3,716 matches
-
vii. Pădurea e departe acum, Pare întunecată și goală, Păsările și-au încetat ciripitul Și nu mai pot patrunde în încâlceala ramurilor bătrâne. De ce nu mă mai primești nici cu gândul? De ce te-ai înstrăinat, Pădure? Oare sufletul meu a îmbătrânit? Oare am fost departe de tine? Poate timpul a urzit capcane urâte, Poate viața m-a împovărat cu tristeți, Poate zâmbetul meu nu mai e atat de sincer, Poate inima-mi plânge. Te chem cu glas inocent de copil Cu
NOSTALGIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368019_a_369348]
-
că întrebarea ei este interesantă, și că mă voi gândi la ea și că în curând îi voi răspunde. "Am decis că bătrânețea este un dar. Mergând spre ziua de mâine, cu fiecare oră ce trece înaintăm spre bătrânețe. Toți îmbătrânim, unii mai frumos, alții mai urât și greu de suportat mai cu seamă când bolile bătrâneții te-au cuprins. Toți detestăm bătrânețea nu doar pentru că e urâtă, ci mai ales fiind că este cea mai vie dovadă că suntem muritori
SCRISOAREA UNUI BĂTRÂN CĂTRE O FIINȚĂ TÂNĂRĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368050_a_369379]
-
de bătrâni, este ca o societate - ne vedem unii cu alții, mai vorbim, mai nu vorbim. N-avem relații foarte prietenoase unii cu alții. Fiecare-n felul lui. Reporter: De la Căminul de bătrâni, la „Casa Comorii” - o casă pentru copii îmbătrâniți înainte de vreme... Mai mult de jumătate dintre copii sunt crescuți de un singur părinte, de obicei de mama. Sau alții cresc chiar fără părinți. Peste 200.000 de copii din România sunt dați în grija unor bunici, mătuși sau vecini
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
Lambru. Unde au dispărut aceștia? - Ba nu. Sunt lăutari pentru nunți. Ei asta fac. - Da', dar din aia de butuc...buni... - Sunt. Am din ăștia. Buni. N-au dispărut toți. Ba chiar sunt mai buni ca niciodată, numai că au îmbătrânit. Am avut un proiect la Institutul Cultural Român timp de un an, finalul proiectului fiind la Ateneul Român. Eu atâta lume la Ateneu încă n-am mai văzut. Dar au fost numai lăutari. Trebuie să ai grijă și măsură cu
INTERVIU CU ARTISTUL GRIGORE LEŞE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367313_a_368642]
-
Acasă > Impact > Istorie > ÎNCHISTARE DE SEARĂ - ȚĂRII MELE Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Munții se despăduresc, Marile se neliniștesc, Frunțile îmbătrânesc, Copiii nefericesc, Părinții se răzvrătesc, Iernile înnebunesc, Verile lungi se feresc De seri, ce dezmorțesc Umerii, ce-mi dezgolesc Atunci când toate privesc Cu ochii-nchiși nefiresc; Așa că precupețesc Colț din albastrul ceresc Și-aștept și eu să plesnesc Pe ramul
ÎNCHISTARE DE SEARĂ – ŢĂRII MELE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367488_a_368817]
-
munții și marea Să-mpreune cerul cu zarea, În țară ce azi mi-e salvarea. 19 septembrie-01 decembrie 2016, Constantă Sursa foto: Pe #ulicioara - #Corina #Chirilă #Arsmuriendi #literatura #poezie #poezii Zăvoaiele nu mai cresc,Munții se despăduresc,Marile se neliniștesc,Frunțile îmbătrânesc,Copiii nefericesc,Părinții se răzvrătesc,Iernile înnebunesc,Verile lungi se ferescDe seri, ce dezmorțesc Umerii, ce-mi dezgolescAtunci când toate privescCu ochii-nchiși nefiresc;Așa că precupețescColț din albastrul cerescși-aștept și eu să plesnescPe ramul primăvăresc.Aș vrea să îmi vând
ÎNCHISTARE DE SEARĂ – ŢĂRII MELE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367488_a_368817]
-
