314 matches
-
umezi și luminoși. Eșarfa ei de brocart alunecă pentru a-i arăta decolteul, în timp ce se uită la tipul de la graniță și zice: — Scuzați-ne o clipă. Brandy se lasă pe spate în scaun și geamul lui Seth urcă de tot, zumzăind. Torpilele mari ale lui Brandy inhalează puternic și-apoi expiră. — Să nu intre nimeni în panică, zice ea, și-și deschide rujul c-un pocnet. Dă un sărut în oglindă și-și trece rujul de jur, împrejurul marii ei guri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mai aproape de Evie și pușca ei. La fiecare oră, o sută cincizeci de kilometri mai aproape de destin. Ellis scrie: Nașterea ta e o greșeală pe care vei încerca toată viața s-o îndrepți. Geamul electric al Lincoln Town Car-ului zumzăie, coborând un centimetru, și Ellis aruncă ilustrata afară în suflul lui A-5. Eu scriu: Toată viața încerci să devii Dumnezeu și apoi mori. Ellis scrie: Când nu-ți mărturisești problemele, urăști să asculți problemele altora. Eu scriu: Dumnezeu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Se auzi un declic, urmat de un zumzet. Mai întâi nu se întâmplă nimic. Gosseyn se încordase, pregătit să reziste unui flux de energie. Dar acesta nu se manifestă. Cu o privire lipsită de viață, examina mașina. Aceasta sfârâia și zumzăia. Ca multe altele era dotată cu niște tuburi electronice speciale. Acestea erau necesare controlării vitezei motoarelor invizibile, amplificării unei anumite rezonanțe proprii profunde, convertirii energiei, cronometrării modificărilor survenite într-un proces imperceptibil, precum și în vreo sută de alte activități, dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
poarta întredeschisă de la intrare. Unele dintre aparate luceau sticlos și tuburile lor electronice funcționând îi încălzeau obositor pielea atinsă. Altele, deși iradiau strălucirea metalului topit, rămâneau reci și fără viață. În fine, erau aparate fără nici o lumină vizibilă, dar care zumzăiau, mârâiau sau vibrau în timp ce-l examinau cu simțurile lor neumane. Testele se succedau unul după altul, pe toată durata relatării lui Gosseyn: Narațiunea i-a fost oprită de trei ori; de două ori, când a fost necesară investigarea cu raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
câștigă. — Frumoasă doamnă, i se adresă pasagerul cu un aer confidențial, ce ingenuă sunteți. Cine câștigă, nu plătește. Asta este problema Italiei. Emma continuă să-i surâdă pierdută În gânduri. Abandonându-se ritmului magic al autobuzului și al metropolei care zumzăia În jurul lor, cufundată În plăcerea primordială a conștiinței că aparține cuiva, se lăsă cuprinsă de un sentiment aproape mistic al comuniunii cu Roma, cu membrii speciei sale, cu concetățenii săi. Pe Valentina o enerva faptul că mama intra În vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de joși Încât lăsau să se Întrevadă marginea chiloților. O puștoaică nesigură și confuză - o orfană. — Tatăl meu a fost pentru mine asasinul, Începu Valentina. Clasa izbucni În râs. După două ore de ascultat la căști plângerile clienților, capul Îi zumzăia ca și când ar fi fost plin de gândaci. O usturau ochii: pe ecranul computerului pâlpâiau doar cifre verzi. Căută o cale de scăpare - dar pereții nu ofereau nici un fel de relaxare, iar dincolo de postul ei displayul din sală arăta alte numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scape. Umpluse locul de pene lungi, nepământești, și de petice din cămeșoiul cel alb. Spaima lui cea mare culcase la pământ câțiva stâlpi de lemn Îmbibat cu un fel de păcură Împuțită. Copiii Își lipeau urechile de acei stâlpi care zumzăiau și ascultau ce-și spuneau unul altuia marii conducători ai lumii ori nevestele lor cele sclifosite, care se lăudau una alteia cu bijuteriile și minunatele veșminte pe care și le cumpăraseră. Nu-l văzuse nimeni pe Îngerul năuc, dar erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de a se sinucide: Explicația era cu totul alta și o țineam ascunsă în intimitatea mea. Când știui că trebuie să fiu operat îmi spusei: iată o ocazie minunată pentru a isprăvi cu viața în mod simplu și nedureros. Îmi zumzăia de mult gândul ăsta în cap și începuse să devie o arzătoare dorință. În câteva rânduri, încercasem, de altfel, ca să mă sinucid fără să izbutesc. Eram și destul de laș. Îmi trebuia ceva sigur, destul de simplu și fără dureri. Când mi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de expresie, Vasile Nicolescu a asimilat lecțiile celor vechi (semnificative trimiteri la Helada și Roma), tinzând totodată spre o lume-sinteză în care Euridice se întâlnește cu Mozart -, Afrodita cu Ofelia, iar Van Gogh (obsedat de "galben") ajunge