171 matches
-
să descifrez lecțiile pentru noii pui, dar valabile și pentru ceilalți membrii ai coloniei de vrăbii. Sigur nu veți crede ce vă spun. Am reușit să înțeleg că profesoara Vrăbiuță le spune celor mici reguli de comportament general. Iar atunci când zvăpăiații nu ascultau era anunțat un fel de gardă a cuiburilor și aceștia erau imediat admonestați în fel și chip. Am putut să descifrez cum li se spunea tinerilor pui să nu încerce să-și schimbe piuitul fiindcă vor fi atrași
PROFESOARA VRĂBIUŢĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 633 din 24 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343847_a_345176]
-
Publicat în: Ediția nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului LUNĂ DE TOAMNĂ Ne întrebăm a cui e-această lună, Când o vedem pe cer așa rotundă, Cum fuge-n valul mării să se-ascundă. Cât e de zvăpăiată și nebună ! Și totuși în tristețe se scufundă, Tăcerea ei poate c-ar vrea să spună Că viața nu mai e așa de bună, Singurătatea-i prea de tot profundă. Când se retrage-n colțul său de cer, Un înger
ZECE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342862_a_344191]
-
mare, am învățat să merg cu schiurile. Ce mai încolo-încoace, satul bunicii mi-a fost dintotdeauna adevăratul paradis al copilăriei mele! Să nu crezi că sunt o fată tăcută și întruchiparea cumințeniei. La școală și acasă, am fost un copil zvăpăiat, uneori chiar obraznic. Profesorii mă dădeau uneori afară de la lecții. M-ar fi pedepsit ei și mai aspru, dar știau cine sunt părinții mei, așa că mă înghițeau așa cum au putut. Spre marea mea bucurie, care-mi vedeam nestingherită de obrăzniciile
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
-
de paie de smalț din rebeliunea ta cum se-ncing cocorii nădușind la stele ca la o muncă grea și de pomană câtă vreme nici viața nici cu moartea-mpreună - nu ajunge nimic la ele licență pentru zbor interior scânteiat zvăpăiat dar pustiu gând încheiat în colivie din rămurele de plastic știind că nu poate fi mai bine nici afară în zbor să fie mai bine de rămas aici totuși cer destul dar nu predestinat pentru aripi frânte despre cum se
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
fețele lunii - două: căci între fulgere și beznă zării din Iuda doar o gleznă spre răsărit Ierusalim din cavalerii câți venim nu se zărește-n cavalcadă decât o înfocată SPADĂ JOACĂ DE ÎNGERI la cină - Dumnezeu zahăr le-a-mpărțit îngerilor : în zvăpăiată joacă - ei alb zahărul l-au împrăștiat - dulce viscolire a iernat - peste pomii pământului stau în mijlocul lumii - ca-n mijlocul unui tort de nuntă - în care urmează lumânările să se-aprindă mirii să intre-n colindă somnoroși - îngerii s-au
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
sunt Maris și Alutus,gemeni,dar și diferiți Maris e blând,dar opus,este al doilea dintre prinți. Hotărând ca să-l aducă pe părintele lor bun, Regina le dă poruncă,să meargă pe acelaș drum. Maris liniștit pornește,dar Alutus zvăpăiat, Fuge și nesocotește,porunca ce i s-a dat., Văzându-i însă regina,că s-au despărțit pe drum, Și neștiind care-i pricina,ce i-a separat acum, Repede plânsul o-neacă,lacrimile-i curg șiroi, Și ele se
MUREȘUL ȘI OLTUL de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379363_a_380692]
-
căsătorească cu frumoasa prințesă rusoaică. Narcisa și Prințișor primiră vestea nunții cu mare bucurie. Lăsară cei doi prunci în grija dădacei și a părinților. Mircea avea o fire liniștită și ascultătoare, pe când fratele său geamăn, Vlad, era opusul său, adică zvăpăiat, răutăcios, mofturos, astfel încât uneori ridica toată casa în picioare cu urletele sale. Doctorii pediatri concluzionară totuși că băiețelul este perfect normal. - N-avem ce-i face, acesta-i temperamentul său! - le răspunse un doctor, profesor universitar. Este doar o problemă
XXIV. ZBORUL ANILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373858_a_375187]
-
casa stăpânilor săi. Morala acestei povestiri este că oamenii trebuie să respecte animalele, să le îngrijească, și să învețe de la ele, înțelepciunea firească a fiecărei specii. Desigur, povestea este cu happy-end, Sașa se reîntoarce acasă, nu mai este așa de zvăpăiată, a învățat multe din aceste aventuri de la țară. Este mai chibzuită și mai răbdătoare. Însă, când pleacă stăpânii de acasă, năravul din fire nu are lecuire. Tot mai scotocește prin dulapuri, în căutare de noutăți. Dar stăpânii o iubesc și
(CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371145_a_372474]
-