a udat ciuciulete și a răcit. Dintr-o simplă răceală a dat în pneumonie severă. Săndica l-a dus la spitalul din Călărași unde doctorii au făcut tot ce le-a stat în putință să-l vindece, dar organismul lui îmbătrânit înainte de vreme, slăbit de la hrana sărăcăcioasă, dar mai ales de la munca brută din C.A.P., s-a zbătut între viață și moarte aproape două luni, pentru ca în cele din urmă organismul să cedeze. S-a stins din viață pe patul
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
Era mai liniștită, mai responsabilă cu propria ei viață. Poate la aceasta a contribuit și faptul că a trebuit să aibă atât grija unei ferme experimentale de juninci elvețiene și a oamenilor din subordine, cât și a celor doi părinți îmbătrâniți înainte de vreme. Rămasă pe lume doar cu mama, observa cum din zi în zi era tot mai abătută. Starea de sănătate a bătrânei se deteriora pe zi ce trecea. Nici un medic nu-i găsea leacul bolii. Se topea pe picioare
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > URS MORMĂIND Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 564 din 17 iulie 2012 Toate Articolele Autorului URS MORMĂIND Se mai întâmplă deseori, Ca urșii să îmbătrânească, De se miră unii trecători, Că luptă să mai trăiască. Dar cum urșii n-au picioare, Pentru că li se spune labe, Cuvintele batjocoritoare, Au influențe foarte slabe. Nu-i plângeți viața de acum, Ursul nu are păreri de rău, El
URS MORMĂIND de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366790_a_368119]
-
vilă. Dar în vilă n-are loc, i-au făcut lângă grădină cămăruță cu un geam să privească spre lumină. “Fii, măicuță mulțumită să ne-ajuți pe fiecare! Cine astăzi ți-ar mai da farfuria cu mâncare? Că dacă ai îmbătrânit nu este a noastră vina, vila se-ntreține greu și vrem să schimbăm mașina.!” În clipele de răgaz ascunzând o chei-n mână, se îndreaptă către casa unde a fost, cânva, stăpână. Numai cheia i-a rămas că în rest
FOTOGRAFIE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366855_a_368184]
-
de ape, de când cu hidrocentrala aia, că ne-au mâncat zilele cu ea, nu le ajute Dumnezeu de păgâni! Mulți au sfârșit cu zile de inimă rea din pricina celor întâmplate cu orașul lor în care s-au născut și au îmbătrânit. Atunci s-au prăpădit, la scurtă vreme unul după celălalt, și unchiul meu, Spiros, și socrul meu, Aram. Se umpluse orașul de turci veniți din Ada-Kaleh, le dăduseră comuniștii pașapoarte să plece în Turcia, mulți s-au dus, vreo șaptezeci
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
pentru a-i strămuta aiurea ... Păgânii nu cunoșteau nicio limită în abuzul lor. Eu mi-am depus cerere de repatriere în Grecia, dar m-au tot amânat și iarăși m-au amânat, până când am renunțat de bună voie să plec. Îmbătrânisem, în Grecia nu mai aveam pe nimeni, aici, de bine, de rău aveam ceva, o pensioară, o căsuță, pe o coastă de deal acum, și o nevastă înnebunită după telenovele. Căci pe ea n-am putut-o convinge, în pofida strădaniilor
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
ascunsă în lăcașul inimii uitat de vreme, este candoare, lumină, este simfonia cuvintelor la lumina lumânării, Femeia, o divinitate un simbol greu de înțeles, greu de parcurs, un val care nu se va sparge niciodată, O lacrimă pe un obraz îmbătrânit de vreme, O mâna întinsă și deseori respinsă, O mamă o iubită, o puritate în viața oricui dar greu prețuită. O femeie uitată de toți de copii de nepoți. O femeie chinuită pe drumul vieți. O femeie care se ridică
