1,358 matches
-
aceasta ne despărțim..., a adăugat ea tot mai puțin convinsă de dreptatea spuselor ei. Pe măsură ce vorbea, tremurul mâinilor, paloarea buzelor erau tot mai vizibile. Copii au sprijinito să nu cadă. S-au dus toți acasă la Melinda. Mama acesteia îi îmbie pe copii cu o tavă de plăcinte cu cireșe. Spre seară au condus-o cu toții acasă pe Lidia. Cei mici o așteptau, ca întoate serile... În seara aceea au mâncat și ei plăcintă cu cireșe. Au adormit fericiți că Lidia
PRIETENII. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]
-
a ținut să-ți arate că sarafanul ei școlar scurtat și strîmtat, atunci cînd se așază, se ridică și aproape că dispare, și un bătrîn al satului, probabil o rudă a colegului vostru defunct, care, neavînd subiect de conversație, te Îmbia cu un vin acru. La al treilea pahar te-ai auzit spunîndu-i: Să trăiești, tataie, iar el ți-a răspuns că ar vrea să mai trăiască, dar că acum l-au pus În pămînt. Avea o față scofîlcită, prin șanțurile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aude din ceață, În urma noastră. — Răcaneee, s-a lungit armata! — Aha! zic eu. S-a lungit pe mă-ta... Alergăm după tramvai, Îl prindem și mergem patru stații, coborîm la Universitate, dar entuziasmul e destul de temperat, pentru că lucrurile nu te Îmbie să intri Într-o cîrciumă să bei o bere. Centrul e amenințător, Împovărat de o liniște stranie, abia dacă sînt cîțiva oameni pe străzi. Și apoi toate aceste detalii care ar trebui să aibă o aparență pașnică, banală, dar care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să mai telefoneze, mai cu seamă după felul în care fusese primit ultimul lui telefon. Își spuse: „Poate că ar fi mai bine să las totul baltă și să-i fac, în schimb, o vizită lui Alex“. Dar destinul îl îmbia cu un amenințător cântec de sirenă și Tom hotărî că e preferabilă o înfrângere decât abjecta așteptare. Papucul, înconjurat de copacii care-și picurau lacrimile (ploaia se mai domolise), arăta melancolic și misterios ca o casă singuratică dintr-o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
meserii mai puțin bănoase, chiar și după ce lăsaseră în urmă o carieră întreagă. Dar când nu dorești să cumperi nimic, n-are nicio importanță. Nestor trecu fără să zăbovească pe lângă următoarele câteva vitrine și se opri în dreptul uneia unde te îmbiau accesorii pentru picnic. Pe un covor de iarbă artificială imitând un teren ușor denivelat se putea vedea într-o margine un grătar de fier negru, sub gratiile căruia o lumină roșie avea darul să sugereze un strat de tăciuni fierbinți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de superioritate al mătușii Magdalena și al celorlalte surori ale ei. Micuță și neînsemnată, puțintică la trup, din ce în ce mai adusă de spate o dată cu anii, cu mersul ei legănat, simplă și firească la vorbă, Tiberiu putea să înțeleagă de ce maică-sa îl îmbia odinioară să meargă împreună în vizită la mătușa Zumi. AFACERI DE FAMILIE Ceasul de argint Ceasul de buzunar, fiind de argint și deci o valoare poate și prin marca lui, n-am idee -, tata l-a dat cumnatului său, unchiul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la catedră, poezii de Eminescu. Adică vibrând toată, plină de bucurie și în același timp de melancolie. Puiu se oprise fără voia lui și își îndreptase privirea spre semiîntunericul din acea încăpere. Vrei să vezi ce-i înăuntru? l-a îmbiat doamna din pragul ușii, surâzătoare și plină de bunăvoință. Hai, vino să vezi, a spus. Și a făcut un pas lateral îndemnându-l să intre. Cum te cheamă? l-a întrebat în timp ce el pășea pragul. Puiu, a răspuns el, privind
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de această dată, mișcarea celor din pluton a fost fără cusur. Un singur țăcănit! Iar privirea a pornit ca o săgeată spre comandant. Colonelul a salutat și, făcând stânga-mprejur, a plecat, însoțit de suită... * Legănatul monoton al vagonului te îmbia la somn... Toaibă și-a rezemat capul de peretele vagonului, și-a tras pulpana mantalei peste ochi, încercând să ațipească. N-a fost chip, însă. Gândurile nu-i dădeau pace. Abia apuca să pornească, însoțit de un gând, că altul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ale noastre ca tot ce este mașinărie în perimetrul lizierei să fie oblojite cu niscai explozibil. Să îndrăznească domn’ sărjănt să chițcăie doar, că a mierlit-o. Înțelesu-m-ai, domn’ sărjănt?! Am înțeles! După dumneavoastră, domn’ sărjănt - l-a îmbiat Toaibă în zeflemea, împungându-l cu țeava pistolului în ceafă. Trestie îl flanca la un pas pe sergent... Câteva corturi și-au ițit siluietele din întunericul diluat de irizarea zorilor. Într unul din ele se vedea o părere de lumină
