9,813 matches
-
spre el cu piciorușele-i durdulii. Alan o ridică și îi sărută obrăjorii lipicioși. Și imaginați-v-o și pe Naomi, cu aerul ei devotat. Proaspăt ieșită din baie, încă înfășurată în prosop, miroase bine. Cu toții miros bine când se îmbrățișează în hol. Naomi se gândește că e cel mai bun moment să-i spună lui Alan că iar e însărcinată. Bull luase parte la o băută de adio cu colegii, pe drum. Printre pahare de plastic, sprijinit de un automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să-l smulgă de pe bord și să-l azvârle pe fereastră, asta dacă n-ar fi avut absolută nevoie de el pentru a ajunge la tipul care îl sedusese. Știa unde locuiește Alan. Idiotul îi spusese în treacăt, pe când stăteau îmbrățișați într-una din nopți și vorbeau alene despre deprecierea ipotecilor și despre criza dobânzilor. Bull conduse rapid în direcția aceea, parcă și se ascunse în tufele de lemn-câinesc din curtea micuță. Se ascunsese astfel încât să poată vedea tot ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
simțise un cârcel în piciorul drept și o senzație neplăcută de inflamare în cel stâng. Lacrimi grele i se rostogoleau pe obrajii umflați. O transpirație fierbinte îi apăruse la rădăcina părului de culoarea ghimbirului. Îi văzuse zâmbind împreună, îi văzuse îmbrățișându-se, îi văzuse sărutându-se și îi văzuse sorbind șampanie. De unde naiba să știe el, când îi privea pe cei doi tâmpiți împreună, că nu era o seară obișnuită la familia Margoulies? Deci Alan îl mințise și în privința mariajului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
soare și devenind tot mai încrezător în reușita sa. În sfârșit, ajunse la soare când acesta apunea. Cu trupul scăldat în razele aurii aruncate de uriașa minge de foc, Kuafu și-a deschise cu o bucurie neasemuită brațele, încercând să îmbrățișeze soarele. Însă acesta era mult prea fierbinte. În plus, îi era sete și se simțea obosit. S-a dus la Fluviul Galben, a cărui apă a băut-o dintr-o singură sorbitură. Dar tot nu-și potolise setea, așa că a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
înfrunte și s-a retras, urmată de Xiao Qing. Când au ajuns pe Podul rupt, ele s-au întâlnit cu Xu Xian, care reușise să fugă din Templul Jinshan. Regăsindu-se la locul primei întâlniri, cei doi îndrăgostiți s-au îmbrățișat în hohote de plâns, nemaiputând să-și stăpânească emoțiile după atâtea necazuri. La scurt timp după ce Bai Suzhen a născut un băiețel, a venit la ei bonzul cel rău. Acesta o închise pe Bai Suzhen în turnul Leifeng de pe malul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
originali? Fostul președinte E. Constantinescu îmi furnizează, iată, un răspuns - Occidentul nu poate visa la performanțele românești în materie de nerușinare. Există câteva momente în viață a căror amintire îmi încrețește pielea de scârbă. De două ori m-am lăsat îmbrățișat de E. Constantinescu, în ciuda repulsiei psihofizice pe care am simțit-o din prima clipă față de acest personaj. Speram și eu, cu disperare, ca atâția alții, să apuc să trăiesc alături de copiii mei măcar câțiva ani din viață într-o Românie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în întuneric, capătă viață și-și bate joc de tine, dacă ar fi fost și Radu cu noi, ar fi spus „drace, vâlvătaia asta va cuprinde întreaga preerie“, dar nu era, eram doar noi și un foc care amenința să îmbrățișeze niște copaci desfrunziți, apoi, vedea el mai încolo - preeria, blocurile, strada -, un foc pe care nu-l mai puteai stinge nici cu patru puțe căznindu-se să facă pipi, darămite cu scuipat sau cu pietre, un foc despre care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Abia ân acea clipă, în viața aceea cu totul și cu totul reală de șoim la grădiniță, și nu în cealaltă, mai puțin certă, de sosie a lui Rahan, am înțeles cu adevărat ce înseamnă destinul unui erou: să fii îmbrățișat, adulat, ridicat pe brațe, iubit... Un erou gata să fie căsăpit cu făcălețul de către o mamă bucătăreasă, dar lucrurile astea au deja prea puțină importanță. Consemnez în această filă de istorie că însăși Patria, adică tovarășa Stănescu, mi-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și nevoile și neamul. Tovarășa Stănescu, mama noastră a tuturor, a susținut întotdeauna cu strășnicie că un asupritor nu poate avea altă soartă decât să stea închis tot restul zilei într-o bucătărie. Dreptatea a fost făcută. Iar eu am îmbrățișat din tot sufletul și fără să stau prea mult pe gânduri cea mai frumoasă meserie dintre toate meseriile lumii. Aceea de legendă vie. Aceea de Atoatestăpânitor și Întâilegiuitor în hotărârile, treburile și acțiunile unui regat. Nici nu vă puteți închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