CUM ARATĂ „VISUL UNEI FEMEI” LA UN RADIO CU NUME DE ZEIŢĂ. DIALOG CU ALINA ARBAJTER, REALIZATOR LA ATHENAISRADIO, GERMANIA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366953_a_368282]
-
plecat așa pe nesimțite? Am sunat-o în acea seară. Nu a răspuns. Abia peste două zile ne-am întâlnit la sediul partidului. Voia să pară veselă, dar pe mine nu mă înșela. Ceva se întâmplase cu ea. Dintr-o dată îmbătrânise cu zece ani. Mai târziu mi-a povestit tragedia vieții ei. Mai bine nu mi-ar fi spus-o. De atunci durerea ei este și durerea mea. Studentă fiind, a cunoscut un băiat. S-au iubit, a rămas însărcinată. El
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă pierd prin roua translucidă-n infinit, Prin lacrima fierbinte, care m-a sfințit, Mă pierd prin valurile mării, ce se duc, Și ca ofrandă, iubirea mea ți-aduc. Iar tu, ajută-mă să nu îmbătrânesc Și-arată-mi calea, când mă rătăcesc În neputințe și-n tristeți, ades mă pierd, Speranțe și clipe iluzorii, mă dezmierd. Și lasă-mi timpul, să mai pot petrece, Șă mă strecor prin clipa care trece, Prin gându-ți tainic, care indărătnic
UN VIS FRUMOS de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367008_a_368337]
-
nu-mi voi afunda picioarele în căldura lui mereu îmi spun poate la anul... copii din praf de pâine jucându-ne cu vara... un grâu nou se coace în mine acum când sunt tot mai convins că tata și mama îmbătrânesc și ei ca toți oamenii mereu îmi spun poate la anul voi aduce cu mâna mea grâul acasă. Exil în inimă (V) ce se află după ușa aceasta întrebi tocmai tu care din când în când îți strecori privirea dincolo
EXIL ÎN INIMĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367097_a_368426]
-
slăbise. Nu se afla însă la limita de jos a neputinței și a insensibilității, în fața durei realități cu care ne confruntam. Condiția de fondist de cursă lungă sau medie îi configurase o aură blasfemitor-malițioasă din partea „conformiștilor”, a unui teribilism săcăitor, „îmbătrânit în rele”, nemăsurat și fără perspectivă din partea colegilor de care n-a fost înțeles îndeajuns ori, a unui curaj nebun, un fel de „scrânteală” din partea celor obosiți de a-și tot declama la nesfârșit (și fără rezultat) opiniile contestatare. Fără
FRONDA ŞI CĂTE CEVA DESPRE LAŞITĂŢI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367096_a_368425]
-
lucru. Conspirația tăcerii a devenit asurzitoare... Extremele se atrag, dar tot cine se aseamănă se adună (Andrei Bacalu). L-a bătut Dumnezeu...Nu contează cu ce. Ca să apreciezi bunul simț al cuiva, trebuie să ai și tu o doză. Unii îmbătrânesc bine, alții îmbătrânesc rău. „Aș vrea să plec cât mai departe de mine...” Eu am două mâini stângi, alții au mai multe... Contează împreună cu cine râdem de noi. Nu ne mai auzim vocile... Suntem niște litere (Bianca Marcovici). Tinerii sunt
SĂ PRIVIM ÎNAINTE SPRE... GURA LEULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367192_a_368521]
-
a devenit asurzitoare... Extremele se atrag, dar tot cine se aseamănă se adună (Andrei Bacalu). L-a bătut Dumnezeu...Nu contează cu ce. Ca să apreciezi bunul simț al cuiva, trebuie să ai și tu o doză. Unii îmbătrânesc bine, alții îmbătrânesc rău. „Aș vrea să plec cât mai departe de mine...” Eu am două mâini stângi, alții au mai multe... Contează împreună cu cine râdem de noi. Nu ne mai auzim vocile... Suntem niște litere (Bianca Marcovici). Tinerii sunt mai buni la
