938 matches
-
rețetele înțelepților sunt rețetele disperării... Și Berdiaev, care clama sus și tare, cu exaltarea plină de tupeu a rușilor, că „revelația“ nu cade din cer ca o pleașcă, din contră, ești nevoit să o cauți, să te zbați, să te zvârcolești... ca pentru a pune mâna pe o funcție publică, pe un privilegiu, pe o slujbă bine plătită... * Avântul insolent către înțelepciune m-ar descalifica, ar fi ridicol. De unde „înțelepciunea“ de a emite numai soluții extreme, teribiliste, extravagante, delirante... După ce mă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ca să câștigi... Atâta doar că, paradoxal, zeul acesta nu locuiește în cerurile patriei. Dacă l-am instaura deasupra spațiului mioritic, poate că nu am fi atât de slugarnici în fața altora și am reuși să convertim psihologia toxică în care ne zvârcolim la ceva mai mult orgoliu și chiar la aroganță. Suntem, în fond, un unicat în Europa și numai orgoliul de a fi cum suntem ne poate salva. În loc să facem asta, ne comportăm ca un „rahat într-un ciorap de mătase
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ghici, în riduri, netezimile fostei frumuseți. Bucureștiul e azimutul speranțelor provinciale, de care cu-atîta superbă neîngăduință își bate joc: "București! București!... Câte visuri se sting, flămânde, pe străzile tale; câte bucurii mor în lăcrămi, la sânul tău; câte tragedii se zvârcolesc, mute, în mijlocul veseliei tale. În fiecare zi, la fiecare ceas, provincia îți trimite cuceriri. Vin flăcăii câmpiilor și ai munților, cu soarele în ochi și cu brazda pe talpă; vin băieții orașelor, fugiți de la școală sau alungați de toamnele monotone
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
a moșneagului sau a celor din jur. Hohotele de râs îi spărgeau timpanele și rămâneau acolo să-i bată darabana în creier încă multă vreme...” Zâna mea nu lucrează la patron, nu merge la distracții, dar...” In mintea lui se zvârcoleau imagini din momentele când se întorcea acasă. „Ce faci, Iordache?” „Iaca am trecut pe la tine, să văd dacă nu ai mai mult gaz, ca să-mi împrumuți până marți, când mă duc la târg.” „N-ai întrebat-o pe Zâna?” „Nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
este că ai simțit o căldură în dreptul ficatului? Nu stau io prea bine cu anatomia. În copilărie, aveam un vecin antipatic și, când ne băteam, îi frigeam una în burtă la care acesta se pornea să orăcăie și să se zvârcolească ținându-se cu mâinile de pântece, bă, tu știi ce am io aicea? Rinichii! Tac’su’ era doctor, de unde rezulta competența puștiului. Mă rog, ăla era un țâști-bâști, dar oricât de gravă ar fi ignoranța mea în ale anatomiei, bivolarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
în momentul în care vulpoiul se pregătea să răpească o găină suficient de dolofană, care întrunea toate criteriile, el l-a și apucat pe nenorocit de coadă. O coadă stufoasă, superbă. Și vulpoiul s-a zbătut o vreme, s-a zvârcolit până când s-a izbit cu fruntea de o piatră. Omul trăgea într-o parte, vulpoiul în cealaltă. Până când tăietura din frunte s-a tot lărgit, vulpoiul și-a ieșit din propria piele și a luat-o la fugă. Și omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de particularitatea distinctă deținută, Înnăscută, se va dărui cu totul, se va arunca, pur și simplu, În focul purificator, foc din care va rezulta opera desăvârșită. Am Încercat să cuprind Într-un poem câteva gânduri privind această nobilă trudă: Mă zvârcolesc În chinuri ... / sfârșește trista-mi soartă./ce-i arta? // ce-i scrisul? / o dulce și amară vină/ prin care / eu - umilul serv - / /mă nărui .../ Zadarnică mi-e truda / și stânca ce rostogolesc // spre vârfuri ecou În noapte - / ce alungă liniștea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din cartier, copiii stăteau hipnotizați, la unii a început să li se întărească părul, copilul care se izbea cu capul de pereți a putut fi dezlegat pentru prima oară, a adormit cu mânuțele pe piept, liniștit, de când se născuse se zvârcolea într-una ca pus la picamăr, una din îngrijitoare și-a făcut cruce, "slavă Domnului că am scăpat de ăsta, era pedeapsa cerului peste noi", dar copilul a dormit șapte zile în șir, după care a început să mănânce și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
