635 matches
-
posibil ca "moftul" să fie "starea noastră de existență". Moftul s-a născut odată cu omul, dacă e să-l privim ca antiteză eșuată, dar important ar fi fost dacă și noi l-am fi depășit, cum au făcut-o alții. Pus în relație cu "vârsta maturizării" (p. 117), moftul este tratat într-un fel de Eminescu care constată rămânerea în copilărie, "cu creier de copil" și altfel de Caragiale care transferă în plan infantil comportamentul unui matur (vezi Ionel din Vizită) și invers
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este "norocul", destinul, hazardul patronate de zeițe în mod special, credința în transcendența verticală, legătura cu divinitatea (p. 131). Motivul e prezent în folclor, e evocat de Eminescu în Luceafărul, în general, lumea (omul) se plânge de lipsa norocului, e pus în relație cu dragostea: "Și Caragiale se consideră un om fără noroc" (p. 132). Sunt citate cuvintele scriitorului: "...într-o bună zi Ecaterina Caragiale naște un copil fără noroc... Ei bine, copilul acela sunt eu!" Și a fost obsedat până la moarte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
geniali, pe de o parte, și iconoclaștii avangardelor de tot felul, pe de alta. Cești din urmă comit perpetuum "paricidul", pe când orfanii care-și caută părinții cei buni sunt visătorii, elegiacii" (p. 159). Am reprodus un amplu citat edificator. Criticul pune în relație analogică (așa cum se vede de-a lungul întregii cărți) pe Bacovia și Vieru. Cel dintâi, copleșit de dragostea maternă, alungă părinții din imaginarul poetic (mama va fi recuperată psihanalitic sub forma elementului acvatic, deși, paradoxal, sensul exact al recuperării ține
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fine considerații critice având ca reper Inorogul cantemirian și ciobanul mioritic. Analiza propriu-zisă a operei este rezervată capitolelor Paideuma, Elementele și Duminica Mare, încheierea făcându-se printr-un sumar Final de poetică. Theodor Codreanu aspiră demiurgic să epuizeze subiectul, așa încât pune în relație o sumedenie de informații de toate felurile, de la cele importante și revelatoare până la detaliile anecdotice. Doi ani la rând (1946-1947) poetul s-a alimentat doar cu știr și lobodă; alți trei ani de foamete (1951-1953) i-a petrecut la școala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fig. 7). Dragnea A. (1994), Nowlan J. (1996), Vogler J. (2000) folosesc 38 termenii de evaluare inițială (în care măsurarea performanțelor individuale este comparată în funcție de criterii de performanță definite a priori) și evaluare normativă (în care măsura performanțelor individuale este pusă în relație cu performanțele altor persoane din grupul din care face el parte). Evaluarea cumulativă (sau sumativă). Reprezintă modul tradițional de evaluare a rezultatelor unei activități și constă în verificarea și aprecierea periodică, încheiate prin controlul final asupra întregului proces al activității
Concepte moderne privind utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina "Bazele generale ale fotbalului" by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/661_a_1278]
-
să aibă o puternică funcție argumentativă, asigurând indirect eficacitatea comunicării. 3) Explicația Este acel discurs care face ca cineva să înțeleagă ceva. Implică distanțarea și calitatea de martor. De regulă, ea se realizează prin două demersuri: - analitic (degajă principii); - sintetic (pune în relație, detașează singularul). Acest lucru implică două funcții: - justificativă; - cognitivă (explică și interpretează). În orice caz, explicația presupune: 1. Să știi mai mult ca altul; 2. Să fii neutru raportat la subiect. 3. Tema discursului să intereseze și pe altcineva. Altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
modul în care emițătorul a dorit să prezinte respectivul conținut. Mai precis, este necesar nu doar ca receptorul să rețină elemente-cheie importante, dar disparate, fără o legătură structurantă între ele, ci să-și însușească și procedeul prin care transmițătorul a pus în relație aceste elemente (care caracterizează în fapt amprenta personală, de interacțiune a ascultării). Când ascultăm pentru a reține informații, putem folosi una dintre cele trei tehnici pe care autorii ni le recomandă: repetarea, parafrazarea (folosirea propriilor noastre cuvinte) și vizualizarea (trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mult se va progresa, în timp, în legătură cu o clarificare și mai profundă a mecanismelor funcționale ale acestei inestimabile caracteristici umane, niciodată nu vom fi capabili să surprindem în totalitate inefabilul cuprins în nucleul central al creativității. Așa cum am observat, deja, punând în relație clasificarea tipurilor de deficiențe cu o trecere în revistă a trăsăturilor ce constituie tabloul psihopedagogic al respectivelor tulburări, creativitatea nu se asociază cu dizabilitățile mentale/de intelect, dar despre ea se poate discuta în relație cu acei copii care prezintă
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
