253 matches
-
hidraulice. Închid ochii. A-nceput. Airbus-ul cade, cu unul din reactoare blocate. Flapsurile se deschid pe neașteptate. Se creează un dezechilibru, care sucește avionul în jurul propriei axe. Nu aud nimic, pentru că sonorul e pe OUT. Simt însă vibrația valizelor, zvâcnetul corpurilor, unda de spargere a sticlei din termosuri. Ficații, splina, rinichii - toate mai grele cu câteva zeci de kilograme. Un frigider gata să plesnească deasupra oceanului. Ultimele secunde ale Boeing-ului sunt liniștite. Lumea râde, minte, moțăie, tace, fără sentimentul pionieratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trebuie să rămână acolo ferecate în mine pentru totdeauna la diferite intervale de timp în contrapartidă răsar puseuri de fericire dintre dureri seamănă cu florile ne tăvălim prin lumea fără margini le culegem și cântăm pe două voci despre dragoste zvâcnetul tâmplelor imploră apropierea buzelor tale iar sărutul se imprimă pe suflet sigiliu 29 aprilie 2011 Despre un alt fel de vânătoare am să vă spun câteva cuvinte există poezie reîncălzită da nu vă mirați unora le vine mai ușor să
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
în moarte, o singură ființă. Să știi că mi-ai fost mare, adeseori și munte, Ți-am pus la rădăcină sămânța mea de dor, N-a fost nimic de-a gata, n-a fost întâmplător, Și te-am trăit prin zvâcnet în tâmplele cărunte. 26 iunie 2011 Drum către tine Doar noaptea gemea într-un dans ireal, Anemică stare și criză profundă, Din mine creștea un semnal, ca o undă, Pe valuri abstracte, în tropot de cal. Și mugetul mării lovea
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
chei și-i urmări pe ceilalți doi îndepărtându-se. Apoi se întoarse în direcția opusă și trecu pe lângă mine. I-am văzut fața. Oglindea o expresie foarte ciudată, extrem de tristă, obosită, gravă, chiar severă, și totuși gura ei avea un zvâcnet care aducea a surâs, deși ar fi putut prezice și lacrimi. M-a frapat pe moment ideea că această expresie sintetiza ceea ce, la sfârșit, la sfârșitul sfârșitului, ar putea simți cineva în legătură cu George. Știam unde locuiește Valerie și am urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vată apăsă un perete despre care Valentina nici nu avea habar că Îl deține. Corpul este Într-adevăr o mină ciudată. Cine știe de ce le place atât de mult femeilor să se lase umplute de bărbați. Tot acel geamăt, icnet, zvâcnet ei Îi părea ridicol. Mama și tata nu făceau așa. Părinții nu se fut niciodată. Degetarul de vată se lovi de un obstacol insurmontabil și se blocă. Era complet blocat. Nu reușesc, spuse șoptind. Mă doare. — Frumusețea la durere rabdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fizicii îl împiedica să facă asta. Mânuțele mele nepricepute, față cu tehnologia abisală a mașinii trase mai încolo, trebuiau utilizate într-un mod mai complex, ca o prelungire a creierului care, până atunci, păruse bleojdit, opac, complet nefuncțional. Cu un zvâcnet de demnitate și o reminiscență de inteligență, am luat din nou telefonul pârâitor al moșului și am sunat la Intervențiile austriece, explicând cu perifraze, apeluri la înțelegere, mesaje subliminale menite să gâdile maternitatea cucoanei de la capătul celălalt al firului, situația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Îmi dădea amețeli. Nu aveam nici un gând porcos În cap, numai mă treceau vertijuri plăcute și nelămurite. Fără să vreau, Îmi mușcam limba și buzele. Înainte ca usturimea pricinuită de nuia să-mi Încețoșeze ochii cu lacrimi, apucam să văd zvâcnetul din piepții cămășilor totdeauna frumos colorate. Tot acolo, În casa parohială, am Îndurat și prima mare umilință În dragoste. Pe cea de-a treia fiică de Împărat o vizita și o curta un nene inginer dintr-un sat vecin. Venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
afară de o fierbințeală umedă. După ce sfârșise, se grăbise să plece, cât pe ce să se ciocnească de cel care Îi urma. Acum stătea sprijinit de peretele barăcii. Lacrimile i se zvântaseră. Își aminti că, atunci când o strânsese În brațe În zvâcnetele descătușării, sânii fetei Îl Împunseseră În coaste, calzi și ocrotitori. Înainte ca el să coboare, ea Îl mângâiase, În treacăt, pe obraz și pe ureche. Când fetele plecaseră, lui Cătănuță i se sfâșiase sufletul. Nu Înțelegea nimic. Îi stăruiau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de Crăciun, așa cum văzuse el că se Întâmpla la abator, ca să nu se mai tăvălească nici animalul, nici oamenii ca toți dracii prin nămol. Frânghia de care porcul Înspăimântat atârna cu picioarele din spate În sus s-a rupt În zvâcnetul