503 matches
-
probă (umbra înfășoară golul). Nebunia există într-un destin de secunde, precum cioburile într-un întreg din oglindă; aceeași imensitate de cer în fiecare particulă, aceeași nemărginire într-un singur trup. Nebunia este precum un puzzle ce întregește inima: prima zvâcnire un timp prezent, următoarea același timp; mâine, posibil, prezentul își va lega ultima verigă de grindă (maximă generozitate divină). Nebunul cântărește cenușa, o împarte în cantități aproximativ egale, apoi zidește mușuroaie pentru furnici. Aleluia! Nebunul, suferindul inconștient al conștiinței claustrofobe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a adăugat un fel de prefață, în care își revendică drepturile conferite prin Duhul Sfânt direct de Dumnezeu. În noile condiții, rolul profetului scade, iar valoarea inspirației este socotită îndoielnică și arbitrară. Urcarea la cer a lui Isaia este o zvâcnire de durere, nostalgie și orgoliu. Trăsături definitorii ale genului apocaliptic După cele șase prezentări, putem încerca o descriere fenomenologică a literaturii apocaliptice. Voi urma grosso modo excelenta introducere a lui P. Vielhauer la capitolul „Apocalipse” din ediția E. Hennecke, W
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
închisă se ivește, textura se schimbă, mătasea caută mătasea pielii: prin slipul ud, pentru o clipă, se zărește, poate că doar se inventează, nu poți să știi, nu poți să știi pentru că ea, la capătul puterilor, își închide repede picioarele, zvâcnirea întunecată a marii promisiuni. Între două astfel de jocuri, mama își face apariția, deși rămâne nevăzută, ni se arată doar tava cu două cești de ceai pe care o împinge între cei doi, pe tatami. Mărturisesc că mi-a scăpat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trebuie să învețe să joace și cu stil, să aibă acel ceva în plus care să facă trecerea de la performanță la excelență". Exact așa a fost și aseară, în partida Italia - Anglia. Au fost buni, dar le-a lipsit acea zvîcnire de talent care face diferența dintre foarte bun și deosebit. Au dat un gol excelent. Atît. În schimb, italienii au respirat profesionalism și talent și eleganță mai tot jocul. Iar personificarea acestui stil a fost Balotelli, urît ca naiba și
Cronica lui Turambar. Mirel Palada despre Italia – Anglia, 2–1: Doi dueliști eleganți și preciși by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73934_a_75259]
-
autoarea își află totuși un reazim într-o orientare vitală. Un reazim de sorginte feminină. Printr-o completare a unghiului de atac, versurile își recapătă culoarea grație unei reconsiderări a senzualității. A uneia discrete, pudice, deși pe alocuri cu cîte-o zvîcnire "subversivă" ce indică un rezervor de energie tăinuit. Contactul cu materia regăsită se vrea cît mai palpabil: seara e aprinsă aidoma unui trandafir pe care în loc de a-l mirosi ai vrea să-l muști, ceara roșie prelinsă pe trup îmbată
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
o formă radicală - există o modă a francezilor de a se declara radicali, cînd de fapt nu sunt decît patetici și cabotini, căci radicalismul, alt cuvînt pentru fundamentalism, e tot ce poate fi mai străin de ei - dacă trecem peste zvîcnirea ostentativă cu care Baudrillard își declară atitudinea radicală, cartea Cuvinte de acces e o mostră de gîndire liberă și instructivă.
O spiralădin cuvinte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7331_a_8656]
-
de erudit și inteligent ca Boia se oprește mereu la jumătate, netrecînd pragul prudenței analitice. Deschide o problemă și apoi o părăsește, numai că simpla atingere a unui tabu este începutul desființării lui, de aceea, Tragedia Germaniei este o memorabilă zvîcnire într-un peisaj populat cu volume placide. Tocmai de aceea spuneam că eseul lui Boia lasă godeu în mintea cititorului. Nuanțele autorului, deși sunt însoțite de grijulii precauții retorice, lasă urme în memoria lectorului. Eseul e impresionant prin concizie, ton
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
absoarbe cititorul, făcîndu-l să resimtă lectura ca pe o inițiere într-o ordine nevăzută. Artistul scrie în legea lui, compilînd citate din sfinți, filosofi, deținuți politici, pictori sau critici plastici. Sub unghi emotiv, Horea Paștina e o natură retractilă, fără zvîcniri expansive de ambiție creatoare. Fibra lui pare atinsă de o sfîrșeală resemnată, al cărei efect asupra cititorului e de liniștire treptată. Citești cartea ca să te inițiezi într-o liniște interioară. De aceea, prima jumătate a volumului îți dă o senzație
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
