1,610 matches
-
de salut) cu o privire pe care o pot descrie ca fiind îngrijorată. Am avut doar o fracțiune de secundă la dispoziție ca s-o văd, înainte să se întoarcă rapid la Frosties sau Choco Flakes sau ce mic dejun îmbibat cu zahăr mânca el acolo. Am intrat în bucătărie, îndreptându-mă spre ceainicul de la fereastră. — Ce e? am zis. —Cum adică? Voiai să zici ceva? Preț de o clipă, îngrozitoare clipă, aș zice, am crezut că vrei să îmi dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
casă Îl faceți tot pe jos și tot prin livezile de duzi și de zarzări. Deși e sufocant de cald, praful aspru este acum și fierbinte, pui paltonul pe tine și mergi așa cu el În arșița nesmintită, până Îl Îmbibi de transpirație. Dar nu mai contează, ai palton, și așa, cu el În cârcă, simulând iarna, tu și tatăl tău, două stafii fericite, Încercați să biruiți drumul spre Bariera Vergului, două stafii fericite bântuind prin câmpia aceea plină de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se apere de câini, atunci câinii Îmbrăcați cu piele nu vor fi răniți de călăreți sau de scutieri, sau de pedestrași. De știut că amintitele vase de aramă, unse pe dinăuntru cu terebentină și care poartă Înăuntrul lor un burete Îmbibat În alcool, ard cu repeziciune; și caii sunt speriați de foc și de mușcătura câinilor; și se pun pe fugă și rup frontul; și acesta este războiul câinilor Împotriva călăreților.” Un astfel de câine feroce aștepți să iasă din burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
zilei, nici cea a nopții. Deasupra bulevardului și clădirilor se lăsase un fel de melancolie tipică ajunului de sâmbătă, delicată, mișcătoare. De parcă Ierusalimul Încetase să mai fie un oraș și redevenise un vis urât. Ploaia se oprise. Aerul era umed, Îmbibat de apă, iar Fima simți În nări un iz amărui de frunze putrede. Își aminti cum odată, În copilărie, Într-o seară exact ca asta, la intrarea sâmbetei, se plimba cu bicicleta În susul și În josul străzii pustii. Trecând pe lângă casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
șuturi“ și după ce toți gură-cască ăia s-au risipit am ieșit și am cercetat locul unde sărise animalul speriat peste tufiș. Am pus mâna în urma lăsată și am rămas uluit de cât de adânc fusese apăsată potcoava în pământul moale, îmbibat de apa formată de pe urma topirii zăpezii. Tatăl unui coleg de școală, care se îngrijea de grădină, umplea golurile cu pământ, însămânța peluzele cu iarbă, ca verdele să se facă din nou neted și uniform. Totuși impresiile și-au păstrat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
după ce trecuse de nouăzeci de ani. Pe vremuri fusese o femeie brunetă, foarte atrăgătoare, a cărei înfățișare trebuie să-i fi amintit lui Curt, fratele mamei, de o româncă, atunci când o cunoscuse în B. —Se întorcea cu un parfum persistent îmbibat în haine, un iz ciudat, puțin vulgar, care o irita pe soacră-mea: ea își ura bărbatul, nu a putut să-i ierte niciodată declinul social. Pentru ea era un ratat, un „idiot“ care picta, dispărea în fiecare după-amiază, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
America și suferi o dublă lovitură prin pierderea ambilor părinți, mama murindu-i la Începutul lui 1882 și tatăl În luna decembrie a aceluiași an. Între timp, Constance colinda fără odihnă Italia, Germania și Elveția, scriind un nou roman și Îmbibându-se de moștenirea artistică a Europei. Nu se Întâlniră, dar continuară să corespondeze. Reținut În America de Îndatoriri familiale, Henry Îi scria lui Constance, implorând-o să Îi trimită vești. Îi era, după cum constată ea cu Înțelepciune, dor de Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nou precis conturate: gamela aproape goală a dispărut, la fel și ceasul de mână marca Kienzle. Unde e caporalul meu? Unde îmi sunt pistolul automat și cele două încărcătoare? De ce stau încă sau din nou în picioare? Rana sângerând abundent, îmbibându-mi pantalonii în dreptul coapsei. Durerea din bărbie produsă de cureaua căștii. Un braț legănându-se inert din umărul drept, care cedează de îndată ce eu și încă cineva încercăm să-l ridicăm - iată-l, aici era! - pe caporalul meu. Schije de obuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