cu "Ghitara trist zumzăind la Yucatan". Interrelații ca acestea, universalizante, intensifică unda lirică: privirile, mirate, se mută spontan de la Zoroastru la Semiramida și Garcia Lorca, de la renascentiști și Thomas Morus la "Clopotele de la Horezu". Pictură și fantezie sonoră ca mijloace de vehiculare a unor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rezolvat probleme interetnice. Pe metrul pătrat din piață ori țigan, ori neamț, ori român receptau activ mesajul de pe scenă. Desigur toată lumea își păzea buzunarele sau borseta de hoți. Dar fiecare își căuta de treaba lui, inclusiv în barurile de noapte zumzăind până spre dimineață. Vasluienii noștri au avut o prezență semnificativă! Formații cu față comercială (cimpoierii 180 Perieni, fanfara-Valea Mare). Spectacolele... ce evoluții au avut Trandafir de la Moldova, trișcarii și Rândurile de la Munteni de Sus și păpușarii lui Brunchi. Artiștii plastici
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
țărănimii veșnic lipsite, căruia îi aparține chiar prin legi nescrise. Pământul înseamnă pentru Ion și pentru lumea obidiților din care descinde, rațiunea de a exista, unicul mod de a trăi, de aceea eroul îl ascultă transfigurat, îi simte glasul: “cum zumzăie, șușotesc, fâșie porumbiștele, holdele de grâu și ovăz, cânepiștile, grădinile, casele, pădurile...Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o chemare, copleșindu-l.Se simțea mic și slab, cât un vierme pe care-l calci în picioare, sau ca
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
faci niciodată”), media ar fi una relativ onorabilă, în măsura în care nu intervin bruscări stridente. Poeziile sunt construite pe principiul invenției abundent metaforice, pusă în funcțiune în dispozitive rimate și ritmate: „Chiar uimit nu-s, în punga stupefacției i-ascuns un roi/ Zumzăie elogii în stupul stimei de sine)/ curaju-mi dă pe dinafară ca huma dintr-un mușuroi/ lehamitea e ca o târfă mimând un scâncet de rușine - / mi-s mie însumi tren de marfă”. Particularitatea e că „figura” poetului se reține mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
greoaie, lutoase, sfărâmicioase. Cu toate acestea, definitorii pentru poezia lui V. nu sunt infirmitățile, ci reușitele. Adesea, asocieri deconcertante devin imagini de o rară, unele de o neegalată frumusețe: „gândul tău alunecă peste mine ca o sanie peste zăpezi”, „liniștea zumzăie în noi ca o albină”, „pleoapa mea de tine se umple ca o ceașcă”, „ce frumoase instrumente de muzică sunt peștii/în acest glas străveziu ca un acvariu”, „laptele clatină o cădelniță de-arome”, „au adormit gârlele ca harfe”, „sufletul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
ci și ca faună. În lac, o mulțime de pești se zbenguiau în sunetul orăcăiturilor pe cele mai diverse tonuri ale broscoilor sau brotăceilor; păsări de tot felul dădeau cele mai stranii concerte, în timp ce nori de gîze colorate și elegante zumzăiau făcînd tumbe sau rotindu-se în văzduhul din jurul nostru. Cînd ni s-au înmînat cheile, m-am trezit cu un obiect medieval, adevărată operă de artă, de vreun kilogram, după zile întregi de cărți magnetice. Dar pentru a găsi ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
suntem mari sau mici, bogați sau săraci, solizi interior sau slabi de Înger. Cine nu recunoaște acest lucru minte. Să ne imaginăm că intrăm pe-nserat Într-o crâșmă prăfuită de țară, după o zi călduroasă și obositoare. Mese soioase, muște zumzăind prin colțuri, un miros indefinit, prin care se distinge damful grajdului. Dintr-un difuzor prăfuit, din plastic, agățat neglijent prin fire neizolate de un cui, curge liber, chiar melodios, zdrăngănitul unui taraf, condus de o voce ce glăsuiește ceva de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
zic : dărîme‑se lumea, dar eu să‑mi pot bea ceaiul întotdeauna“. Nu mai departe decît într‑un text cuprins între copertele acestui volum, în Soțul etern, un personaj și‑a fixat un „ideal“ de viață asemănător : „Oricum le‑ar zumzăi edificiul social și orice ar trîmbița ei acolo, se gîndea el uneori, trăgînd cu coada ochiului și a urechii la toate lucrurile miraculoase și incredibile care se petreceau în jurul lui și în întreaga Rusie, oricît de bine ar evolua oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
rândul eram cu toții ținuți sub presiunea pregătirii minuțioase a expoziției noilor sortimente ale industriei alimentare. Pavilionul Apimondiei, unde urmau să fie instalate expoziția și laboratoarele Institutului de Cercetări Alimentare, ambele la Băneasa, precum și centralele noastre ale industriei alimentare forfoteau și zumzăiau aidoma unor mari stupi de albine. Albinele și trântorii din institut și centrale nu-și mai găseau liniștea, odată cu apropierea marii zile când nu regina stupilor, ci președintele republicii urma să vină în mijlocul nostru. Eveniment de mare importanță, sigur pentru
