ahemenizii nu erau zoroastrieni, teologia lor era la același nivel cu acela din textele găthă: ea abundă în expresii abstracte, comparabile cu acelea din gâthă și e "plină de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se citează numele marelui zeu Ahură Măzdă glorificat în inscripții, precum și faptul că, atunci când, sub Artaxerxes I (465-425), s-a introdus noul calendar, cu Entitățile zoroastriene, reforma n-a provocat nici o împotrivire 27. Oricum ar fi, dacă ahemenizii nu erau zoroastrieni, teologia lor era la același nivel cu acela din textele găthă: ea abundă în expresii abstracte, comparabile cu acelea din gâthă și e "plină de preocupări morale"28, în plus, după cum reamintește Marjan Mole, nu trebuie să așteptăm de la un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Cf. M. Eliade, Le mythe de l'eternei retour (ediție nouă, 1969), pp. 51 sq. și ale morții și contribuia la triumful vieții, al fecundității și al Binelui. Zarathustra aștepta Renovarea universală prin intermediul Bunei Religii. La urma urmei, orice preot zoroastrian credea că anticipă, prin sacrificiile sale, transfigurarea eshatologică. Ceea ce regii împlineau la început și-n fiecare an, preoții sperau să realizeze în fiecare an, iar Saosyant îl va săvârși în chip definitiv la înnoirea finală. Nu știm dacă exista, în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sq.), făceau profeții sacrificând cai albi (VII, 113) și în timpul sacrificiilor psalmodiau o "genealogie a zeilor" (1,132), ceea ce constituie indiciul că erau păstrătorii unei tradiții de poezie religioasă 40. Oricum ar fi, magii au reluat multe rituri și obiceiuri zoroastriene și au sfârșit prin a fi considerați drept discipoli ai lui Zarathustra; într-adevăr, acesta a fost considerat de unii scriitori greci drept un mag. Tot Herodot ne-a transmis informațiile cele mai prețioase privind iranienii de nord, în primul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Widengren, op. Cit., p. 139; cf. și pp. 135 sq. Zarathustra și religia iraniană religios - fumul îi făcea "atât de fericiți încât urlau de plăcere" (IV, 73). Era, foarte probabil, o experiență extatică, căreia i se pot afla paralele în tradiția zoroastriană (§ 102). 108. Aspecte noi în mazdeism: cultul Haomei Yasna-în-șapte-capitole, scrisă în proză și constituind găthă 35-42, oglindește începutul unui proces destul de complex de adaptare și de integrare, înainte de toate, în vocabular se remarcă unele inovații semnificative: Amesa Spenta sunt menționați
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
anume lupta împotriva demonilor daeva, așteptarea și pregătirea înnoirii universale (fraso-kereti). Întrucât Lumea era simbolic recreată și Timpul reînnoit prin ritul de Anul Nou, până la urmă a început a se situa înnoirea eshatologică în cadrul aceluiași scenariu. Sacrificiul săvârșit de către preotul zoroastrian anticipează sacrificiul final prin care Saosyant va efectua înnoirea. Prin urmare, oficiantul se identifică cu Saosyant și implicit cu Zarathustra 52. Mai târziu, cele două intenții ale sacrificiului - eshatologică și cosmogonică - sunt din nou unite. Tradiția păstrată în textele pehlevi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
veșnic tineri 63. Dar când Yima a început să rostească minciuni, xhvarena-ui său 1-a părăsit și în cele din urmă el însuși a pierdut nemurirea 64. Un alt mit eshatologic, deși independent la început, a fost integrat de către teologia zoroastriană în mitologia lui Yima: Ahură Măzdă îl previne pe Yima că o iarnă de trei ani va nimici întreaga viață pe pământ, și îi cere sa construiască o incintă (vară), în care va salva pe oamenii cei mai buni și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
animale. Vara a fost imaginată drept un lăcaș subteran, căci nici soarele, nici luna, nici stelele nu strălucesc acolo 65. E vorba de o eshatologie arhaică, poate indo-europeană (cf. iama Fimbul, în tradiția germanică), dar care nu corespunde deloc viziunii zoroastriene. Se înțelege totuși de ce s-a introdus Yima în acest scenariu mitologic despre sfârșitul lumii: el era regele fabulos al Vârstei de Aur, și în vara erau păstrate, mai exact "salvate", semințele unei umanități viitoare, gata să cunoască, după catastrofa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ale fiecărui an anticipează întrucâtva drama eshatologică. Este intervalul fabulos, în care sufletele se reîntorc pe pământ: un Yast (13: 49-52) îi invocă pe Fravasi 67 care circulă liber în timpul ultimelor zece zile ale anului. Credința este universal răspândită, dar zoroastrienii, ca și alți teologi de dinainte și de după ei, o încadrează într-un sistem mai vast: conform tradiției pehlevi, Ohrmazd a săvârșit crearea omului în aceste ultime zece zile ale anului; prin urmare, spiritele Fravasi sosesc pe pământ în momentul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