piciorul care-i izbise vizorul. — L-au găsit cumva pe Barnes? se interesă Ted. — N-am auzit, spuse Norman. Nu cred. Termină cu Îmbrăcatul și cobori În Cilindrul D, pășind peste băltoacele de apă din coridor. În interiorul cilindrului mobilierul era Îmbibat cu apă, consolele erau umede, iar pereții erau acoperiți cu pete neregulate de spumă poliuretanică albă, acolo unde Fletcher etanșase crăpăturile. Fletcher stătea În mijlocul Încăperii, cu tubul de spray În mână. — Nu mai e la fel de frumos ca Înainte, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să spun. Picioarele-mi sînt scăldate de valurile calde așa cum mă sprijin de stînca apărută deodată din adîncuri. Și greutatea sticlei, ca orice spațiu care îngrădește, deschide orizonturi stranii a căror limite nu se întrevăd. Aerul e mineral și mă îmbibă de transparență. Mi-a curs sînge, azi, pe la colțul gurii, o fină șuviță pe lîngă sonda de respirație iar doctorul și toți ceilalți au înnebunit. Voisem să le spun ceva. Să nu se mai chinuie, să cate mai cu băgare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
visului dar trezirea amorțește în visare. Și adorm și tresar și tot așa.... Și dacă întunericul mă învelește cu veninul liniștii, la vederea luminii apar cadaveric. Ochii mei se dilată și obiectele se transformă, devin îngrijorate, vibrînd și ele parcă îmbibate de moarte. Vreau să vorbesc cuiva dar nu mă înțelege nimeni. Parcă vorbesc într-o limbă străină. Așa că merg, merg într-un pas grăbit nebăgînd de seamă nimic. Pașii se înșiră ca o prevestire funebră și sper ca mersul să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
negurilor pentru a putea desluși, cum se cuvine, lumina. V. scriitorul caut să nu mă lupt cu răul. Îmi umplu inima, într-o respirație continuă și concentrată, cu bine și grozăvia, nemaiîncăpînd, fuge. Mă plimb pe străzi și cred. Mă îmbib de nădejde. Pentru că a crede înseamnă a reuși să te eliberezi de încercarea chinului. Golindu-ți mintea de tot și de toate... Iată cît e de simplu: să nu crezi în tine și nici în univers. Nici în lumini de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
înseamnă a reuși să te eliberezi de încercarea chinului. Golindu-ți mintea de tot și de toate... Iată cît e de simplu: să nu crezi în tine și nici în univers. Nici în lumini de îngeri sau demoni. Să te îmbibi de inexistența iubirii ca și a urii, a bunătății sau a gîndului clocotitor... Pentru că, odată cu ele, vor apărea răul și prostia. Să fii doar tu, germenele, față cu Cel ce-i dincolo de toate. Și o picătură din El îți va
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de la spital. Ne făcuse rezervare, mie și copilului, la un avion spre Dublin. M-a dus acasă ca să-mi iau niște lucruri. Între timp, de la James nu mai primisem nici o veste. Mă împleticeam de colo-colo într-o stare de confuzie îmbibată cu suferință. Uneori, pur și simplu nu-mi venea să cred. Mi se părea că tot ce-mi spusese James nu fusese decât un vis. Nu-mi aduceam aminte toate detaliile, dar mi-era foarte limpede sentimentul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sigură că recentele mele activități erau perfect lizibile pe fața mea. Poate că Anna era cea trează. Poate sacrifica o capră în bucătărie sau ceva în genul ăsta. Știți ce vreau să zic: să danseze prin grădină înfășurată în cearșafuri îmbibate în sânge, murmurând incantații către lună, smulgând cu dinții capete de lilieci vii și alte chestii din astea. Am intrat în hol. Ușa de la camera din față s-a deschis, iar în cadru a apărut mama, cu tata în spatele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ar fi avut un efect neliniștitor asupra mea. Dimensiunile lui Adam și apropierea lui de mine erau nițel copleșitoare. Așa cum am mai spus, primul lucru pe care-l sesizasem la el era masculinitatea lui. Iar acum era ca și cum ar fi îmbibat patul cu testosteron. Sau ca și cum s-ar fi plimbat prin cameră cu o cădelniță din aceea cu tămâie pe care preoții o agită la binecuvântare, numai că, în loc de tămâie, vasul lui Adam era plin cu Esență de Bărbat. