173 matches
-
frunze și rădăcini de copaci... Zeci de mii de lucrători pierind în muncile istovitoare la zidiri de uzine uriașe și la săparea de canaluri... Drumuri pavate cu oasele morților, schingiuiri și temnițe, iată peisajele noii Rusii, în care acest tânăr zvăpăiat a căutat fericirea... Până și caii de rasă, coborâtori din hergheliile din vremea țaristă, sunt împușcați de credincioșii slujitori ai lui Stalin... Căminuri de copii? Plată dreaptă a muncitorilor? Beneficiile colhozurilor? Toate sunt minciuni ticluite frumos pentru urechile celor din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
nota 3 la purtare. Și ieși. Bietul Maxim pierduse verbele pe cari le înlocuia invariabil cu vorba asta. După ieșirea lui Maxim am intrat în clasă. Unul din ai noștri, care ascultase la ușă, auzise lecția profesorului. Bineînțeles cei mai zvăpăiați au pus mantalele în capul celor trei „trădători“ și le-au tras un număr de pumni. Respectul nostru pentru Maxim a crescut considerabil. O dovadă puternică a înrâuririi pedagogului asupra sufletelor tinere. O dovadă mai mult că profesorul trebuie să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Rosetti a fost aghiotant („aide de champ“) al domnitorului Alexandru Ghica (1834- 1842) la urcarea în scaun a acestuia și nu al lui Barbu Știrbei (care a domnit după revoluția de la 1848, când C.A. Rosetti, uitând de zburdălniciile tinereții zvăpăiate se dedicase, de mai mulți ani, cu pasiune, activității revoluționare). 319. Nicolae T. Orășanu (1833-1890), poet, prozator, publicist cu preferințe pentru literatura satirică și umorul grosier, foarte popular în epocă; v. și mai sus, p. 135. 166 bucureștii de altădată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
catalogheze pe fruntașii partidului roșu. C.A. Rosetti, care în realitate era cel mai înaintat în idei, reprezenta sperietoarea. De Rosetti fugeau burghezii, pe când de Ion Brătianu nu se prea temeau. Totuși pe Ion Brătianu îl considerau cu mult mai zvăpăiat liberal decât pe fratele său Dumitru. Încă de la Paris se făcuse deosebirea între Brătianu moderatul și Rosetti înaintatul. Rosetti poreclea pe Ion Brătianu cu numele de: micul Proudhon 21. Marii proprietari cari votau la Colegiul I, cu toată repulsiunea lor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
zic, bun e Rosetti, bun e la gazetă, bun pentru propagandă, dar la alegeri nu e bun; la alegeri e mai bun Vernescu. De ce nu era bun Rosetti, și de ce era mai bun Vernescu? Fiindcă Rosetti trecea drept un revoluționar zvăpăiat, franțuzit și cu idei nepotrivite pentru țara românească, pe când Vernescu era un liberal moderat, așezat și mai ales om cu o avere însemnată. anul 1876 287 24. Cum am mai amintit, răscoala din Bosnia și Herțegovina izbucnise în vara anului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
exacte; C.A. Rosetti va fi însă ales senator de către colegiile de Brăila și Prahova, dovadă concretă a popularității de care se bucura în rândurile Partidului Liberal, chiar dacă în cercurile moderate si conservatoare mai era, într-adevăr, considerat un „revoluționar zvăpăiat“ și primejdios. 26. D. Ghica a anunțat ceva mai târziu în scris Senatul - după ce mulțumise alegătorilor săi, acceptând mandatul - că renunță la mandatul de senator, rămânând în continuare deputat (TEL., an. VI, 18 aprilie 1876, p. 1). anul 1876 289
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
rănită, pleacă ochii și tace. Adică... adică, pe celălalt mal și înapoi, desigur, o drege el. Voichița îl iartă și chicotește, dezvelind un șirag de dințișori ca perlele între cele două gropițe din obraji și un zâmbet fermecător. Sunt o zvăpăiată! Nu?!... Ce gândește Măria ta despre Voichița? Gândesc că ești o zână... O zână... Nu cumva ești chiar o zână adevărată? Pasă-mi-te, te-ai dat de trei ori peste cap și te-ai făcut om... Da, da! Ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cine a dorit și au încheiat masa sățioasă cu câte o bărdacă de must negru, stors din poamă tirazie, busuioacă și coarnă. După masă au făcut o pauză binevenită chiar și pentru neastâmpăratul de Săndel, care a alergat ca un zvăpăiat toată dimineața. După odihnă culesul a fost reluat, ceata culegătorilor mărindu-se cu încă doi, adică Maria și Maricica. Dacă dimineața s-a scurs cu discuții scurte și obișnuite, acum culegătorii au simțit nevoia să -și arate măiestria în cântece
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