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de blînda briză elenă. Își refac forțele pentru încă o zi de activitate sub dogoarea soarelui, neascuns niciodată sub vreun norișor. Bărcuțe rătăcite merg, aparent fără treabă, fără grabă și fără o direcție precisă. Singurul lor rol ar fi să zumzăie ca un bîzoi enorm și să spargă liniștea divină care domnește de obicei la ora aceea. Mai tîrziu începe corul strident și exasperant al cicadelor, mai exact al cicadoilor, care își cheamă partenerele spre lucruri rușinoase. Țîrîie peste tot de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o rară frumusețe. Loc plin de istorie, loc unde Cristóbal Colón (Cristofor Columb) a atins pentru prima oară insula Cuba în 1492 și copleșit de frumusețea locurilor a exclamat: "es la tierra más hermosa que ojos humanos han visto"*. Avionul zumzăie monoton și gîndurile mă întorc în timp. Privesc prin hublou defilarea pămînturilor cubaneze. Curajoși din Europa uitau cuvîntul "dor" și se instalau aici pentru a construi o altă lume. Uitau pămînturile natale care nu i-au acceptat, uitau prieteni, uitau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pușcociul cu lunetă. Unui asemenea tratament surprinzător, fosila politic-corectă i-a răspuns și mai neașteptat - și-a mutat carapacea în România, țară pe care nu dădea doi bani până mai ieri. A fost împroprietărit, pare-se, cu o catedră de zumzăit. Așa stând lucrurile, e de așteptat ca lupta între lampa cu halogen și lampa cu alogen să atingă intensități nucleare. Primele ciuperci atomice au și apărut. (Jurnalul Național, 23 septembrie 2005) Delimitări - fanatism și prostie Unii suntem bântuiți de spiritul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
În care toate contradicțiile Își găseau rezolvarea la un nivel mai subtil. Mi s-a părut potrivit atunci să dau muzicii disonante, angoasate, moderne, care conduce spre acest final, un echivalent vizual pe măsură. „Oedipe din noi, auzi, dom’le!“, zumzăiau pe culoarele Ministerului Culturii voci deja alarmate de ce va să fie. „Sfinxu’ e Stalin?“ „Da’ tu de unde știi, că arogantul ăla de Șerban ține repetițiile Închise?!“ „Păi, am dat o raită la ateliere. Se cruceau și tâmplarii: o Volga pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
unsprezecea), până la oameni în toată firea; în scurta pauză dintre două cursuri, în timpul căreia toată lumea rămâne, dar nu inactivă, pe loc, găsim fiecare ceva de făcut sau de spus; aflându-mă în postura de politehnician deja ratat în acel amfiteatru zumzăind potolit, îl înregistrez absent de undeva din centru-dreapta pe fondul părții a doua din Sonata lunii ascultată în ajun și stăruind, imperial, în minte - fără să bănuiesc că acea imagine banală și acele sunete divine au și hotărât să rămână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
devin taciturn, să-mi înăbuș elocința neînfrânată pe care o arătam la Roma. Cum pot oare să mai vorbesc fără să mă rușinez dinaintea murmurului acvatic, a foșnetului silvestru, când aud sfâșierea adâncă ce se ridică din mare, gângăniile ce zumzăie în iarbă, sau când captez speriat glasurile aștrilor? Nu găsesc cuvinte potrivite dinaintea tăcerilor elocvente ale Aiei, căreia-i place să vorbească doar cu ochii. E comunicarea cea mai pură. Aici totul vorbește, fiece element al peisajului se exprimă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
zidul bisericii...Din crâmpeiul de tablou votiv rămas pe peretele de piatră la care mă uitam - luminat de o rază de soare venită nu știu de unde - mă priveau ochii blajini ai domnitorului Petru Schiopu...In minte au început să-mi zumzăie gânduri fragmentare despre acest tablou votiv, scăpat ca prin minune de vitregiile prin care a trecut această biserică...M-am oprit la spusele lui Paul de Alep, care în 1653, însoțind pe patriarhul Macarie al Antiohiei în vizită la Iași
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și dulcea mea, fii cura joasă. Chiar dacă îmi iau toată casa și mă obligă să stau în altă parte, nu te teme: am să găsesc eu pe undeva un colțișor unde să-mi pun capul bătrân în care numele tău zumzăie ca o albină de aur. Te iubesc, fata mea dragă. Nu te supăra dacă sunt obligată, din prudență, să te mai cert câteodată; pentru fiecare cuvânt aspru, un milion de mân gâieri pe chipul tău cald și luminat de flacăra
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]