140 matches
-
-ngrijea. Iar dovleacul, cum se știe, Pe jos e normal să fie, Însă-acesta s-a fălit, Sus de tot el s-a suit. Supărat, gândi așa: „- De ce ea pe sus să stea? Eu, săracul, de când știu, Mă târăsc ca un zurliu.“ Tolomacul, îngâmfat, Privea mândru c-a urcat Mult mai sus decât era Via, ce-l compătimea: Se gândea la el, ce-o face ... Citește mai mult Iată cum s-a întâmplat,Când dovleacul cel umflatA dorit și el să fieSus
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
-ngrijea.Iar dovleacul, cum se știe,Pe jos e normal să fie,Însă-acesta s-a fălit,Sus de tot el s-a suit.Supărat, gândi așa:„- De ce ea pe sus să stea?Eu, săracul, de când știu,Mă târăsc ca un zurliu.“ Tolomacul, îngâmfat,Privea mândru c-a urcatMult mai sus decât eraVia, ce-l compătimea: Se gândea la el, ce-o face... XXX. GOSPODINA LACOMĂ, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2058 din 19 august 2016. Cândva, o bună gospodină
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
a evita pe viitor această practică care îi dădeau anumiți fiori și pe care nu și-i putea explica în niciun fel. Poate de aceea refuzase din adolescență să mai aibă apropieri intime cu surorile sale și mai ales cu zurlia de Eleonora care nu o lăsa în pace pe când erau încă eleve la școală și o mai pipăia printre picioare când dormea cu ea și i se posta în spate. Numai cu ghiontiri în coaste scăpa de ea. După duș
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
sabat, dar nu unul sumbru, ci bucuros, ferice, bun, întremător. Cine-s? Mă prind și pe mine în... jocul lor cel straniu. Da, încep să-i recunosc: delicata sonată ce se dezbrăcase, în toamnă, și făcea top-model în vitrina luxoasă, zurliii din Trupa Moon, femeia din Renault, urmărită, cu Honda lui năucitoare, de soțul hipergelos, marele pirotehnist, delicata balerină care voia să se arunce de pe pasarelă, grăsanul care n-o lua spre Tibet pînă nu dădea jos de pe el cel puțin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cînd, ne aruncă ocheade insidios-curioase, să vadă ce efect are pălăvrăgeala lor imundă. Nici unul. Muntele. Atît. Unde-i "societatea" de la Cumpătu? Ce densitate aveau "seriile" acelea, cu figurile lor fabuloase, cu prînzurile (pe bonuri) ca niște popote ale unei armate zurlii, cu serile (discret-subversive) ca niște șui spectacole, atunci inventate! Era o solidaritate subterană, figurile scenei, scrisului, pictorii, sculptorii se regăseau aici anual, într-un fel de legămînt al firavei rezistențe. Sala de mese, înțesată, cu rezervări notorii, se oferea ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al povestirilor - un grup de studenți în postura de „pețitori” ai câinelui Leuțu’ în Eroi și eroi, un psihotic care își inventează o viață conjugală bogată cu o femeie care îl ignoră în Cinci, cinci și jumătate, un bătrânel cam zurliu care folosește umplerea buteliilor ca modalitate de seducție în Ca de fiecare dată -, ele se desfășoară după o logică a detaliului rebel și acaparant, ce destramă iluzia realistă și împinge epicul către grotesc și monstruos: „Amănuntele se substituiau întregului, încet
LUNGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
matematicile, așa că mai mult chiuleam de la cursuri și mă ascundeam în podul liceului, împreună cu o prietenă cu care împăr tășeam aceeași aversiune față de cifre. La chimie eram total tufă, iar profesorul, un tânăr cam frumușel, se lupta cu o fetiță zurlie, căreia numai de învățat nu-i ardea. Exa sperat de ignoranța mea, a luat o decizie drastică. Întâlnindu-mă pe culoarul școlii, m-a întrebat rapid care-i capitolul din manual pe care îl cunosc cel mai bine. I-am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
matematicile, așa că mai mult chiuleam de la cursuri și mă ascundeam în podul liceului, împreună cu o prietenă cu care împăr tășeam aceeași aversiune față de cifre. La chimie eram total tufă, iar profesorul, un tânăr cam frumușel, se lupta cu o fetiță zurlie, căreia numai de învățat nu-i ardea. Exa sperat de ignoranța mea, a luat o decizie drastică. Întâlnindu-mă pe culoarul școlii, m-a întrebat rapid care-i capitolul din manual pe care îl cunosc cel mai bine. I-am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