munților maiestuoși, în stânga. Mă mutam asemeni unui copil de pe un scaun pe altul, în avionul destul de gol, pentru a-mi putea permite să văd alternativ litoralul și crestele Munților Anzi. Bucuria noutății și frumusețea peisajelor mă transformaseră într-un călător zvăpăiat, care ar fi vrut să aibă și aici privilegiul de pe tronsonul București-Madrid, să poată cuprinde cu ochii o imagine panoramică, pe care era conștient că nu o va mai vedea, poate, niciodată. Căpitanul anunță că în scurt timp vom ateriza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ci, mereu, numai „pentru unii” și, În acest fel, prin excluderea „celorlalți”, numeroși și dintre care mulți aveau unica vină de a se fi născut, ea, libertatea, era decapitată În formele cele mai arbitrare și insolente. Poate, mai știi, tinerelul zvăpăiat care eram ar fi fost dispus să intre și el „În revoluție”, cu atât mai mult cu cât sloganele ei păreau Îmbibate de raționalitate, deși „ea” Îi ataca pe cei În mijlocul căreia mă născusem și care mă iubeau. Da, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
harnic, muncitor; slută: (Om) mutilat, schilodit, infirm, diform, pocit; (om) foarte urât, hâd; stearpă: care nu rodește (suficient), care nu este productiv; neroditor; care nu produce nimic, care nu dă nici un rezultat; infructuos, zadarnic, fără conținut; steril; șturlubatică: nebunatică, neastâmpărată, zvăpăiată tăbuiețul: scurt și gros; țâfnoasă: (Pop.) îngâmfat, arogant; supărăcios, capricios, arțăgos; ușernică: (persoană) care umblă cerșind sau milogindu-se din casă-n casă 1.Completează rețeaua personajelor: 2.Unește cuvintele din coloana A cu cuvintele cu sens asemănător corespunzătoare, din
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
se află și confuzia În jurul acestei noțiuni, interpretată strict sub zodie politică. Sigur, amintindu-ne de exilul antic, grecesc, În primul rând, el prinde această rigidă coloratură, e suficient să cităm nume ca cel al „bunului” Aristide sau cel al „zvăpăiatului” ucenic al lui Socrate, aventurierul politic Alcibiade. Apoi, nu-i așa, exilul „florentin” al eternului „vagabond” ce a fost Dante Alighieri, În splendida și des calomniata medievalitate; pe atunci Însă, poeții aezi cutreierau curțile ducale, În Italia sau În statele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lui Ceaușescu, în frunte cu Dumitru Popescu, ideologul și cel care-i făcea discursurile, cel puțin în „perioada cvasi-pozitivă”, lectorul onest, ca și unii dintre puținii prieteni care mi-au mai rămas, îl vor înțelege încă o dată pe acel „tinerel zvăpăiat, idealist” - idealist cu o conotație negativă! - dizgrațios adesea când își susținea o opinie sau o poziție, suspect de-a dreptul pentru cei care nu îndrăzneau să iasă din directivele nespuse, dar cu atât mai tiranice ale unui grup de influență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cunoșteau și se iubeau între ei, a venit cu această propunere dacă poate fi acceptată de toți. Nelu, un băiat mai timid, mai inocent și maliabil,parcă s-a bucurat de propunerea făcută, pentru el Mariana părea prea aprigă,prea zvăpăiată și aprinsă, Nora era mai temperată,mai calmă și reținută de la unele actvități. Eu, spune Gelu,care mă știam cu musca pe căciulă și considerat vinovatul principal,nu puteam să ridic alte pretenții,cunoscând și dorința Marianei "până la moarte" am
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
același Corneliu Botez: Pe când Balș stăpânea Dumbrăvenii, a luat în căsătorie pe o cântăreață germană dela teatrul imperial din Viena. Aceasta a adus la Dumbrăveni pe o nepoată a sa, domnișoară, spre a-i ține de urât. Nepoata, o fire zvăpăiată, se îndrăgi nebunește de un țăran, chelar al velnițelor din Dumbrăveni, care era de o rară frumusețe [...]. Nemțoaica fură dela mătușa sa, Bălușoaia, suma de 300 de galbeni și se înțelese cu frumosul flăcău ca să fugă împreună. Cum dânsa cunoștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Paștele eu îmi amintesc niște vorbe ale regretatului Mihai Dimitriu, agronomul literat cu o inimă mare cât Moldova, a lui Conu’ Mișa cum îi spuneam noi cei tineri, care mai îndrăzneam să mânuim condeiul spre umplerea paginilor cu gândurile noastre zvăpăiate. Spunea Conu’ Mișa cu veselia-i inegalabilă: „Paștele cu miel la tavă/ Sărbătorile cu bine.” Desigur că versurile sunt rupte dintr-un context oarecare pe care nici nu mi-am dar silința să-l rețin și nici nu știu dacă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Nu mai pot! deși aș mai vrea, nu mai pot, Du-te, Diana, și adu-i o cană cu apă, Da, mi-e sete! Toate examenele și le-a luat în sesiunea asta, își laudă părintele fata, cam neastâmpărată și zvăpăiată dar, nu mai știu ce voia să spună părintele cu dar, o taină va rămâne, Diana revenită în cameră cu o cană de apă, îmi dă tot din mâinile ei să beau, îmi cade batista oțetită de pe frunte, neatentă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