suprem de Împotrivire, când cuțitul pătrunsese, căutând beregata. În agonie, porcul o luase la goană, prin noroi, Îl ocolise pe cel care atunci se numea Ectoraș și zăcea căzut pe spate În nămol și se repezise spre via care Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când, Îl căuta cu privirea pe Foiște și-l Îndemna să ia și el parte, În vreun fel, la acea desfătare. Poetul, Însă, nu se simțea străbătut de fiori, se dusese la mașină și ascultase transmisiunea unui meci, În așteptarea zvâcnetelor de sfârșit ale porcinului, dar binevoitorului său prieten. Povestea asta se răspândise destul de repede și mulți, chiar dacă se lăsaseră furați de Întâmplarea deocheată, nu-i dăduseră pe de-a-ntregul crezare, căci fusese azvârlită către urechile lumii, În chip de răzbunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
burtă, a băgat de seamă, printre scândurile ușii, că unul taman Îi fura bicicleta. Se repezise afară cu nădragii În vine, dar hoțul apucase să Îndepărteze binișor, călare pe prada sa. Însă acea nenorocire n-avea să fie ultima: odată cu zvâcnetul avântării În urmărirea hoțului, banii din buzunarul de la spate alunecaseră și căzuseră chiar În adâncurile haznalei. „Să-ți spun cinstit, dragă mămițică”, se apropie Hristu de sfârșit cu povestea lui, „noaptea trecută am dormit În școală pentru că n-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-o urnească, roțile sale mai Înalte decât un stat de om se Învârteau nevolnic pe loc În noroiul gros. De o parte și de alta a drumului forestier pădurea fremăta, Înspăimântată, parcă, de urletele mașinăriei. Câțiva stupi, clătinați de zvâcnetele de animal rănit ale tractorului, se prăbușiră cu zgomot și se sparseră. Zeci de mii de albine Întărâtate izbucniră din cutiile lor. „Luminile!” zbieră Directorul către omul de la volan. „Stinge repede luminile!” Însă acela, asurzit de zgomotul de porc târât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strigat, cu ultima răsuflare: Înainte, flăcăi... Înainte! O clipă, dorobanții au stat nedumeriți. Nu le venea a crede că ofițerul lor a căzut. Din urmă venea însă batalionul comandat de căpitanul Valter Mărăcineanu. Băieți, după mine!... Asalt... Înainte... Dintr-un zvâcnet au ajuns sub redute. Unii au aruncat funii. Alții au pus scări și-au urcat pe redute. Luând drapelul din mâinile portdrapelului, Mărăcineanu a urcat primul scara, sus, pe parapet. Soldații l-au urmai, cu avânt. Din întăriturile lor, otomanii
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
arbitrar și absurd”, prin care cohorta de „dadaiști, futuriști, integraliști, ermetiști” nu ar face decât să producă o „bâiguitoare confuzie lirică”. Pentru autorul unor poeme ca Romanță și Tu, sora mea, Durere..., totul este ca lirica să închidă în sine zvâcnetul unui suflet. Nevrozele lui își acomodează o ambianță cutreierată de un „duh de jale”. „Alcoolizat”, în cârciuma îmbâcsită de fum de țigară, trăindu-și sfâșierile „între vis și lut”, abulicul cunoaște stări de dedublare, ruminând păreri de rău pentru „seninul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
actul de a exista, cea a animalului este imediată, orbitoare, indestructibilă. În cazul animalului sălbatic, esența și existența, a fi și a te arăta sunt unul și același lucru. Potârnichea care își ia zborul este "potârniche" în mod imediat: în zvâcnetul cu care își ia avântul, în zborul spre versantul unei coline, în secvențele în care, rând pe rând, bate din aripi, planează, și iarăși bate din aripi, în vâltoarea tulbure a propriilor culori. Este "potârniche" în mod furibund și absolut
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
adevărul. C. nu poate fi asimilată pe deplin nici uneia dintre direcțiile poetice cărora le-a fost contemporană în România. Versurile ei se remarcă prin siguranța mânuirii abstracțiunii într-o formulă poetică bine definită și care nu-și pierde nici o clipă zvâcnetul carnal, altfel spus, sinceritatea. O imagistică hrănită de lecturi și pusă în mișcare de o gimnastică teatrală a afectivității sunt atuuri în plus. SCRIERI: Scrisori dintr-un câmp cu maci, București, 1977; Duminica absentă, București, 1980; Supa de ceapă, Cluj-Napoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
al bucăților de slănină. „Face mâncare ca pentru porci“, își zise fără răutate, amorțit de ziua de muncă sub ploaie, dar și de fericire. „Numai că poți foarte bine deveni porc, dacă o ții tot așa“, își spuse, simțind un zvâcnet slab de deșteptare, un aflux de amintiri. Și se grăbi să se cufunde iarăși în plăcuta amorțeală a serii. A doua oară (din pricina gerurilor, echipa lor se întoarse mai curând decât era prevăzut, își scoase cizmele pline de noroi la
