260 matches
-
patru, alege ieșirea prielnică! * În livadă, la Bunu’, rămas cu fructe e doar nucul. Pe jos apar zvârlite în fiece zi mingiuțe pudice în coajă cafenie, ferfenițită parcă în zbateri lungi. Le judec, le cuprind în alint... Mă surprinde o zvârlugă ce-mi cade în creștet. Și hohot de râs plăcut și ușor se iscă îndată. Bunicul e-aproape! Când a venit? -Ce cați în livadă? mă-ntrebă sositul. Mărunțit e de vreme, gândesc în clipită. Oftez de durere, încolțit de
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
cosiță. Altfel, s'or lăcomi la ie Să cerceteze cele ape Țesute mai îndeaproape Și sânii care le îmbie. De i'or atinge, doar în fugă, Simți'vor cum se înfioară Mugurii sfârcuri de fecioară, Tu, zbate'te ca o zvârlugă. Dar, nu m'asculți, cu gura fragă Miere îmi dai să uit de lațul De flori, până'mi alină sațul, Se trece dup'amiaza'ntreagă. Câte au fost? Un ceas? O mie? La ora blândei înserări, Mă ispitesc cu noi
HAI SĂ FUGIM ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373158_a_374487]
-
naștere la fel de neobișnuită, căci femeia - „o babă”, „mătușă” - era bătrână: „Azi așa, mâni tot așa, trece lună cu lună și, drept la a noua, naște baba un puiu de om, mare cât lingura, da’ îșneț, mânia focului; sprinten ca o zvârlugă și priceput ca un om învățat...”) un fecior cu calități deosebite. A fost numit Chipăruș. Chipăruș își va elibera sora - trimisă cândva de mamă să adune vițeii, dar nimerită în castelul zmeilor - în urma unei competiții ciudate cu temnicerii: rosul ciolanelor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să-l exploatezi, atunci Înseamnă că sunt un exploatator. Locurile acestea de muncă nu existau Înainte să Încep eu afacerea. ― Asta e ca și cum ai spune că sclavii nu aveau de lucru până nu s-au făcut plantațiile. ― Ai o adevărată zvârlugă aici, spuse Milton, Întorcându-se spre fratele meu. Unde-ai găsit-o? ― Eu l-am găsit, spuse Meg. Cocoțat pe un lift. Așa am aflat cum Își petrecea vremea Capitolul Unsprezece la colegiu. Preocuparea lui preferată era să deșurubeze tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
serioasă. — Ai dreptate, Pomponia, suspină bărbatul cătrănit, dar nu mai apucă să spună că și el - deși amic al culturii grecești - e împotriva poveștilor și superstițiilor cu care doicile împuie necon tenit mintea fragedă și neformată a pruncului, când o zvârlugă înăltuță și subțirică i se agață de gât pe la spate și-l strânge tare, mai-mai să-l sugrume. Se răsucește pe călcâie și mângâie drăgăstos părul lung și bogat ce i se revarsă pe umeri în jos, până la talie. Fătuca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a zărit JJ și nu-și mai încăpu în piele de bucurie. Poate era doar efectul de noutate, dar momentan eram mătușica lui preferată. A sărit din brațele lui Maggie și a luat-o la fugă pe alee, ca o zvârlugă. Întotdeauna venea în goană spre mine și, chiar dacă cu trei zile în urmă dăduse din greșeală un cap în genunchiul meu dislocat, abia scos din ghips, iar eu vomitasem de durere, tot îl iertasem. I-aș fi trecut cu vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
S-a gândit puțin. —Destul de fain. —Destul de fain. Doar atât? —Doar atât. — Și era moale sau... eh... știi? —Molatic la început. Tare când am terminat. Mi-a luat ceva timp să găsesc piesa. Mi-a aruncat deodată un zâmbet de zvârlugă. Ceva care ar trebui să-ți dea de gândit, am zis. —Ce anume? — Problema ta cu alți bărbați e că întotdeauna sunt drăguți la început, ținând bine ascuns faptul că sunt niște jigodii. Cel puțin cu Joey, știi care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-o depăn așa cum am auzit-o de la camaradul meu. Apoi, șeful lotrilor venea la han doar când știa că nu-l paște nici o primejdie. Și cine credeți dumneavoastră că îl trimetea mai des pe feciorul hangiului după lotru? Chiar zvârluga de nevastă a hangiului! Dar de fiecare dată îi spunea flăcăului că așa a poruncit bătrânul. ― Și hangiul nu pricepea cum stau lucrurile? - a întrebat cel cu plosca cam mare... ― Apoi dumneavoastră credeți că afurisita de hangiță s-a aruncat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu grijă, să nu bage de seamă hangița, îl înlocuia cu altul. Cu gânduri negre, ședea treaz nopți la rând. Dar... toate erau la locul lor. Nimeni nu a dat târcoale hanului, iar Irinuța „dormea ca un prunc!”