magico-spirituală și mai deschisă, asimilantă prin smerenie și puterea ideilor, înlocuită apoi în India de cea a arienilor indo-europeni, pînă astăzi. Nu-mi dau seama dacă perșii, cu mărețul lor imperiu, vin pe aceeași filieră, sau reprezintă o sursă originală zoroastriană, ori poate o "cale de mijloc", date fiind legăturile lor și cu grecii și cu indienii, ca și Islamul de mai tîrziu, dar în mod cert aici, în Orient, mai avem cel puțin o altă sursă străveche și originală de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cu Mexicul fix la latitudinea de 32,72 grade, la Yuma marcînd-o și printr-o piramidă construită în mijlocul unui rîu. Cred că numărul mistic 33 a fost obținut prin rotunjirea celui anterior. De pildă, se spune că zeul bun al zoroastrienilor, Ahura Mazda, ar fi creat universul cu puterea a 33 de pași. Apoi, se cunoaște importanța acordată acestui număr în Cabală și în Masonerie. Așa ceva se preda în școlile misterelor din Heliopolis sau, mai tîrziu, din Alexandria. Apoi, cavalerii templieri
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
fabulele, epistolele (cf. Carlo-Alfonso Nallino, La Littérature Arabe des origines à l’époque de la dynastie Umayyade, Paris, 1950) e îndeobște însoțit de calificativele „instructiv” sau „distractiv”. Dintre textele de adab instructiv fac parte și prozele lui Ibn al- Muqaffa‘ (721-757), zoroastrian convertit la islam, secretar de cancelarie (ka>tib) care a studiat și trăit multă vreme la Basțra, însușindu-și o minunată limbă literară arabă. Mai cunoscut prin două tratate de morală și înțelepciune politică, Micul și Marele tratat de adab
Noi traduceri din arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5065_a_6390]
-
Pamir, pe care le putem citi acum în excelenta traducere a iranistului Viorel Bageacu, unul dintre profesorii care au făcut prestigiul Universității București, reunesc toate aceste caracteristici. Elementele și simbolurile islamice au „îmbrăcat” într-un veșmânt mai recent tradiții arhaice: zoroastriene, arabe, indiene, chineze. Chiar și cei care au citit numai basme românești, în copilărie, vor tresări recunoscând personaje, întâmplări, clișee familiare. De pildă, în Feciorul săracului și prințesa, voinicul plecat să pețească fata șahului e ajutat de padișahul furnicilor cu
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
și a încetat să fie folosită puțin înainte de sec. al VII-lea e.n., odată cu invazia Persiei de către arabii musulmani; aceastei limbi i se mai spune persană „medie“ pentru a o distinge, pe de o parte, de persana „veche“, limba Avestei zoroastriene, și de „vechea persană“, limba inscripțiilor cuneiforme ale lui Darius și ale succesorilor săi, și, pe de altă parte, de persana „modernă“ sau „islamică“ - o formă modificată a limbii pahlavi cu un vocabular cuprinzând un mare număr de cuvinte arabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în împrejurimi, la iarbă verde. Cine rămânea acasă ar avea parte de nenorociri în tot restul anului. În persană, ziua aceasta se numește Sizdah-be-dar (în traducere perifrastică liberă înseamnă “să te prindă ziua de 13 la ușă“). E un obicei zoroastrian: la nașterea fiecărui copil, se storc struguri, obținându-se vin, din care se păstrează o sticlă. E vorba de cârlionții care se văd, în miniatură, la personajele feminine Numele unui important târgușor care se află aproape de amplasamentul orașului Rey, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
suferit o înfrângere în bătălie.” Omnisciența lui Ormazd este dublată de omnipotență. Victoria sa împotriva lui Ahriman nu este pusă la îndoială, dar mijlocul prin care ea va fi repurtată trebuie minuțios analizat. Comentatorul (este vorba de Manushchihr, mare preot zoroastrian din secolul al IX-lea e.n.) trece în revistă toate posibilitățile lui Ormazd, ca și cum ar relata chiar analiza pe care acesta a făcut-o în preajma înfruntării. O primă soluție ar fi aceea de „a-l ataca pe Demon înainte ca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
religia islamică, dar nu era deloc convins că ar fi cea mai bună dintre confesiuni. De aceea, pe parcursul câtorva decenii, el a organizat nenumărate controverse doctrinare, la care-i invita să participe pe cei mai renumiți teologi creștini, musulmani, mozaici, zoroastrieni, budiști etc. El a instituționalizat disputa teologică și, în 1575, a construit un palat special, numit ‘Ibadat Khana și localizat la Fatehpur, lângă Agra, capitala imperiului. Palatul era menit anume să găzduiască astfel de controverse religioase. În centrul palatului, în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ori, În timp ce delegațiile defilează prin fața lui. Ele reprezintă cartierele orașului, printre care Asfizar, Panjkhin, Zagrimach, Maturid, breslele din bazare și pe acelea de meseriași, arămari, fabricanți de hârtie, crescători de viermi de mătase sau sacagii, ca și comunitățile protejate, evrei, zoroastrieni și creștini nestorieni. Toți Încep prin a săruta pământul, apoi se ridică, salută din nou, cu o temenea prelungită, până când monarhul le face semn să se Îndrepte. Atunci reprezentantul lor rostește câteva fraze, apoi se retrag cu toții de-a-ndăratelea; este, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
apă, presărat cu lacuri artificiale, un adevărat paradis persan În care zgomotele orașului erau filtrate de cântecul greierilor. Era una dintre cele mai frumoase reședințe din Teheran. Aparținuse unui fost prim-ministru, Înainte de a fi răscumpărată de un bogat negustor zoroastrian, partizan fervent al Constituției, care-o pusese gratis la dispoziția americanilor. Shuster mă primi În capul scărilor. Refăcut după ostenelile călătoriei, Îmi păru foarte tânăr. N-avea decât treizeci și patru de ani, și nu-i arăta. Și eu care crezusem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]