-și dovedi, lor înșiși, că ei ... ființează!). De un număr de ani (nu prea mulți, dar reprezentativi) apar contribuții spirituale, dincolo de substratul lor material, ale copiilor din structurile D.G.A.S.P.C. la viața culturală a Vasluiului. Este deseori dificil să pui în relație copilul cu dizabilități (în special cu afecțiuni mintale) și progresul lumesc, dar nu putem neglija, totuși, că într-o anumită măsură, deși redusă, acest raport este plauzibil, înfăptuibil, prezent. Beneficiind de sprijinul axat pe vocație al specialiștilor din cadrul Direcției Generale
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
masajului în echilibrarea infoenergetică a organismului uman sau a fitoterapiei, homeopatiei etc.) pentru vindecarea somato/psihică individuală, la care participă întreaga societate umană (atât senzorial, cât și extrasenzorial) și/sau dirijarea (info)energiei pe traiectele-meridian din medicina tradițională chineză, ce pun în relație de rezonanță anumite funcții organice (organe) vegetale și ale oamenilor (animalelor) aflate în interdependență cu stocurile de (info)energie plasate în alte regiuni ale corpului uman (organismul, ca un tot unitar) până la cele ale organismului social, care se comportă la
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
aspect, extrem de utilă este cartea lui Pavel Câmpeanu (1994), România: coada pentru hrană. Un mod de viață. „Coada” e un concept relațional, în sensul lui Becker (2002), care este mult mai bine înțeles în complementaritate cu „magazinele speciale”. Câmpeanu le pune în relație plecând de la influențarea politică a deciziilor economice, ceea ce am numit tendința de expropriere a specificității câmpului economic, care introduce, în cele din urmă, în toate relațiile de schimb un element extraeconomic. În distribuția prin magazinele obișnuite, care din cauza penuriei creează
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în structura rigidă a disciplinei respective și pierderea potențialului educativ al acesteia. Datorită esenței interdisciplinare a acestor teme, poate să apară și situația unui prea mare accent din perspectiva unei singure discipline, diluând mesajul și contribuția transversală. b) Teme ce pun în relație aspecte semnificative ale unui număr de discipline, pentru a crea posibilitatea studierii unor aspecte pentru care este nevoie de contribuția mai multor discipline. Dezvoltarea tehnologică și societatea ar putea fi o astfel de temă. Această abordare necesită corelarea planificării și
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
al psihologiei sociale a organizațiilor. 2. Cercetarea Cercetarea, în psihologia socială a organizațiilor, se poate înscrie în jurul teoriilor sau al modelelor. Organizând regularități în jurul unui sistem explicativ, teoria permite reunirea faptelor. Ea joacă, de asemenea, un rol euristic. Modelele, care pun în relație elemente alese dintr-un ansamblu bogat, realitatea, permit, de asemenea, planificarea cercetării. Se pot folosi două criterii pentru a clasa cadrele teoretice disponibile în psihologia organizațiilor: • nivelul de analiză pe care îl abordează: avem teorii de nivel intra-individual, grupal
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
care se sprijină pe constrângere (putere coercitivă), pe remunerații materiale (putere utilitară) și, în fine, cele care folosesc simboluri normative, "ale prestigiului și stimei... ale iubirii și acceptării". Vom vorbi atunci despre putere socială normativă. Aceste mijloace de control sunt puse în relație cu natura angajării participanților. Găsim apoi tipologii construite pe relațiile dintre organizație și mediu (Burns și Stalker, 1961). Modelul acestor autori va fi evocat ulterior. ▲ 1. Clasificarea empirică a grupului de la Aston Cercetătorii din acest grup (Pugh, Hickson și Hinings
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
dimpotrivă, consideră că nu există un model ideal: totul depinde de context. Acest curent de cercetare va urma o dublă orientare: el va studia modul în care contextul de funcționare (mediu, tehnologie, mărime) afectează structura organizațiilor. Apoi va încerca să pună în relație structura și performanțele organizaționale. Vom examina efectul factorilor de context. 5.1.1. Mărimea Blau și Schoener (1971) au fost interesați în mod deosebit de această variabilă. În concepția lor, cu cât organizațiile cresc, cu atât ele se diferențiază. Exemplu: într-
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
decât în structurile mici, în care amprenta acestuia este mai puternică. În lucrările ulterioare, ei au extins acțiunea personalității, indicând că ea poate interveni în întreprinderile mai mari prin intermediul culturilor. Printre altele, au utilizat o clasificare a nevrozelor și au pus în relație componentele nevrotice ale personalității responsabililor și caracteristicile structurii. De exemplu, conducătorii cu tendințe paranoice vor fi suspicioși. Nevoia de control îi va împinge să centralizeze și să formalizeze puternic funcționarea întreprinderii lor... 5.2.2. Teoriile implicite ale organizației Un
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
mai prezente în țările în care centralitatea muncii este ridicată. Astfel, centralitatea muncii s-ar baza pe valori societale compatibile cu dezvoltarea ei. 3. Funcționarea organizațională 3.1. Tranziția, organizația și sensul muncii În paragrafele precedente, sensul muncii a fost pus în relație mai ales cu variabilele personale (diplomele deținute...) și cu variabilele societale globale (culturi naționale, criză socială). Dar este interesant de aflat dacă sensul muncii nu este afectat și de funcționarea organizațională. Această problemă a fost abordată de Fraccaroli (1994). Obiectul