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
au dat peste cap cât ai clipi. Sergentul a așteptat cu răbdare până au terminat de mâncat. S-a uitat la ceas. Era unsprezece din noapte. Fraților, ia veniți cu mine, că mai avem o vorbă cu voi! - i-a îmbiat sergentul. Domn’ locotenent, iaca că sunt gata să stea de vorbă. Cum se poate ajunge la magazia cu „amuniție”? Cei doi au privit unul la altul și în cele din urmă cel mai vârstnic a răspuns: Dacă trecem la pârâu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cât, mai ales, eul dorit, împlinit (prin vis; Onir). O trăsătură evidentă a poeziei lui Eugen Evu este prezența livrescului, atât la nivelul lexicului, cât și prin conexiuni culturale și prin apelul la intertextualitate: Compozit și sinoptic/Arheii îți vor îmbia și otrava/ Și vindecătorul amar/Hermes Trismegistos/„Sturm und Drang” / Mistic sceptic luminis / Însă ciclic tânăr./ Vertical algoritm... Iubitor de vocabule prețioase, rare, plasate în titluri îndeosebi, dar și în conținuturi (Asompțiune, Ontopoema, Mitopem, Onir, Euristica, Teogonie, Psalmodie, Ontogeneză, Athanor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
părți a lumii, natura în octombrie, ea însăși Catedrală-n aer liber - cu ecouri, mutatis mutandis, din Miorița (în care se cuprinde Cerul - o imensă fereastră / cu perdelele trase, iar Seara, clopotul lunii pline, / cu dangăt șoptit, cheamă la vecernie. / îmbie la rugă, în timp ce catedrala e luminată feeric / de candelabrul cu infinite lumini / al Căii Lactee), e un alt prilej-argument prin care se reliefează misterul copleșitor al Creației, făcându-l pe poet să exclame: Cât mister! / Doamne, cât mister! Din preamărirea operei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cântat al cocoșilor, bătrânul s-a ridicat și s-a închinat cu glas șoptit, invocând pe Cel de Sus să ne ocrotească și să ne ajute la nevoie... După ce a sfârșit ruga și s-a recules câteva clipe, ne-a îmbiat: ― Și acum, să mergem la culcare, dragilor. A ieșit primul din ogradă, urmat de Zâna și de mine. Sevastița a rămas să încuie ușile și poarta. Când totul a fost făcut cum trebuie, am pornit spre chilii. Luna, parcă anume
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
acasă, ca să nu moaie inima fraților lui." 9. După ce mai marii oștirii vor isprăvi de vorbit poporului, să așeze pe căpeteniile oștirii în fruntea poporului. 10. Cînd te vei apropia de o cetate ca să te bați împotriva ei, s-o îmbii cu pace. 11. Dacă primește pacea și-ți deschide porțile, tot poporul care se va afla în ea să-ți dea bir și să-ți fie supus. 12. Dacă nu primește pacea cu tine și vrea să facă război cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
suc de portocale. Pluteam lin pe o cascadă parfumată de șerbet cu gust de portocale. Am ieșit din acel deliciu curgător, neștiind încotro s-o apuc... Iarba de pe solul de ciocolată era de fapt o gigantică turtă dulce care ne îmbia prin culoarea sa și prin aromele care atrăgeau roiuri și roiuri de albine, fluturași și alte gângănii. Pe lângă râu erau praline din ciocolată sub forma unor pietre cu fel și fel de culori și forme, care de care mai îmbietoare
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Duminică, fie chiar un zmeu pe care să îl înfrunt cu un snop de spice de grâu care ard în soare. Tu, dragă prietenă, îmi oferi zi de zi prilejul de a-mi ridica ochișorii curioși spre soarele care ne îmbie la alergat pe prundul răcoritor și zgomotos de pe malul râului în care se adună în taină o sumedenie de vietăți: peștișori aurii, rațe cu penele de argint, broscuțe fermecate care știu o groază de povești... tu ne dai voie necondiționat
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