privirea aia a lui neagră și strâmbă. Cu cât Îi creștea copilul, cu atât i se Întărea sminteala din cap. Când fata a ajuns pe la doișpe ani de i s-a rotunjit pieptul și a Început să semene a femeie, zurliul o ducea o dată pe lună la o doctoră de partea muierească, ca aia să-i spună dacă era fecioară sau ba școlărița lui de clasa a șasea. Dacă vă spun că nu e Întreg la cap... Fata a fugit după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vadă señor Claudiu cât de conștiincios devenise fratiorul alintat cu nenorociții lui de dolari, trecuți peste două oceane și douăzeci de mări și două sute de mâini, până să ajungă în contul fără cont, c-așa e năucul Anatol, ghinionist și zurliu și fără un sfanț, ca și țara lui zurlie și fără sfanț și fără noroc. Din bulevard spre dreapta și iar spre dreapta. Laterală liniștită. Arbori, zumzet neauzit, tăcere tenebroasă. Poarta grea de fier, trepte solemne. Clădire princiară, bolți, ogive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu nenorociții lui de dolari, trecuți peste două oceane și douăzeci de mări și două sute de mâini, până să ajungă în contul fără cont, c-așa e năucul Anatol, ghinionist și zurliu și fără un sfanț, ca și țara lui zurlie și fără sfanț și fără noroc. Din bulevard spre dreapta și iar spre dreapta. Laterală liniștită. Arbori, zumzet neauzit, tăcere tenebroasă. Poarta grea de fier, trepte solemne. Clădire princiară, bolți, ogive, piatră lemn oțel, ferestre severe și coloane și policandre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tolea tace, nu bea nimic și tace. Parcă n-aude poveștile doctorului, parcă e absent. Chiar când reia, în sfârșit, conversația, pare absent. — Deci, tot musaca a fost... Al dracului Bazil! A pus suc de roșii, dar nu e rea. Zurliul face și asta, așadar zurliul știe și asta. — Vasile gătește excelent. Da’ nu-l lasă Jeny. Să-l vezi cum calcă rufele. Extraordinar, ca o englezoaică de la curtea reginei. Iar când gătește, e perfect. Numai că la el nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și tace. Parcă n-aude poveștile doctorului, parcă e absent. Chiar când reia, în sfârșit, conversația, pare absent. — Deci, tot musaca a fost... Al dracului Bazil! A pus suc de roșii, dar nu e rea. Zurliul face și asta, așadar zurliul știe și asta. — Vasile gătește excelent. Da’ nu-l lasă Jeny. Să-l vezi cum calcă rufele. Extraordinar, ca o englezoaică de la curtea reginei. Iar când gătește, e perfect. Numai că la el nu are același efect terapeutic ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fără șir, ca un bătrân senil, și erapalid, bătrân, supt de insomnie. Un fanfaron, o gogoașă, asta era, un fâs, ce să mai vorbim. Un înlocuitor, într-o lume de înlocuitori. Neimplicat, un intermediar, un palavragiu cabotin și imatur. Dar zurliul care dă din mâini și lovește din greșeală paharele poate atinge, cine știe, și circuitele de alarmă. Pentru asta e potrivit Tolea al nostrum!Năzbâtiile pot provoca încurcături, defecțiuni, dar și revelații involuntare. Îl împingem în colcăiala tenebroasă: să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ce ți-am cerut eu dumitale, tovarășa Vasilică? Flegmaticul șef Gică, tenebros, ca în zilele lui rele. Blând porcul, crescut între orătănii, nu știi de ce n-o fi motan sau vreo cățea slută, până îi vine așa, într-o zi zurlie, să se arate mistreț, de-i plesnește pielea la cusături și ia foc râtul ăla gros, puturos, plin de otrăvuri și bălegar. Ce-am stabilit noi, o dată pentru totdeauna, tovarășa Vasilică? Îi spunea Vasilică, în loc de Vasilica, era de rău! Nefericita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mea. Aiureală, cum vrei s-o numești. Gratis. — Bine, am luat notă. La primul impas, te solicit. Deocamdată, funcționez mulțumitor. — Avantajele sunt extreme. Atunci când imaginația scrutează zona interzisă, perimetrul de protecție, punctul de fisură... — Bine, îmi explici la masă. — Fantezia zurlie, iar a mea ar putea să tindă spre asemenea performanță, poate izbuti acolo unde somnolența voastră medicală nici nu aspiră. — Recunosc, suspină doctorul Marga. Dar tu ai venit, de fapt, pentru cu totul altceva decât aceste discursuri. Atâta lucru pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-ți dăm, domnule Bender, cât zici? Tolea se aplecase mult spre aparatul de taxat. Șoferul uluit de bacșișul neobișnuit nu mai încercă să lămurească nimic, bucuros de aiureala provincialului. Se și auzise sunetul sec al portierei trântite. Tolea sălta, zurliu, tinerește, cu geanta pe umăr, spre intrarea hotelului TRANZIT. Ziua își confirma repertoriul, dar amurgul nu pacifica. Degajări de magneziu și iod ridicau în aer uriași păuni pastelați, curcubee de fosfor. Ceață fumurie și roz. Cerul înghețat, timpul înghețat. Domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