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
declanșate de contrastul dintre foșnetul frunzelor în bătaia vântului și tăcerea interioară: Iar când vântul / foșnește-n crâng, acelei nesfârșite / de dincolo tăceri eu îl aseamăn: / și mi-amintesc atunci de veșnicie, / de moarte ere și de cea prezenta / în zvâcnet vie. Gându-mi se cufunda / în largul fără margini; și mi-e dulce / în marea această calmă naufragiul. (Infinitul, vv. 8-13).333 Redarea în succesiune rapidă a trecutului, moarte ere și prezentului cea prezenta în zvâcnet vie, precum și utilizarea motivului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de cea prezenta / în zvâcnet vie. Gându-mi se cufunda / în largul fără margini; și mi-e dulce / în marea această calmă naufragiul. (Infinitul, vv. 8-13).333 Redarea în succesiune rapidă a trecutului, moarte ere și prezentului cea prezenta în zvâcnet vie, precum și utilizarea motivului veșniciei indică dorința poetului de a transcende limitele curgerii clipelor și de a dobândi o viziune totalizatoare asupra timpului și spațiului. Naufragiul leopardian, rod al anulării unor contrarii (momente opuse de pe axa curgerii clipelor, contrastul dintre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
filtru psihologic, el a scris un articol pe chestia asta! unde ajungi în călătorie cu numele care leagă cu orice, oricum! un strat de cartofi ai și acasă, Voltaire, cultivă grădina! mai ai și tu... loc de parolă, moarte! în zvîcnete de găină cu gît tăiat, periferia este mai mult ca imaginația, nu are nume, pornire din Adjud, lupt pentru pasivitatea subiectului în transporturi, uscăciune, s-au uscat și nările, Sascut barajul, aparența imobiliară, ființa viteză îngăduie, ființa ipoteză se aține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
bă, da' directora! sun-aia ca și chestie, "Pavaje și borduri vibropresate" Dumbrăvioara, ambientul trebuie să fie sanctuarul, șoimul pe sîrmă de telegraf, soarele lună în nori, Petelea tabu-ul feroviar, din idolatria lui vorbirea, fazan gras în gît cu zvîcnetul găinii, în zbor șoimul perihoreză la case Reghin, "Bere Silva", șoimul val de aer din porumburi hieroglifa văii cu narativitatea ei creativă, țarca, șoimul geminat aripile cvadruple, Ideciu de Sus barba-mpăratului-ceață, Brîncovenești domnu'! adă niște urdă, că pun un chil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
privește hârtia cu ochi lipsiți de expresie. Respirația i s-a accelerat și preț de o secundă am sentimentul că o să mi-o arunce în față. Apoi, cu foarte mare grijă, împăturește hârtia și o pune pe servantă. Ce e zvâcnetul ăla ușor de sub ochiul ei, emoție? E ofensată? Lividă de furie? Sau pur și simplu plină de dispreț? Nu pot deloc s-o citesc pe Elinor. Acum cred că are un rezervor uriaș sigilat de dragoste în suflet, iar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
chipul și asemănarea Prototipului Logosului nemuritor", așa cum - urmând albia în amonte - "râul duce la izvor", acolo unde natura, în sfârșit dezvăluită, se pune în finalitatea ei începătoare 9: "nesemnificativul tras la sens, pe pârâu mers până la izvor, pe zbor până la zvâcnetul aripii, pe stea până la hora universului"10. Pentru a nu fi ea însăși obiect de adorație, imaginea se retrage în pustiu, în golul nevederii, se lasă absorbită de chipul neimaginabil al inaparentului 11; altfel spus, se șterge din vedere, devine
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Doi oameni puternici îl apucă de mâini și de picioare, îl fac să penduleze înainte și înapoi, îl aruncă în sus. Cât ține traiectoria corpului, întreaga suflare amuțește. Clipa încremenește. În sfârșit, cade în suliți. Nu se zbate. Expiră instantaneu. Zvâcnet De câtva timp, simt, în interiorul trupului meu, un zvâcnet ciudat, ca și cum ar mai fi un alt corp în mine. Am devenit un mutant, asist la lucruri care nu mă privesc direct. Acest ceva străin din mine mă somează că se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
picioare, îl fac să penduleze înainte și înapoi, îl aruncă în sus. Cât ține traiectoria corpului, întreaga suflare amuțește. Clipa încremenește. În sfârșit, cade în suliți. Nu se zbate. Expiră instantaneu. Zvâcnet De câtva timp, simt, în interiorul trupului meu, un zvâcnet ciudat, ca și cum ar mai fi un alt corp în mine. Am devenit un mutant, asist la lucruri care nu mă privesc direct. Acest ceva străin din mine mă somează că se revoltă împotriva sacrificiului uman. Sunt de partea lui. Semnale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]