la vreuna dintre întâmplările și cărțile petrecute sau lansate acolo! Cum o-ntorc, tot prost pic. Unde mai pui că-i vorba și de ziua națională! Mă sperii singur când mă gândesc la ce subiecte (total nepotrivite momentului) mi se îmbie: cartea lui Cioran despre Franța, amintirile Zoei Cămărășescu (a căror reeditare am prefațat-o recent, cu încântare), Mihai Sârbulescu și grupul „Prolog“... Mă rog, tot chestii izbind ca nuca-n perete în festivismul clipei. Dacă tot vom trăi (adică... am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Gh. Calciu Dumitreasa ne mărturisește că începuse să se îngrijoreze. Cinăm în sala de la subsol a bisericii. Impresie ciudată. E ceva stânjenitor, greu de definit, în atmosfera din jurul mesei lungi, cu mâncăruri românești, aduse de cele câteva doamne care ne îmbie să ne servim. Ce caut eu aici? mă gândesc. Toți sunt politicoși, atenți, dar nu prea știu ce să spun. Și nu reușesc deloc să mă simt în largul meu. La întoarcere, ne urcăm în mașina care ne-a adus
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
acasă, în tihna mea obișnuită. Am marea bucurie să descopăr în cutia poștală o nouă carte expediată de prietenul prof. V. Fetescu. Este a opta carte din creația personală, cu titlul „Poeme pentru veșnicie”, cu o inspirată copertă ce te îmbie stăruitor s-o citești și să n-o lași din mână decât la terminare. Am amânat masa și am parcurs cele 200 cu poeme, galopant, cu o excelentă impresie privind stilul și mai ales a imaginilor artistice. În locul unei mese
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
îndese trei hârtii. - Să trăiască socrul care a căpătat așa un ginere frumos și bogat. Să fie sănătos și să aibă moștenitori ! Bătrânul Mendic se sculă și el săndese cinci hârtii. La Lipa Lipovici din Dorohoi era crâșmă pentru precupețe. Îmbiați de firma roșie din tablă pe care sta scris Și pe ploaie și pe vânt Șnițelul eu îl mănânc. clienții intrau cu droaia. - Băiete, striga tare Lipa din când în când, trece-i lui badea Ion un chil de vin
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de atâta praf și de atâta plictiseală, dar...". Nu urmă, însă, nimic după "dar". Îl asigura doar că Nelly nu i-ar simți lipsa. "Ea le are pe prietenele ei. Și ar scăpa de tot ce aude pe seama mea". Îl îmbie pe Julius să mai bea, comandă altă sticlă după care, uitîndu-se în ochii tânărului custode, vru să afle dacă el știe ce-i aceea "frică de a trăi". "Depinde de cauze...", îndrăzni Julius, dar doctorul Luca nu-l lăsă să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și atunci, rușinată și fermecătoare, se ascunse la pieptul lui, lipindu-se de cămașa de mătase și-l sărută pe obrazul proaspăt ras și dat cu cremă Yardley, cu pielea moale, Îmbujorată de entuziasm și cu un parfum viril care Îmbia la dragoste. „Gargajo Lopez del Perú!“, strigă rotofeiul Romero Îndreptîndu-se spre un bărbat mărunțel, un omuleț, o pocitanie Îngrozitoare care intrase În clipa aceea Îmbrăcat cu un costum vechi și cu gulerul murdar la cămașă. Își trînteau adevărul În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
murdară de cerneală verde și albastră, cînd Încercă să lipească unul din cele trei timbre care-i rămîneau de lipit În seara aceea. Îl Întrerupse fata care cînta din ce În ce mai tare. Puse timbrul deoparte, ce-o mai fi și asta?, Îl Îmbia să se așeze cîtva timp, să se lase În voia gîndurilor fără a răscoli amintirile, da, da, o fată care cîntă și un băiețel care vine... Uite-l că vine. Îi auzea cum urcă Încet și, pentru prima dată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un reportaj de la fața locului”, cum spun unii, pentru că reportajul e întotdeauna de la „fața locului”. SST! Acum e pauză. O pauză cu mere: Prințul Culorilor anunță în clipa asta că tocmai a luat ființă „Clubul mâncătorilor de mere” și îi îmbie, voios, pe toți ceilalți cu un coș plin. Are acolo mere mari roșii, mere galbene, dar cred că sunt și ceva pepeni printre mere, pentru că prea sunt mari. Toată lumea muncește și mănâncă mere. Eu mă deosebesc de toată lumea. Și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mai multe brațe (IV, 89), deci prin apropiere de Tulcea, Darius trece cu imensa lui armată în Sciția, atingând sudul Basarabiei actuale. Sciții trimiseră deputați la toate popoarele învecinate: Agatirșii, Neurii, Androfagii, Melanchlenii, Gelonii, Budinii și altele multe și le îmbiară la unire contra dușmanului comun. Unele din popoare fagăduiră ajutorul cerut; altele, mustrând pe Sciți pentru că ei prin prădăciunile lor in Persia atrăseseră răzbunarea regelui, refuzară a lua parte la luptă. Sciții se hotărâră atunci a se retrage înlăuntrul țării
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]