SĂ PRIVIM ÎNAINTE SPRE... GURA LEULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367192_a_368521]
-
de bătrâni, este ca o societate - ne vedem unii cu alții, mai vorbim, mai nu vorbim. N-avem relații foarte prietenoase unii cu alții. Fiecare-n felul lui. Reporter: De la Căminul de bătrâni, la „Casa Comorii” - o casă pentru copii îmbătrâniți înainte de vreme... Mai mult de jumătate dintre copii sunt crescuți de un singur părinte, de obicei de mama. Sau alții cresc chiar fără părinți. Peste 200.000 de copii din România sunt dați în grija unor bunici, mătuși sau vecini
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Se-nghesuie secunde sub pielea de copac E Timpul moartea vieții-n clepsidră măsurată Iar Spațiul e o luptă, un Univers opac Mișcarea-i suferință în pauza din soartă... Se-ascunde clipa moartă, sedimentând uitări Îmbătrânește ramu-n durerea temporală Scrâșnesc a neputință nodulii de pe flori Și de sub coaja ginko tumoarea strigă iară... E timpul moartea lentă insinuată-n viață Cu fiecare clipă ce trece ...noi murim Schimonosește Timpul, ''frumosul''în paiață Deși noi toți știm asta
TIMPUL, MOARTEA VIEŢII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367287_a_368616]
-
Cu mine-am plecat în singurătatea mea aleasă Și-n mine îi port calzi, pereții vechi care m-apasă, Și vrăjmașa tăcere care-și vântură oasele, Ori tigva rânjind tacit, ce își zornăie coasele Sub pașii mei zac înzăpezite iluziile, Îmbătrânesc în brațul ostenit perfuziile. Să-i iert, mă așteaptă toți sorții ce mă abuzară, La geam așteaptă moartea inutil ereditară. Dar insomniile m-așteaptă cu o noimă nouă, Destinul cosmic mă-mparte anticipat în două: Jumătate suspin acasă la noi
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
mai mult Suprema așteptareCu mine-am plecat în singurătatea mea aleasăși-n mine îi port calzi, pereții vechi care m-apasă,Și vrăjmașa tăcere care-și vântură oasele,Ori tigva rânjind tacit, ce își zornăie coaseleSub pașii mei zac înzăpezite iluziile,Îmbătrânesc în brațul ostenit perfuziile.Să-i iert, mă așteaptă toți sorții ce mă abuzară,La geam așteaptă moartea inutil ereditară.Dar insomniile m-așteaptă cu o noimă nouă,Destinul cosmic mă-mparte anticipat în două:Jumătate suspin acasă la noi
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
ară ca un plug și răstoarnă memoria și dă la iveală cuvintele lui Gabriel Garcia Marquez : „Dumnezeul meu, dacă aș mai avea o bucățică de viață... le-aș demonstra oamenilor cât se înșeală crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neștiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc... ” O altă sculptură înfățișează dragostea dintre un copil și un animal, bunătatea și înțelegerea copilului față de lumea necuvântătoarelor. Statuia exprimă tristețea unei frumoase copile și ne-voia ei de a avea în
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
plug și răstoarnă memoria și dă la iveală cuvintele lui Gabriel Garcia Marquez : „Dumnezeul meu, dacă aș mai avea o bucățică de viață... le-aș demonstra oamenilor cât se înșeală crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neștiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc... ” O altă sculptură înfățișează dragostea dintre un copil și un animal, bunătatea și înțelegerea copilului față de lumea necuvântătoarelor. Statuia exprimă tristețea unei frumoase copile și ne-voia ei de a avea în preajmă un animal
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]