... Asta fiindcă zvârluga a băgat de seamă că hangiul nu mai doarme nopțile aproape deloc... „Din câte bag eu de seamă, el nu mai bea vinul pus de mine, ci îl înlocuiește cu altul. Da’ om mai vedea noi”... După un timp, iar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mal. Intrăm goi pușcă în gârlă, așa cum mai erau și alți copii de vârsta noastră, ba unii chiar mai mari. Mulți dintre ei erau cu mamele lor sau cu surori mai mari. Găsim loc bun unde speram să prindem porcușori, zvârlugi, cărășei sau chișcari, cum li se spune pe la noi, iar în alte părți-țipari. Gârla, așa-i spunem, e un râu care vine de la 7080 de km dinspre miază-noapte, ca apoi să o ia puțin spre răsărit și deodată o cotește
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
peștele trebuia simțit când ar fi atins pulpele picioarelor, după care femeile îl prindeau, nu cu multă greutate. Când una prindea un pește mai mare, un cărășel sau chișcar îl ridica în sus să vadă și alții prada. Porcușorii și zvârlugile le prindeam eu chiar ușor, că învățasem a prinde pește de pe la cinci-șase ani, când părinții mei duceau cânepa la topit, în gârlă și cum apa nu era mare, nu m-aș fi putut îneca. Prindeau și ei pește, dar n-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
-l pentru neobrăzarea de a fi intrat acolo unde nu trebuia. Noi ne-am întors la locul unde aveam oala cu peștele prins și ne hotărâm să plecăm acasă. Să nu credeți că ne lăudăm, dar prinseserăm mulți porcușori și zvârlugi și câțiva cărășei, chiar și vreo doi-trei chișcari mai mici, cât mama să ne facă o saramură cu mămăliguță pentru toți ai casei. Cum ne îndepărtaserăm de ogorul nostru, ne-am dus să ne luăm pantalonașii lăsați acolo. Când ajungem
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
deveni aproape o șoaptă. ― Pat, ai înnebunit, ce-ți veni să spui toate astea cu voce tare? Eu n-am vrut decât să te avertizez. În Prescott nu mai am deplină încredere. De când a apărut Thorson, e lunecos ca o zvârlugă, nici nu mai știi de unde să-l apuci. Din fericire, nu l-am lăsat niciodată să înțeleagă care sunt adevăratele mele opinii despre non-A. Fata îi răspunse ceva ce Gosseyn nu înțelese. Se lăsă apoi o tăcere, întreruptă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
comandantul secund, s-au convertit amândoi la non-A, abia atunci..." La care Crang îi replicase: "n-am vrut decât să te avertizez. În Prescott nu mai am deplină încredere. De când a apărut Thorson pe Terra e lunecos ca o zvârlugă". Cam asta vorbiseră ei. Era deci pe bază. Știa cine locuiește în vilă: John Prescott cel care ― din punct de vedere intelectual ― adoptase filozofia non-A, fără a reuși să o facă să devină parte integrantă a sistemului său nerovs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
deveni aproape o șoaptă. ― Pat, ai înnebunit, ce-ți veni să spui toate astea cu voce tare? Eu n-am vrut decât să te avertizez. În Prescott nu mai am deplină încredere. De când a apărut Thorson, e lunecos ca o zvârlugă, nici nu mai știi de unde să-l apuci. Din fericire, nu l-am lăsat niciodată să înțeleagă care sunt adevăratele mele opinii despre non-A. Fata îi răspunse ceva ce Gosseyn nu înțelese. Se lăsă apoi o tăcere, întreruptă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
comandantul secund, s-au convertit amândoi la non-A, abia atunci..." La care Crang îi replicase: "n-am vrut decât să te avertizez. În Prescott nu mai am deplină încredere. De când a apărut Thorson pe Terra e lunecos ca o zvârlugă". Cam asta vorbiseră ei. Era deci pe bază. Știa cine locuiește în vilă: John Prescott cel care ― din punct de vedere intelectual ― adoptase filozofia non-A, fără a reuși să o facă să devină parte integrantă a sistemului său nerovs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să Întâlnească niște băbătii, avu un șoc dureros descoperindu-le pe adolescente. Erau patru, Între cincisprezece și șaptesprezece ani, lângă dușuri, chiar În fața șirului de chiuvete. Două dintre ele, În slip, Își așteptau rândul; celelalte două se zbenguiau ca niște zvârlugi, sporovăiau, se Împroșcau cu apă, scoteau mici chiote: erau goale pușcă. Spectacolul era de o grație și de un erotism nespus; nu-l meritase, zău. Sexul i se Întărise În chiloți; și-l scoase cu o mână, se lipi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o dată curtea și zidurile. Peste clopotnița Văcăreștilor atârna o lună păguboasă... Aia mică Pe Veta, fata domnului Aristică Mîrzu, de la Tramvaie, o știau mahalagiii, tot așa, un năpârstoc de fată de nu mai creștea, cât moțul mălaiului, iute ca o zvârlugă, prin salcâmii Cuțaridei toată ziua, sau lângă focurile gunoierilor, pe groapă. Nimeni nu-i dădea cincisprezece ani și un vecin îi zisese în glumă aia mică și aia mică i-a rămas numele. Taică-său lucra în depou pe Ștefan