morții, și-i ziceau să-l încurajeze. - Țin-te tare nea Andrei! Fugi mereu din calea ei. - Așa fac, dacă tu vrei, și se ducea agale să-și ia medicamentul tămăduitor, de junghiuri și tuse, de la țața Mărița Floreaca (crâșmărița zvăpăiată, c-a-nșelat comuna toată, încărcând nota de plată), cum i se dusese vestea peste nouă sate. Altădată, când ieșea în prispa casei își striga cîinele, singurul prieten care-i mai rămăsese credincios, devenea patetic. - Murgea, Murgea... vino la tata. Câinele urca
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
lăstari Să-mi ajungă la palat; Și tot cântă disperat - Cu-un taraf de lăutari: „Cric, cric ... a mea prințesă! E târziu, ziuă se face ... Nu e bine, zău, nu-mi place! Tu mă-nvinui că metresă Mi-e lăcusta zvăpăiată? Cu picioare top-model!!! Nu te uiți că-s mititel? Te rog să deschizi îndată! Licuriciul vrea să doarmă, Gazu-n lampă-i pe sfârșite; Mi-s picioarele-amorțite ... Desfă ușa, scumpă doamnă! ... ” Scârțâind, ușa din tindă, Se desface ... la palat, Greierașul mi-
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
crește, râuri învolburate se-ntorc către izvor. Din negura de timp răzbate o poveste când fulgerele oarbe gâlceava iscă-n nor. Cuprinsă-i înserarea de-o-nfiorare muta, ning stelele cu raze ascunse printre cetini. Pe-acoperișul lumii, amurgul se săruta cu zvăpăiata luna, și-n cer se nasc lumini. Nisipul din clepsidra măsoară pasul zilei, cu pulberea de stele își cerne amintirea. Nemărginirea se-alintă pe marginile clipei convinsă ca-n secunde trăiește nemurirea. Citește mai mult Se furișează primăveri în calde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
peste înalte crește,râuri învolburate se-ntorc către izvor.Din negura de timp răzbate o povestecând fulgerele oarbe gâlceava iscă-n nor.Cuprinsă-i înserarea de-o-nfiorare muta,ning stelele cu raze ascunse printre cetini.Pe-acoperișul lumii, amurgul se sărutăcu zvăpăiata luna, și-n cer se nasc lumini.Nisipul din clepsidra măsoară pasul zilei,cu pulberea de stele își cerne amintirea.Nemărginirea se-alintă pe marginile clipeiconvinsă ca-n secunde trăiește nemurirea.... X. ADUCERI AMINTE..., de Corina Negrea , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
fără voi lumea nu s-ar mai procrea . Știi ceva ? Vreau să mă răzbun ! Du-mă unde vrei tu, dar ai grijă ....vreau să fiu răzbunată pe deplin. Cum face băutura asta la minuni ! Din cea mai cumințică te face zvăpăiată, ți-aduce aminte de toate datoriile ,dar și de toate găurile. Pe care trebuie să le umpli imediat ! Cu limbajul ăsta violent de vulgar, Mihai nu era deloc obișnuit. Nici din facultate,nici de la școală,nici măcar dirigintele fetiței dintr-a
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
adusese, pe când avea vreo treisprezece ani, tocmai din fundul Olteniei (de prin zona Amaradiei) și o făcuse „cocoană” în Bucrești. Ce-ți e și viața asta?!... că acum „babalâcul scripcar” îi părea negru în fața ochilor, dar ca să-și înece necazul, zvăpăiata, își găsise un avocățel (mușteriu nelipsit din crâșmă) cu care se iubea („Poetul meu drag!” - așa îl alinta) fără a se ascunde de ochii și gura lumii. Trubadurul „poet” era cunoscut în crâșmă ca un veșnic îndrăgostit și cehefliu „de
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
creste, râuri învolburate se-ntorc către izvor. Din negura de timp răzbate o poveste când fulgerele oarbe gâlceava iscă-n nor. Cuprinsă-i inserarea de-o-nfiorare mută, ning stelele cu raze ascunse printre cetini. Pe-acoperișul lumii, amurgul se sărută cu zvăpăiată luna, și-n cer se nasc lumini. Nisipul din clepsidră măsoară pasul zilei, cu pulberea de stele își cerne amintirea. Nemărginirea se-alintă pe marginile clipei convinsă că-n secunde trăiește nemurirea. Referință Bibliografică: In secunde... / Corina Negrea : Confluențe Literare
IN SECUNDE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375768_a_377097]
-
degeaba. D. Dum. Brătianu trebuie să se știe că nu este înzestrat cu aceea ce se cheamă pe românește fiori; toată lumea-l cunoaște că d-sa este o natură cumpătată și dulce, de o înfățișare blândă și mângâioasă, nu un zvăpăiat hidalgo ca marchizul Campo-Basso de la Grenada; și ne mirăm ce a pățit onor. nostru reprezentant să ia așa la zor pe bunii turci, cu cari de aminteri se spune că d-sa trăia până acuma în cei mai plăcuți termeni