anticameră ori cântând în strună vreunui șefuleț ore în șir pe la berării. Catedra din Botoșani m-ar fi scutit de cele cincisprezece zile de lapte gros pe coridoarele Inspectoratului de Limbi Străine din capitală. Pe de altă parte, Adelina, chiar dacă zurlie, era mai tânără cu patru ani decât mine. Dispărea, așadar, presiunea de a mă reproduce pentru că femeii de alături îi sunase ceasul biologic. Tot ce voia de la mine Adelina era sex dezlănțuit și să o însoțesc din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ăia - ce e cinzeci de lei la banii lor ? Ce e cinzeci de lei la o casă mare ? E fată bună Ivona, are un suflet ca pâinea caldă, atâta că n-a avut în viață noroc. Atâta că-i cam zurlie. N-a avut noroc să-i semene mă-sii, mă-sa era un om întreg, mă-sa își știa interesu. Avea interes ? Bine. N-avea interes ? Nu-și pierdea vremea. N-a avut noroc biata Ivona să-i semene mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cât a fost în putere, ea se-ngrijea de casă, ea se-ngrijea de flori și de chioșcu din curte. Ea tăia, ea spânzura, unu nu-ndrăznea să-i zică nici dă-te mai încolo. Știa ei ce știa, și zurlia de Ivona, și putoarea de bărba-su, știa ei că și casa, și covoarele, și argintăria, și bijuteriile ce mai rămăsese, toate era pe numele babii ; toate-ale ei și mai primea și pensie de pe urma lu bărba-su. A murit el la zdup
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sălbaticii, așa o să ajungem... Eeeee... Că de învățată, slavă Domnului, era învățată baba ! Maldăre de cărți citise la viața ei și pe toate le ținea minte. Învățată, și materialistă, și pentru ea, și pe ce punea mâna-i ieșea. Mai zurlie fusese sor-sa, Margo, la ea trebe să se fi aruncat și Ivona. Că la vremea aia, care era cucoane mari, una n-avea servici, le ținea bărbații acasă. Numa călăreața de Margo Gebleasca, ea, când o căutai, la Paris
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a dus la alimentară, i s-a părut că nu-i lucru curat, dac-a văzut ușa lu madam Ioaniu dată de pereți. Și-a dat telefon la servici, la Vulpe. Și-a răscolit ei, vulpea de Ivona și cu zurliu de bărba-su, a răscolit ei cartieru, a-ntrebat și la miliție, și la spitale. Pe unde n-a fost ei atunci, pe unde n-a alergat putoarea de Niki, d-a ajuns el și pân-la morgă... A alergat de i-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai pe ocolite umbla. Că-n fața lu soacră-sa n-avea nas, nu-ndrăznise el toată viața să se ia în gură cu madam Ioaniu : fiindc atunci când sor-sa Margo era la pușcărie și bărba su, generalu, tot acolo, zurliu de Niki plecase d-acasă. O lăsase pe Vulpea cu copilu mic și plecase c-o Matracucă. Și după câțiva ani s-a întors - nu-i dăduse divorțu, se lăsase de Matracucă, el știa ce făcuse. Venise cu coada-ntre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca scaiu... Că doar n-o să trăiască Ivona cât lumea, că doar n-o să împărățească ea pământu. Că și madam Ioaniu, cât a avut zece suflete-n ea, ca pisica, da pân-la urmă tot a crăpat ! Și Ivona, cum e zurlie și otrăvită, numa cu țigarea-n gură și cu cafelile, și-n toate mințile n-a fost niciodată, Ivona nici atât n-o s-o ducă... Păi că n-o vezi ce zmintită e ? Să stea ea ascunsă după perdea și la urmă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
singur ! Da-n bucătărie, uite, nimic, sărăcie lucie - să lingi pe jos cu limba. Două chifle uscate, să-ți spargi capul cu ele și-o brânză care-a prins coajă, și-ncolo nimic. Eee, la ce să fi venit și zurliu de bărba-su acasă ? Păi nu era mai zurliu să fi venit să-și rupă proteza-n chiflele astea ? Da măcar o cratiță de mâncare, da măcar un borcan de zacuscă... E-hei, niște pâine cu zacuscă de-ar fi, și-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]