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țărănoi,/ Teslar de meserie”905, însă în materie de alegere a consoartei nu face rabat la tinerețe și, implicit, la gelozie: „Ea număra ani optsprezece - dar/ O cam ținea la cușcă, zuliar,/ Căci se temea babacul să nu-i toarne/ Zvârluga vreun tacâm cumva de coarne,/ Necunoscând - bobleț fiind - povața/ De la Caton: să-ți iei de-o seamă soața/ și pe potriva ta - căci bătrânețea/ Nu face casă bună cu junețea.”906 Dacă la Giovanni Boccaccio avem portretizări relativ sumare ale personajelor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
țărănoi,/ Teslar de meserie”905, însă în materie de alegere a consoartei nu face rabat la tinerețe și, implicit, la gelozie: „Ea număra ani optsprezece - dar/ O cam ținea la cușcă, zuliar,/ Căci se temea babacul să nu-i toarne/ Zvârluga vreun tacâm cumva de coarne,/ Necunoscând - bobleț fiind - povața/ De la Caton: să-ți iei de-o seamă soața/ și pe potriva ta - căci bătrânețea/ Nu face casă bună cu junețea.”906 Dacă la Giovanni Boccaccio avem portretizări relativ sumare ale personajelor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
declarată tabu și că, dacă nu se conformează, risca să-și piardă și patul pe care îl ocupa în mod legitim, cu toate că era plătit anticipat. Zbura din pensiune cât ai zice pește. De fapt Patricia era o aschimodie feminină, o zvârlugă de femeie între două vârste, activă și prietenoasă, care făcea o mâncare unsă cu miere, dulce și gustoasă, ce se lipea de suflet, în condiții de ordine și de igienă ireproșabile, dar care ascundea în ea un năduf lichefiat sub
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu câteva secole în urmă, măreți și mândri de puterea lor se plimbau în voie zimbri mulțime de copii. Toți veseli și preocupați. Aproape că nu-i deosebești între ei. Printre aceștia, și prichindelul de opt ani. Aleargă ca o zvârlugă de la un scrânciob la altul. Până nu le încearcă pe toate, nu se lasă. Doar când îl răzbește foamea... La vreo două mii de kilometri un altul, deși blond și cu ochi albaștri e un apaș veritabil, mascat pe față, cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
meu... are 4 ani, s-a cocoțat pe poartă și strigă: - Sonia! Sonia! vino și dă-mi un pupic! Din partea nevăzută ascult zgomote nedeslușite și glasul binecunoscut milogindu-se iarăși, - Hai Sonia... vino și dă-mi un pupic. Sonia, o zvârlugă de fată, nepoțica vecinilor, e mare... are deja doi ani și jumătate! Deslușesc vocea cristalină, puțin repezită a fetiței: - Mă duc la ’adu să-i dau un pupic! Glasul vecinei se aude limpede: - Îți dau eu un pupic, de nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
doar lui Dumnezeu. Și o face cu predilecție pe covorul roșu al toamnei, Între scurtele și explozivele zvîcniri. Sfidînd reporterii molîi. De la Început, m-am gîndit la ceea ce m-a impresionat mereu la veveriță: oprirea subită după o goană de zvîrlugă. Și poza țeapănă și iscoditoare dintre puseele de alergare. Pornind de la poză, m-am gîndit, Încercînd diverse variante, la situația privilegiată a celor vînați de aparatele de fotografiat, la flash-uri, la instantanee, la gestul expresiv surprins Într o clipă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
îmbrăcat cu veșminte potrivite pentru funcția importantă ce-o primise, iar Iordache prânzea, sorbind, gânditor, din vinul vechi de Cotnar, Domnul Radu Mihnea își întâmpina comoara neprețuită, pe Catrina, fata lui și-a trufașei sale soții Arghira. Era Catrina o zvârlugă de copilă, cu bujori în obrajii albi, cu părul galben, ca spicele coapte de grâu, împletit în coade groase de dădaca Anisia, cea care o învățase toate rânduielile vieții pe biata copilă, lipsită de căldura mamei, Arghira, care-l corcolea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]