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și meditezi. La toate bazaconiile de la serviciu, la micile ciorovăieli dintre colegi, la ce mai ai de Întreprins, la nevastă, la copil, la mersul țării și sensul lumii. Te lași sedus de dulcea priveliște a Începutului de vară, de dansul zvăpăiat al fluturilor multicolori, de țipătul unui copil, de mugetul unei vaci, de lătratul unui cățel și... de atâta liniște. În fond, asta ți-ai dorit. Să ai un loc de retragere, de refacere, de Întâlnire și discuții cu colegii și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cu vorba. Jupânul ține grozav la „onoarea de familist”, încredințată candid lui Chiriac, tejghetar și sergent în garda civică. Amorul lui Chiriac cu Veta, consoarta lui Jupân Dumitrache, e pigmentat cu suspine și gelozii de suburbie. Zița, sora Vetei, duduița zvăpăiată care devoră foiletoanele la modă și stropșește cu dezinvoltură vocabule franțuzești, e o persoană „emancipată”. Un „raisonneur” șiret este ipistatul Nae Ipingescu, care își cultivă cu sârg relațiile pe care le crede profitabile. În fine, Rică Venturiano, „student în drept
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
harnic, muncitor; slută: (Om) mutilat, schilodit, infirm, diform, pocit; (om) foarte urât, hâd; stearpă: care nu rodește (suficient), care nu este productiv; neroditor; care nu produce nimic, care nu dă nici un rezultat; infructuos, zadarnic, fără conținut; steril; șturlubatică: nebunatică, neastâmpărată, zvăpăiată tăbuiețul: scurt și gros; țâfnoasă: (Pop.) îngâmfat, arogant; supărăcios, capricios, arțăgos; ușernică: (persoană) care umblă cerșind sau milogindu-se din casă-n casă 1.Completează rețeaua personajelor: 2.Unește cuvintele din coloana A cu cuvintele cu sens asemănător corespunzătoare, din
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
factură tradiționalistă. Motivul dominant e nostalgia copilăriei și a satului natal, amintirea părinților, îndeosebi a mamei. Compuse în versuri clasice (cele mai multe) sau libere, mai toate sunt rememorări în notă elegiacă: „Unde s-au stins anii copilăriei/ Când printre stânci eram zvăpăiatul izvor?/ Ziua de vară dam roată câmpiei,/ Noaptea dormeam cu caii sub plop foșnitor” (Popas) sau tânguiri: „Nu m-așteaptă mama în prag și nicăierea./ În casa amintirii s-a așternut tăcerea./ Ferestrele sunt negre și oarbe și pe-alei
NASTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288355_a_289684]
-
mâini un pui alb de iepure de casă. Îl mângâie cu o seriozitate anume, indescriptibilă, ceva care face gestul ei și mai gingaș. La câțiva pași În spatele ei vine o bătrână Îmbrăcată În negru și ținând de mână un băiețel zvăpăiat, tuns zero. Toți trei se apropie de stația autobuzului. Voi, cei din stație, Îi priviți cum se apropie, parcă ați aștepta ceva de la ei, parcă pe ei i-ați aștepta și nu autobuzul. Fata merge mult mai Încet, se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sărută pe puiul de iepure drept În bot. Așa se face că Înainte de a ajunge lângă voi ea se lasă ajunsă din urmă de bătrână și de băiețel. Se Întoarce brusc spre cel mic și-i arată iepurele de la distanță. Zvăpăiatul se smulge imediat din mâna bunicii lui (sau ce rudă Îi va fi fiind bătrâna) și Întinde mâna spre iepure. Fata Îl ține sus și-l Întreabă pe puști: — Todirică, vrei iepurele? — Nu-l mai Întărâta, fa, și tu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să vină În vizită la bătrân. Bineînțeles că moșul mirosise ceva. O luase Într-o zi pe Ana de la școală și pe drum Îi spusese: Dacă ai avea minte de femeie, te-ai mărita imediat cu el, dar tu ești zvăpăiată și mintea ta Încă n-are un loc al ei. Da’ nici el nu e ăla care s-o știe priponi. Lasă-l să facă ce-o ști, numai nu-ți bate joc de el că nu-i bine! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bucură-te măcar de puținul timp pe care-l mai ai. Spunea toate lucrurile potrivite, dar Încordarea gurii ei făcea ca vorbele să pară forțate. Prietenul singur și, fără Îndoială, deloc drăguț, a Început imediat să rememoreze zilele nebune și zvăpăiate ale studenției sale la Michigan, În timp ce eu am dat gata la repezeală băuturile numărul doi și numărul trei. Una dintre prietenele Penelopei de la bancă, o fată pe care n-o cunoscusem pe când lucram acolo, dar care părea să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
retragerea voievodului. O liniște adâncă acoperi, parcă, Întreaga câmpie a Nistrului. O liniște neagră, ca un abis. Erina Închise ochii și Încercă să nu se clatine. Trăia cu această spaimă de ani Întregi. De la Început, de când era doar o fetiță zvăpăiată care Învăța să călărească și să lupte cu sabia de lemn sub privirile bucuroase ale tatălui ei. De când făcea șotii prin casă și de când Îl certa pe fratele ei, Bogdan, că stă prea mult cu cărțile și nu știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]