noastră întâlnire", s-a mai uitat o dată lung la el, i-a întors spatele și a urcat în camera destinată de el pentru dormit și nu pentru dragoste, a intrat în așternut, și-a tras perna peste față, s-a zvârcolit toată noaptea, între durere, disperare și dorința aprigă de a se arunca de la etaj, voia să termine odată cu atâta durere, se simțea umilită, murdară, îl ura și îl adora, voia să-l uite, să-l șteargă din creier, imaginea lui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și a doua oară, trecându-l peste foc și la răscruce de drumuri... De atunci, băiatul nu a mai fost niciodată bolnav și uite ce flăcău se zidește pe zi ce trece! În noaptea aceea însă, bulibașa Iorgu Stănescu se zvârcoli în așternuturi de parcă ar fi dormit pe ciulini. Dimineață, se sculă înaintea tuturor, și văzu cerul plumbuit cu nori cenușii. Ziua nu se arăta a fi prea prietenoasă. Prevestirile lui se adeveriră. Nu mult după ce un soare ca o turtă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
părticică a trupului-i zeiesc. Dar vă jur pe sfânta mea cruce că o făceam Într-un mod cât se poate de nevinovat!... Eram vertical În aparență, aș spune chiar puțin cam mândru, dar, În esență, mă Întindeam și mă zvârcoleam ca musca prinsă-n plasa paingului nemilos. Lui Teofil, colegul de bancă și confesorul meu de taină, Îi vorbisem despre amorul meu secret, despre chinul și neputința mea, despre zbaterea mea continuă, iar el, ca un bun prieten ce-mi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
duioșie maternă, după care Își ridică triumfător capul, mă Înlătură delicat făcându-mi semn să rămân locului și ieși balansându-se unduios pe sub privirile cotrobăitoare ale bărbaților, care o cunoșteau din vedere sau abia o remarcaseră. Toată noaptea m-am zvârcolit În așternut fără a visa nimic concret. Doar frânturi de imagini, gesturi, glasuri În care se amestecau diferite chipuri de oameni Întâlniți pasager prin viață și rătăciți În pânzele neștiute ale memoriei mele, pe care mi-am imaginat-o Întotdeauna
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mână nevăzută. M-am Îndreptat spre pat și m-am lungit cu greutate. Lola nu-mi ieșea din cap. Mă privea de acolo, din spațiul nebulos al memoriei, cu ochii ei metalici, aproape perverși. Nu am adormit imediat. M-am zvârcolit minute bune, după care am căzut Într-un somn greu. Spre dimineață, cred, am auzit bătăi puternice În ușă. Am sărit să deschid. Nu am tras bine zăvorul și ușa a fost violent izbită de perete. În cameră intră zgomotos
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu da importanța cuvenită la ceea ce Olga considera a fi o glumă. - Mi-e așa de teamă Olga, mor, nu mai pot... au și început durerile. Aruncând ochii peste câteva paturi, Olga zări chipul frumos al unei țigănci care se zvârcolea ca un șarpe pe un nisip fierbinte din deșert. - Dacă duduia n-o să moară, eu mor sigur, domnișoară asistentă. - N-ai să mori! Ai să aduci pe lume un copil frumos cu care o să se mândrească toată șatra! - Spui mata
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
va întuneca afară, neam privit umbrele pe paravanul de lângă noi, în pâlpâirile nervoase ale șemineului, contopindu-se în răsuflări nebunești, ca și cum în acele momente de grație, anno Domini, etc., s-ar fi născut din nou, pentru a n miliarda oară, zvârcolindu-se, Eva din coasta lui Adam. Dar ceea ce-i propusesem, mie nu mi se părea deloc năstrușnic. Împreunarea fizică era, pentru mine, un rezultat firesc al iubirii, adică al înfiripării și închegării sentimentelor. Împreunarea fizică era rezultatul iubirii pe care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
surghiun. E convinsă că n-o crede nici dracu’ ce povestește. Ferească sfântu’ să se apuce ea să verse într o bună zi, tot ce are în pipotă. Tu încă n-o cunoști pe Karin... 8. O înecă plânsul. Se zvârcolea în plâns ca un copil naiv care ar fi primit mai puține bomboane decât fratele lui. Reîncepu firul, cu suspine: Era în cumplita iarnă a anului 1945... În vecinătatea lagărului nostru era tot așa, un lagăr cu soldați, prizonieri de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îl trântise fulgerător la pământ și-l străpunse ca o sabie prin piept. În jur, tăcere. Tăcere de groază sau de nedumerire? Noi, cei din jur, încremeniți, ca și santinelele, priveam hăbăuci cum țâșnea sângele din el și cum se zvârcolea văitându-se. Sânge negru stropea zăpada scârbos de albă. Începuse să viscolească când soldații ordonaseră pregătirea grupei pentru plecare. Comenzile în rusă erau din ce în ce mai precipitate și mai forțate. Parcă aveau senzația că unul din noi ar avea de gând să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