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ia cu melancolie, cu o notă specială a juriului, care e obligat să sublinieze că aceeași actriță joacă extraordinar, indiferent de film. Totuși mă văd nevoit să nu Înțeleg de ce scenele cu nuduri, de la care aștepți cel mai mult, sînt Îmbibate fără excepție la Pintilie de promiscuitate, gîndaci, ligheane, nu mai lipsea aici decît Maia Morgenstern, În negru sfîșiat. În altă ordine cinematografică, fiindcă nici măcar gîfÎitul din momentele lirice nu se aude corect, am stat să văd În sfîrșit cum Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cubulețe de dialog din celuloid. Un alt exemplu de scriitor care nu a reușit În scenaristică este Barton Fink. După ce scrie o piesă cu succes la public și la critică și-i apar cronici elogioase În reviste de specialitate, se Îmbibă de entuziasm, vrea să facă altceva, teatru viu, pentru omul de pe stradă, e tînăr și tuns ca un personaj din Familia Simson mult Înainte ca ea să fie inventată. Luminile Broadway-ului Îi sînt și mai mult aprinse de un șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
uit În jur, apoi ating ușor, pe furiș, o pînză cu vîrful arătătorului. Mă absoarbe ca un expir și dispar Într-o clipită, scufundat În lumea secolului de aur. Tăcere absolută pe drumul de Întoarcere, În Mercedesul albastru. VÎrful degetului Îmbibat În secolul XVII rămîne poleit, ca În țara minunilor. Grădini, tapiserii și cristaluri, vaci și mori de vînt. Mișcarea palelor Îmi aduce aminte de una dintre Întîlnirile Cavalerilor Mesei Rotunde, unde fusesem invitat cu o săptămînă În urmă, și, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Întrebă ce-ar fi făcut tatăl lui. Timpul trecea chinuitor de Încet. Hărmălaia din arest Încetă, se Înteți, se opri și iar porni. Ed bubui din nou În ușă, dar tot fără succes. Încăperea deveni insuportabil de caldă. Aerul era Îmbibat de putoarea băuturilor. Ed se simți ca la Guadalcanal, cînd se ascundea de japonezi sub grămezile de cadavre. Uniforma Îi era fleașcă. Dacă trăgea În Încuietoare, gloanțele puteau să ricoșeze din blindaj și să-l omoare. Probabil că bătăile vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Perkins cu mîinile lui rănite. CAPITOLUL 76 Conacul lui Patchett În ruine - un hectar Întreg de ruine și funingine. Așchii de șindrilă pe gazon, un palmier ars În piscină. Clădirea Însăși se transformase Într-un morman de moloz și cenușă Îmbibată cu apă. Să cauți un seif protejat cu bombă Într-un perimetru de o sută de milioane de centimetri pătrați. Ed scormonea cu vîrful pantofului prin moloz. David Mertens bîntuia prin preajmă - trebuia să fie acolo. Așa era firesc. Podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
s-a tot izbit de cutiile alea mari și rotunde de pălării, până s-a înfuriat și a desfăcut una, a scos o foiță de țiplă și încă una și încă una și dedesubt a dat peste o pălărie oribilă îmbibată de naftalină. I se pare oribilă, dar cândva îi plăcuse foarte mult și se mândrise cu ea. Dar ce importanță mai are acum cu ce se mândrea cândva, dacă acum toate lucrurile acelea nu-i mai plac? Cândva era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
timp batista și, ori de câte ori strănuta, vedeam stropi mici de salivă zburând spre noi. Am sărit peste primul fel și am trecut direct la curcan, care era uscat, tăiat felii subțiri, aproape transparente și ca garnitură, un mic munte de legume îmbibate în apă. De unde știi atâtea despre biciclete? am întrebat-o pe Fiona, în timp ce își croia drum prin această construcție. Ai vorbit ca un adevărat expert. Avea gura plină de varză de Bruxelles și de curcan și la început n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în saci cu insecte și pisici înfometate; cum bărbați și femei erau întinși pe jos, cu labele picioarelor sprijinite de suporturi de lemn, apoi bătuți la tălpi cu bastoane de cauciuc și siliți să meargă sau să alerge pe pardosele îmbibate cu apă sărată fierbinte. Mark mai auzise toate astea și de aceea abia de se uită la pliant cu pleoapele pe jumătate închise, înainte de a i-l înapoia vărului lui. — Absolut exagerat, dacă vrei să știi ce cred, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ce-i mai rău abia de-acum încolo o să vină, i-o reteză Pyles. Michael căzu pe gânduri. — Te referi la vreme, presupun. Diseară vor fi furtuni, murmură el. Tunete, fulgere și ploaie să te orbească, nu altceva, destulă ca să îmbibe morții cu apă în morminte. Tăcu câteva clipe, înainte de a adăuga: Dar ca să răspund la întrebarea dumneavoastră, nu m-am referit la vreme. — Nu? Pyles puse valiza jos în mijlocul coridorului și-l bătu pe Michael pe piept. — Au trecut aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]