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
multe cercetări. Jones (1986) demonstrează că tacticile individualizate (individuale, informale) favorizează inovația. Dimpotrivă, instituționalizarea inovării (tactici formale, colective) duce la conformism. Dar, în schimb, această instituționalizare diminuează conflictele și ambiguitatea legate de rol. Aceste tactici de socializare au fost apoi puse în relație cu adaptarea la organizație. Într-o sinteză a literaturii, Feij conchide că "tacticile instituționalizate sunt în relație negativă cu intenția de a părăsi organizația, simptomele de stres, autoestimarea performanțelor și pozitiv legate de satisfacția la muncă și angajamentul față de organizație
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
de individ ca referință? în funcție de ținta fixată, diferența dintre raporturile C/R se schimbă complet. Nu există factori (responsabilitatea, de exemplu) care sunt în același timp contribuție și retribuție?... 3. Justiția organizațională Cum precizează teoria echității a lui Adams, individul pune în relație contribuția pe care o aduce organizației și retribuția pe care o primește în schimb. Acest raport este examinat în cadrul unei comparații cu cei aflați în aceeași situație. Suntem aici la nivelul unei justiții distributive care privește retribuțiile primite. Pe lângă această
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
Primul corespunde unei "participări active" în muncă. Cel de-al doilea trimite la "interesul central al muncii". În fine, cel de-al treilea privește "centralitatea performanțelor la nivelul stimei de sine". E interesant de remarcat că aceste dimensiuni pot fi puse în relație cu definiția structurală a eului propusă de Gergen (1971). Pentru acest autor, definiția eului cuprinde trei dimensiuni: • eul ca entitate, care se obține răspunzând la întrebarea " Cine sunt eu?" eul identității; • eul angajat eul conativ; • eul ca judecător eul evaluativ
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
Figura 8. Organizarea cercetărilor privind implicarea Variabile personale și situaționale → Implicare în muncă → Efecte organizaționale La nivelul (1), se va studia relația dintre implicarea în muncă și multiplele variabile personale și situaționale. La nivelul (2), implicarea în muncă va fi pusă în relație cu diferite efecte organizaționale (performanță, absenteism). Vom examina succesiv aceste două niveluri de analiză, sprijinindu-ne pe meta-analiza lui Brown (1996), care privește 240 de cercetări publicate între 1974 și 1995. 2. Relația dintre implicarea în muncă și variabilele personale
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
sunt însoțite de o implicare mare. Participarea are cele mai puternice efecte; • În fine, Brown constată că nu există o relație între variabilele demografice (vârstă, studii, vechime...) și implicarea în muncă. 3. Implicare și efecte organizaționale Implicarea a fost apoi pusă în relație cu mai multe efecte organizaționale: performanța, absenteismul, rotația personalului, satisfacția muncii. Rezultatele s-au dovedit foarte slabe... Nu se observă nici o relație clară între implicare, pe de o parte, și performanță, rotația personalului și absenteism, pe de alta. În schimb
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
al lui Frances (1984) cuprinde 13 dimensiuni. 6. Relația între satisfacție și variabilele organizaționale Această temă constituie miezul unei lucrări de sinteză publicate de Frances (1981), din concluziile căruia vom menționa câteva. 6.1. Satisfacție și post Satisfacția a fost pusă în relație cu caracteristicile postului. Se constată că ea crește o dată cu varietatea posturilor: o specializare puternică este însoțită de o satisfacție slabă. Autonomia în executarea sarcinilor (controlul asupra ritmului, de exemplu) constituie un factor de satisfacție... Știind că satisfacția este o relație
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
între satisfacție și relațiile ierarhice vor fi examinate în capitolul despre leadership. 6.4. Un studiu de sinteză recent (Clark, 1996) Clark a realizat în Marea Britanie un studiu de mare amploare pe 5.186 de salariați. Obiectul cercetării era să pună în relație trei măsuri de satisfacție (relativă la muncă și generală) cu diverse caracteristici personale ale salariaților și cu anumite caracteristici organizaționale. Mai întâi, se constată că satisfacția bărbaților este mai mică decât cea a femeilor. Acest rezultat este greu de explicat
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
activităților grupului și o incitare la producție. El traduce urmărirea obiectivelor organizaționale. Aceste două dimensiuni sunt independente, adică un nivel ridicat de considerație poate coexista cu un nivel slab sau ridicat al comportamentului structurat și invers. Fleishman și Harris au pus în relație notele de considerație și de comportament structurat ale șefilor de echipă (de la o firmă constructoare de camioane) cu ratele de reclamație și de rotație a personalului. S-a constatat că notele mari de considerație sunt legate de un bun climat
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]