făcuse din Zbor un învăț al suficienței triumfale. Mă oprise, cu o atenție aplicată, cînd rînduiam pe simeză, în 2010, vasta expoziție de la sălile Parlamentului, să-mi arate un pîlc de lucrări ce dădeau tîrcoale stingerii patetice a unei înaripate. Zvîcnirea de suflet, ghicită în acel umil epilog, tresărea pe albul hîrtiei, întîi mai direct, realistic, apoi sublimată, aripile căzute susțineau un eveniment auster, de axe în răscruce. Despre el însuși, artistul se ferea să livreze confesiuni explicite, să alunece în
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]
-
în ciuda lipsei de acoperire în realitate. Numai că Steiner nu pomenește nici de Mishima și nici de Hamsun și astfel ajungem la cel de-al doilea lucru surprinzător: folosirea catedrei ca amvon ideologic. Ce dăunează volumului alterîndu-i timbrul intelectual sunt zvîcnirile ideologice ale lui Steiner: simpatia înmuiată, de-a dreptul indulgentă, față de Marx, al cărui nume nu are cum sta într-o istorie a filosofiei nici măcar la rubrica rateuri de propagandă, și resentimentul surd, cu neputință de disimulat, față de Heidegger, a
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
o aroma stranie, tulburătoare. Mirosea a munte, a pajiște, a vegetație; erau miresme din copilăria mea, de care uitasem cu totul în zbuciumul vieții citadine. M-am cufundat în somn, legănat de murmurul pământului meu natal. Oare de unde venea acea zvâcnire sălbatică a pământului, acele miresme pure? Vârându-mi degetele prin ochiurile rachiței fotoliului colosal, am descoperit sertărașele și în ele am simțit plantele uscate și netede, crengile aspre și rotunde, frunzele lațe, moi sau țări. Era acolo întregul arsenal binefăcător
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
cele mai imprevizibile proze caragialești sunt absolut nondiscursive, viziuni în epură, semne ale unei lumi desubstanțializate și salvate in extremis, lume care trăiește la rîndu-i, într-un mod surprinzător, nu prin reverberații descriptive, ci prin vidul care se instalează între zvîcnirea a două înterjecții, și lucrările de maturitate ale lui Brâncuși, în special Păsările în văzduh, dar și Cocoșul, Peștii și Coloanele, se dematerializează, înving gravitația newtoniană și experimentează, cu toate riscurile pionieratului, relativitatea ensteiniană. Și oricît ar părea de ciudat
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
și neant, Don Quijote-César ca oricare ins slab de înger cerca să-și imagineze joia lui de ieri, răpusă de uitarea cruntei beții de viață, pentru ca Suprema Voință permițându-i, prin proprie voință, de om, să mai îndure hazardul câtorva zvâcniri sau simple gesturi sub botnița statuilor (patina verde și excrementele hulubilor), astfel sfidând în parafrază fraternul „de te-ndeamnă de te cheamă" la Paris cu larma pietrificată-a monștrilor notre-dame-zi sub orbirea cărora-n eterne zaruri creierul e numărul și
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
început, delimitată de volumele Versuri (1966), 7 poeme (1968) și Pe malul Stixului (1968), consemnează, pe de-o parte, „recuperarea” simbolică a mai bine de un deceniu pierdut în recluziune și interdicție, iar pe de alta, consumarea rapidă a ultimelor „zvâcniri” ale modalității poetice moderniste. Deși debutează foarte târziu - din cauza interdicției care urmează incidentului cu statuia lui Stalin -, deși manifestarea onirismului estetic este îngăduită numai până în august 1968 (cât timp Ceaușescu își consumă „luna de miere” cu democrațiile occidentale, în urma refuzului
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
local. Se ocupa mai ales de siguranța bicicletelor, dar avea și un pic de putere de decizie în privința parcărilor. Keisha se gândi: acum are să spună că se duce la Marks & Sparks și, când ea zise fix asta, Keisha simți o zvâcnire de neuitat, de omnipotență auctorială. Poate că era într-adevăr capabilă să creeze lumea din jur. - Leah, zise doamna Hanwell, mergem? Distanța dintre momentul când a fost pusă întrebarea și răspunsul la ea fu percepută de Keisha Blake ca o
Zadie Smith: NV by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3744_a_5069]
-
miliarde/ De ani... Numai atît?/ De azi pe mîne?/ Și-atunci, cu veșnicia cum rămine? (Căutătorul); Spre care ev pornești?/ Ți-aș da-ntîlnire/ Prin librăriile-anului cinci mii,/ Dac-or mai fi atuncea librării.../ Dar va mai fi atuncea omenire? (Întîlnire). Zvîcnirile lirice ale epicului și filozofului Philippide sunt mult mai numeroase decît cele reproduse mai sus, atestînd forța celui care și-a restrîns în mod intenționat inspirația. Versurile memorabile au fost compuse de la debut și pînă la ultimul volum, într-un
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
va pune la Încercare priceperea și Înzestrarea de la fire, pentru a contribui la zidirea Neamului de la Nistru pân’la Tisa, răspund: Sunt la post”. I.E. Torouțiu și-a fost la „post” timp de cinci ani. Grei. Foarte grei. Gândind la zvâcnirile celui de-al doilea război mondial. Gândind la prefacerile țării. I. E. Torouțiu și-a respectat proiecțiile conturate În platforma sa program, prin verticalitate și atragerea tinerilor creatori În jurul acestei reviste, care va cunoaște un nou impuls. Directorul Torouțiu s-a