alte crenguțe și-au aruncat povara din spinare... Apoi nucul a început să tremure ca de friguri... Șirul fulgilor care cădeau de sus a început să se adune în valuri și s-o ia pieziș... Totul a pornit să se zvârcolească, și ninsoare și copaci... În câteva clipe, nu-mi mai dădeam seama dacă mai ninge ori omătul căzut a început să zboare negăsindu-și locul... Totul părea un vârtej nesfârșit... Căciula de omăt de pe acoperișul casei își schimba înfățișarea mereu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vedeai cu ochii, se umpluse cu oameni. Erau miliarde. Veneau așa cum Îi prinsese moartea, care În cămașă de noapte, care În uniformă, frac, maiou cu găurele sau halat, tineri și bătrâni, toți extrași din viață ca peștii din apă, Încă zvârcolindu-se În Încercarea de a-și face un rost sau de a-și satisface o plăcere, Încă Învăluiți În stratul protector prin care Înotau cu doar o fracțiune de secundă În urmă, șoferi care nu demult goneau cu viteză pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu gheruțele printr-un morman de paie, se urcă pe masă, pe scaune, pe pat, intră pe sub pat, și, apoi, cu cozile lor stufoase, mătură dușumeaua. Tata și mama le aruncă una după alta În foc. Eu plâng și mă zvârcolesc de durere. Mama și tata mă privesc nedumeriți și, de data asta, tatei Îi iese din gură o șuviță de sânge pe care mama o apucă de un capăt ca pe o bucată de sfoară, o vâră prin urechea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zonă. După jumătate de oră veni și rândul meu. După ce m-am afundat În scaunul moale, Erhard Kretschmer mă acoperi cu o bucată de material foșnitor. Și pentru că asta Îmi aminti de filmul văzut cu o seară Înainte, m-am zvârcolit ca pe ace. Ici-colo pe materialul negru, am observat niște fire de barbă strălucind scurt, argintiu. Trebuie să fi fost rămășițe de la clientul precedent, un profesor cu o chelie accentuată, care, cu un sfert de oră În urmă, indicase spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ăsta exagerat. Sentimente de genul ăsta nu sunt deloc greu de Înțeles. Dar e greșit să-i exploatezi pe cei care n-au nimic de-a face cu așa ceva - și cărora, sincer, puțin le pasă. Râse din nou. S-a zvârcolit și s-a luptat toată noaptea. Burdihanul lui tremura și avea o față roșie ca de rac. Credeam că e pe punctul de a exploda În orice clipă. Era atât de nervos, și atât de groaznic de excitat, că abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lucea și chiar fâsâia cu un zel care părea cât se poate de periculos. Treptat, mi-am dat seama că nu doar părea, ci chiar era o insectă țintuită. Era clar că becul lumina atât de febril, pentru că larva se zvârcolea din cauza durerii. Cu cât o contemplam mai mult, cu atât mi se părea o copie a monstrului care tocmai a fost scos din mine - dar mai mică cu câteva numere. Osram, m-am gândit amețit. Oare de ce să-i dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mult, cu atât mi se părea o copie a monstrului care tocmai a fost scos din mine - dar mai mică cu câteva numere. Osram, m-am gândit amețit. Oare de ce să-i dai unui asemenea organism un nume? Viermele acesta zvârcolind a fost ultimul lucru pe care mi-l aminteam. Când m-am trezit, dârdâiam de frig. Lumina nu mai era la fel de intensă și cineva Încerca să mă lege de un scaun. Capul Îmi zvâcnea, fiecare bucățică a corpului mă durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o sută de bărbați din lume. Și uite-așa și-a croit ea drum spre ilustrul doctor Morris Frankel, căruia, de-aici înainte, în aceste confesiuni, îi voi spune Harpo. În acești ultimi cinci ani, cu intermitențe, Maimuța s-a zvârcolit pe canapeaua lui Harpo, așteptând să audă de la el ce are de făcut ca să ajungă soția cuiva și mama cuiva. De ce, i se văicărește Maimuța lui Harpo, de ce are ea de-a face întotdeauna numai și numai cu niște căcănari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]