intrat în maternitate ca un fulger globular învelit în uniformă de liceu, portarul, brancardierii, doctorii și asistentele n-au îndrăznit să-mi bareze calea, mama golise un borcan cu cremă de ciocolată și se perpelea fără să doarmă. Ne-am îmbrățișat tare, tare de tot, până am văzut o mulțime de steluțe verzi, nu câte trei pe-un epolet, aurii, cum purta tatăl noului-născut. Cam la o săptămână distanță, când, după consumarea formalităților vamale și medicale, noul Mircea a părăsit portul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
urma urmei, librăria era un loc supernașpa În care să trăiești, iar mama o alesese doar sub imperiul stringenței de a găsi un adăpost. În ciuda neînțelegerilor noastre din trecut, ultima zi petrecută Împreună a fost aproape emoționantă. Luweena m-a Îmbrățișat, iar Shunt, jenat, mi-a dat un ghiont În umăr. Tocmai dispăreau pe ușă, cînd am strigat după ei „Adio, scursuri ordinare ce sînteți, jigodiilor de ultimă speță”. I-am făcut cum mi-a venit la gură, după care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în momentul orgasmului ei. Înaintea morții sale, Vaughan luase parte la multe ciocniri. Când mă gândesc la el, îl văd în mașinile furate pe care le conducea și le accidenta, la suprafețele de metal și de plastic deformat care-l îmbrățișau pe vecie. Cu două luni înainte îl găsisem pe puntea de jos a podului rutier de la aeroport după prima repetiție a propriei sale morți. Un șofer de taxi ajutase două stewardese înspăimîntate să iasă dintr-o mașină mică de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a zgâria o veche etichetă autoadezivă de pe parbriz. Oprit lângă mașina ei, i-am privit coapsele cum se freacă una de cealaltă în momentul când apăsă pedala de frână. Înaintând pe Western Avenue, îmi doream să-i văd corpul că îmbrățișează habitaclul mașinii. Cu gândul i-am apăsat vulva umedă de toate panourile expuse și de bord, i-am zdrobit ușor sânii de stâlpul portierei și de gemulețele laterale, i-am mișcat anusul într-o spirală lentă pe husele de vinilin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care tresăltau în drum spre orgasm. Aceasta era una dintre primele dăți când se gândise la mine într-un act homosexual, iar intensitatea fanteziei mă surprindea. Se cutremură străbătută de orgasm, cu corpul înțepenit de plăcere. Înainte s-o pot îmbrățișa, se întoarse cu fața în jos pentru a-mi lăsa sperma să i se scurgă din vagin, apoi se ridică din pat și păși vioi în baie. În cursul săptămânii următoare, Catherine pluti prin sălile de plecare ale aeroportului ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
scaune, scuipându-și în iarbă guma de mestecat. Știam că fusese mai afectat decât mine de accident și de filmul rulat cu încetinitorul. Stând singură printre scaune, Helen Remington ne privea. Vaughan cercetă pierdut mașina sfărâmată, aproape gata s-o îmbrățișeze. Își plimbă mâinile peste capota și peste acoperișul contorsionate, încleștând și descleștând mușchii feței, închizându-i și strângându-i ca niște cătușe. Se aplecă și se uită cu ochii mijiți în interiorul mașinii, oprindu-se la fiecare manechin în parte. Așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
glezna ei, testând parcă posibila continuitate a acestor două materiale înainte să ia parte într-un act sexual în care erau implicate deopotrivă mașina și tânăra femeie. Tolănit pe bancheta din spate, întinse brațul stâng deasupra capului fetei pentru a îmbrățișa bucata aceea de vinilin negru supraîntins. Ținea mâna stângă ridicată în unghi drept față de antebraț, măsurând geometria cadrului cromat al acoperișului, în timp ce dreapta cobora pe coapsele fetei și-i cuprindea fesele în căuș. Stând așezată așa, cu călcâiele sub fese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Lasă-mă să i-l dau eu. - Știu, probabil c-o vei fermeca... Vaughan stătea cu spatele la mine, caninul superior rupt ronțăind neabătut ulcerația. Mâinile mele, aparent detașate de restul corpului și de creier, ezitară în aer, neștiind cum să-i îmbrățișeze mijlocul. Vaughan se întoarse către mine, cu un zâmbet liniștitor pe buzele cicatrizate, adoptând postura sa cea mai reușită - profil pe diagonală - ca și când l-aș fi supus unei audiții pentru noul său serial de televiziune. Vorbi pe-o voce distantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