toți, și Grasu’, și Pierre, și Simonetta, și eu. mi-am șters firimiturile de pe bot și am Înghițit În sec. Pâine, pâine, dar mie Îmi mai trebuia și caviar. GĂlățanu era un adaptat, un supraviețuitor. Era un motan pufos și zvăpĂiat În care zăcea un luptător de gherilă. Eu nu aveam nici un chef să mă bat pentru fundul meu. mi se părea Înjositor și promiscuu să cucerești lumea și să o Înfuleci ca pe o felie de șuncă. Pentru mine lumea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o rememorare nostalgic-villonescă a vremurilor de crailîc și al unui alt timp care nu se află în cărțile de istorie. Amintirea configureaza un tablou de gen cu polonezele care vindeau creme pe plajă, cu suedezele care făceau nudism, cu petrecerile zvăpăiate, un timp marcat de idealitatea restituirii nostalgice cu dulcea pasăre a tinereții ciripind cîntece de inimă albastră. Încetul cu încetul jovialitatea se evaporă și lasă să se vadă spectrul eșecului. Nici Penescu, nici Iordache nu au reușit, povestea lor de
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
al televiziunilor. Cu aerul său de bunic poznaș, tobă de carte, autor al unor splendide cărți dintr-o categorie care s-ar putea numi "l'histoire pour les nuls", Neagu Djuvara îi seduce deopotrivă pe bunicuța nostalgică și pe copilul zvăpăiat, atașat de mâna ei, pe intelectualul ce privește abisal prin fumul de pipă și pe studenții epocii postmoderne. Dovada: febra musculară a autorului după interminabilele ședințe de autografe de la lansări și târguri de carte. În Aminitri din pribegie, Neagu Djuvara
Declinul hegemoniei americane? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7757_a_9082]
-
sesiune și cafea, a timpurilor cînd nu existau decît două valori, cele mai frumoase din cîte sînt: libertatea, și prietenia. Despre ele, în fel și chip, e vorba în această antologie ilustrată, în tonuri de sepia, care este a filologilor zvăpăiați de la Cluj, cum îi alintă Horia Bădescu într-o baladă, tot atît cît a navetiștilor nevindecați, și-a adulților melancolici, ajunși turiști unde erau acasă. După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți/ Unde-am fost prietenul mic al
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
Gheorghe Grigurcu Nu mai puțin gustoase șanț pasajele an care Cioran e urmărit pas cu pas, așa cum o guvernanță al urmărește pe un copilandru zvăpăiat, spre a-l mustrului, spre a-l obișnui cu bunele maniere. Cu nuielușa vorbei mustrătoare, autorul Demiurgului rău e mereu plesnit peste degete: "Cioran se miră că un spirit de anvergură lui Nietzsche a putut să producă ideea nătânga a
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
În excelentul roman, swiftiana distopie ironică, Portocala mecanică, Anthony Burgess (al cărui comentariu la film `l publicăm pe pagina 19) îl face pe eroul său supus unei psihologice cure de dezintoxicare să regrete toate faptele rele comise în tinerețea extrem de zvăpăiată ca lider al unei bande de hooligans, violenți și excentrici cu pasiune. Am recitit cu amuzament și pe sărite proasta recepeție pe care o parte a criticii (numeroasă!) i-a făcut-o filmului lui Kubrick. Regizorul se juca cu sensibilitatea
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
lipsește frecvent de la repetiții, iar în intimitatea biroului din locuința lui, muza melomană îi inspiră afinități mult mai profunde cu Don Juan-ul mozartian. Rafinatului Rim nu-i displac de altfel nici șansonetele deochiate pe care le fredonează în amintirea tinereții zvăpăiate petrecută în cabarete. Fredonat cu delicii, vechiul șlagăr "Oyra" agrementează de minune gustul picant al atracției pentru cei 19 ani ai necioplitei Sia. între "vocile" care compun clanul Halippa (toate personajele se înrudesc prin sânge sau prin alianță), trio-ul
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
numele lui Aubrey de Vere e și el posibil fals - subliniază naratorul: "...nici pînă astăzi nu știu dacă astfel se chema într-adevăr..." - dar asta nu contează; contează doar faptul că-i îngăduie speculații genealogice despre "numele de neam al zvăpăiaților conți de Oxford, după stingerea cărora a fost cules și alipit la cel de Beauclerck de stuarții de mîna stîngă, ducii de Saint-Albans" (p. 39). Singura scrisoare pe care naratorul spune că a primit-o de la sir Aubrey, fusese închisă
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]