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
nici o cameră 18. zilele cînd n-o îmbrac sunt ca o carantină nu călătorește pe străzi nu stă prin parcuri pe unde mai fusese cu unul sau altul din cele două miezuri ale ei în schimb cu manșeta dintr-o zvîcnire a dereglat butonașele ceasului meu electronic a schimbat timpurile melodiile a lăsat dungi ilizibile pe cerul mat 19. în zori îmi strecor mîinile prin mînecile scurtei albastre prin întunericul ce-a primit și mîinile lui gellu copiez ceva ce nimeni
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
amestec de teamă și speranță, o speranță fără noimă. Ca să ajungă regină de o noapte în patul lui Carol al II-lea, Elvira Vorvoreanu se culcă succesiv cu oamenii de încredere din bogata rețea de entremetteuri a regelui. Sînt ultimele zvîcniri ale acestei ultime generații de moșieri sleiți și în derivă. Plictisul și frica sînt singurele stări care îi vizitează între chefurile lor posomorîte. Indivizii își pierd treptat trăsăturile definitorii și devin o turmă apatică speriată de istorie ca de un
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
dezastrul care se apropie și lăsând lucrurile să se degradeze fără să intervină. Izbucnirile lui de nervozitate în raport cu fiii care nu-l mai ascultă, din finalul primului volum, sunt un semn că a pierdut partida. Autoritatea sa are o ultimă zvâcnire de orgoliu, înainte de a se prăbuși definitiv. Ioanide se adaptează, își negociază, ca arhitect, comenzile și compromisurile, e o fire activă, implicată, vede dincotro bate vântul. Crede că, în ciuda schimbărilor politice, mai poate fi salvat ceva în numele unui idealism de
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
era un fel de luntre naufragiata între două lumi perisabile, căutând salvarea între valul câștigului și cel al milei creștine. La auzul motorului, mâinile bătrânului tresăriseră și se strânse mai tare pe scândurile gardului ridicându-i trupul firav într-o zvâcnire scurtă. Ochii iscodiră drumul ascuns de coroanele verzi ale copacilor. Preț de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i caută calea prin ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi cu picioarele pe pământ, doar mâinile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Aceleași povești, gesturi, ritualuri, jocuri copilărești. Aceleași haine bune, demodate. Pare că nimeni nu mai are pe nimeni. Decît acest spațiu, tandrețea și protecția lui. Și familiile s-au topit, copiii, bărbații. Au rămas numai prietenii, blîndețea și hachițele bătrîneții, zvîcnirile unor energii pe care le mai crezi intacte. Ca altădată. Fragmente de suspine, fragmente de cîntece, de amintiri, de obsesii, de invidii, de vieți, fragmente de realități desenează pe scenă o lume, culmea, nu moartă, nu ostenită, ci o lume
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
cele mai imprevizibile proze caragialești sunt absolut nondiscursive, viziuni în epură, semne ale unei lumi desubstanțializate și salvate in extremis, lume care trăiește la rîndu-i, într-un mod surprinzător, nu prin reverberații descriptive, ci prin vidul care se instalează între zvîcnirea a două înterjecții, și lucrările de maturite ale lui Brâncuși, în special Păsările în văzduh, dar și Cocoșul, Peștii și Coloanele, se dematerializează, înving gravitație newtoniană și experimentează, cu toate riscurile pioneratului, relativitatea ensteiniană. Și oricît ar părea de ciudat
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
Așa, a zis el, ștergându-se la gură cu o pedanterie indusă, poate, de calitatea șervetului, acuma pot vorbi fără să mi se răcească supa. - Ești un om practic, a râs ea. Se simțea pe undeva ireal - o senzație de zvâcnire în spatele ochilor. - Da, în anumite privințe sunt, a zis el. Cum îi place corespondentului dumitale viața în Boat Harbour? Ea a închis ochii în fața șfichiului întrebării. A șocat-o ostilitatea ei rece. Și, chiar dacă ostilitatea nu era intenționată, o sesizase
Peter Carey Oscar și Lucinda by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/3860_a_5185]
-
pe lângă chiriașul Palatului Cotroceni. Acesta, la rândul său, înglodat în angajamente de trădare în favoarea protectorilor externi. Deși departe de mine gândul de a fi vreun fan de al lui Emil Boc, acesta a avut, în cele din urmă, și o zvâcnire de conștiință, refuzând să se conformeze lobbystului, iar acesta i-a ordonat debarcarea. În acest sens, Gabriel Oprea și structurile speciale de informații și diversiune avute în subordine, cu asistența agenților de operațiuni psihologice speciale, acoperiți la o adresă din
Ciutacu face teoria conspirației în cazul deputatului Ion Stan () [Corola-journal/Journalistic/41027_a_42352]