apuca trupul în mâini, ca al unui câine vagabond, și să-i călesc rănile în acea arcadă de posibilități. Am vizualizat porțiunile acelea de grilaje ale radiatoarelor și de tablouri de bord coagulându-se în jurul meu și al lui Vaughan, îmbrățișându-ne în vreme ce îi desfăceam cureaua din cataramă și-i trăgeam în jos jeanșii, celebrând în penetrarea rectului său cele mai frumoase contururi ale unei bare de protecție din spate, un mariaj al penisului meu cu toate posibilitățile unei tehnologii favorabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
încercări exploratoare. În vreme ce conducea spre aeroport, am privit-o cum mânuia comenzile nefamiliare. Complexul de pedale inversate și pârghii pentru schimbarea vitezei fusese conceput pentru ea - implicit, bănuiam, pentru primul ei act sexual. Douăzeci de minute mai târziu, când am îmbrățișat-o, miasma corpului ei se îmbină cu izul imitației de piele muștar al salonului auto. Ne opriserăm lângă rezervoare ca să privim aterizarea avioanelor. Când i-am apăsat umărul stâng de pieptul meu, am văzut curbura scaunului, construit după forma corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
elemente ale ingineriei automobilistice și cu tot mai complexele tehnologii ale viitorului. Ce răni ar fi creat posibilitățile sexuale ale tehnologiilor invizibile ale camerelor de reacții termonucleare, ale încăperilor de control cu faianță albă, ale misterioaselor scenarii de circuite electronice? Îmbrățișând-o pe Gabrielle, mi-am imaginat, așa cum mă învățase Vaughan, accidentele în care ar fi putut fi implicați cei frumoși și celebri, rănile care ar fi putut da naștere fanteziilor erotice, extraordinarele acte sexuale celebrând posibilitățile tehnologiilor nemaipomenite. În fanteziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ei fermă pe testicule. M-am întors spre el, plutind împreună pe amniosul aerului iluminat, încurajat de morfologia stilizată a unui interior de mașină, de sutele de gondole radioase planând de-a lungul autostrăzii de deasupra noastră. Când l-am îmbrățișat, corpul lui păru să-mi alunece în sus și-n jos în brațe, mușchii spatelui și ai feselor sale întărindu-se și opacizându-se în timp ce atingeam suprafețele în transformare. I-am luat fața în mâini, simțindu-i netezimea de porțelan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
gol, cu o tehnologie lăsată în voia sorții. În depozit, dincolo de palisada distrusă, un grup de mașini abandonate zăcea în lumina înălbită. Am trecut de contrafortul zgâriat de ciment către caverna întunecată a pasajului superior, unde eu și Vaughan ne îmbrățișaserăm printre pilonii de ciment, ascultând traficul care bubuia deasupra. Catherine ridică ochii spre bolțile ca de catedrală ale pasajului superior, ca o succesiune de țarcuri submarine goale. Am oprit mașina și m-am întors spre ea. Fără să stau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
obligați să ne supunem globalizării, resemnați și în mod necondiționat? Tot în virtutea și inerția „spiritului de turmă”? Putem accepta materialismul societății de consum - această veritabilă doctrină a globalizării - și să promovăm interesele marilor companii și celor care le susțin? Putem îmbrățișa și noi noua religie mondială neoficială - Banul -, sperând că vom trăi mai bine? Putere și averi nemăsurate, noi românii nu cred că ne dorim. Pe acest fundal sumbru al globalizării și interesului material (exasperant, meschin și josnic), nu mai miră
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
stabilire a unor piețe regionale prin inițiative precum NAFTA, Tratatul de la Maastricht și Comunitatea Economică a Asiei și Pacificului (APEC). Nerăbdător să fie pe placul puternicelor cercuri corporatiste și lipsit de alte idei mai bune, președintele american Bill Clinton a îmbrățișat globalizarea economică, atât ca program de combatere a șomajului, cât și ca politică externă. Într-adevăr, socialismul marxist a avut o moarte lipsită de glorie. Totuși, nu este corect să se atribuie triumful economic și politic al Occidentului neîncătușatei piețe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
au concurat pentru sufletul societăților occidentale. Dualismul, concepția după care materia și spiritul sunt două aspecte distincte și independente ale realității, a oferit o validare filosofică acestei schisme. În timp ce Biserica predica o viață spirituală austeră, societatea laică a ajuns să îmbrățișeze lumea materială ca realitate primordială, materialismul ca valoare dominantă și, în final, creșterea economică drept scopul fundamental al omenirii. Ca filozofie a științei, monismul materialist a făcut posibile realizările științifice și tehnologice ale epocii științifico-industriale. Ca filozofie a vieții adânc
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]