3,501 matches
-
dacă Vali spune să ne lași ... aș vrea ... dar ... - Niciun dar, Ana uită-te aici, că nu repet de zece ori, sunt lecții care nu se dau decât o dată în viață, dacă nu le înveți singură. Ana, care scăpată din îmbrățișarea surorii sale, se refugiase în preajma celei mari, în timp ce se săpunea de zor pe cap, trăgea cu ochii și la ce se întâmplă cu cele două surori îmbrățișate. Valentina se opri din spălat curioasă să vadă până unde putea duce nebunia
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
Maria, în ciuda lipsei de experiență, sub mângâierile surorii mai mari, simțea cum ceva începea să o furnice prin tot corpul, iar când a simțit degetul surorii că-i mângâie țâmburușul, parcă a fost electrocutată, de aceea a și fugit din îmbrățișarea ei. Nu putea să-și explice ce s-a întâmplat. Scăpată din brațele mijlociei, putea acum să-și dea seama că totuși i-a plăcut îmbrățișarea surorii. Deci așa este și cu băieții? se întreba ea. - Gata, fato, lasă-le
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
că-i mângâie țâmburușul, parcă a fost electrocutată, de aceea a și fugit din îmbrățișarea ei. Nu putea să-și explice ce s-a întâmplat. Scăpată din brațele mijlociei, putea acum să-și dea seama că totuși i-a plăcut îmbrățișarea surorii. Deci așa este și cu băieții? se întreba ea. - Gata, fato, lasă-le în pace, se răsti și Valentina. - Dacă nu vreți să învățați, treaba voastră. Nu aveți decât să fiți niște proaste ca majoritatea fetelor din sat. - Io
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
acum văd cum urcă seva spre mugurii ce tot fo ș nesc; vlăstarii fragezi să-nflorească în palmele-mi bătătorite. mă taie-n suflet mângâierea dăruită în van pietrei; într-o-ncleștare a durerii, iubirea am ascuns-o-n pumni. zadarnic cat îmbrățișarea, orbit fiind de carnea moale, căci trupul este amăgire, cum visul nopți-i tot la fel. dar, spune-mi, femeie, să nu mă tem de cântecul tău? ți-am smuls cândva o pană, tu știi când lebăda... cântă? Referință Bibliografică
SPUNE-MI, FEMEIE ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365567_a_366896]
-
plânge, ar plânge... A mai avut o singură șansă să verse măcar o lacrimă ; la coborârea Mitrului în mormânt. A simțit, chiar, nevoia să plângă. Ar fi făcut-o dacă nu ar fi simțit o strângere de inimă, ca o îmbrățișare irosită, însoțită de o șoaptă rătăcită dintr-un trecut ce îl crezuse prea îndepărtat : „mă tem de tatăl tău! ”. În locul rațiunii, cu totul altceva i-a sădit, acum, în minte răspunsul : „nu mai ai de ce să te temi! Două dintre
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
cupe, pline! Mi-s ochii ape reci și prea sărate, De doruri grele zac, încătușate, Când te privesc cu drag, iscoditori, Mi-s amândoi încercănați de flori. Mi-i sufletul pierdut și-ngreuiat Poate de prea mult plâns ori de păcat... Îmbrățișarea ta în prag de seară Îmi pune-n suflet aripi și el zboară... Mi-i viața când un dâmb și când o groapă Și bucuria n-are loc să-ncapă, Dar când mă însoțești ca-ntr-un tangou, Mi-i
CU TINE, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365654_a_366983]
-
doresc umărul tău stâng pe care să-mi așez capul să simt acea fâlfâiere de aripă sub braț ca și cum un roi de fluturi vin din inima ta intră în inima mea un fel de lege a vaselor comunicante. îmi doresc îmbrățișări palpabile săruturi pasionale gânduri spuse cu voce tare... de ce atâtea subtilități când omul este făcut să comunice? ELEGIA PER A UN SILENCI traducere Pere Besso calle un silenci de més o de menys fa igual perquè no sé si tot
ELEGIE PENTRU O TĂCERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365684_a_367013]
-
de pază pentru ca moartea să plece din jurul ospățului. Simbolul unirii fiind inelele de curcubeu, cu parfumuri de culori din paturi de flori cu care se îmbracă parcă de la magazinul de modă. De preferință nuferi, pentru ca visele să curgă pentru acea îmbrățișare a Soarelui blând. Iubirea e necesar să fie neapărat descântată, pentru ca cel venit să nu poată pleca iarăși în lumea viselor sau să-și continue drumul său astral refuzând viața pământească. E o abordare filosofică a poetei prin care cititorul
VIOLETTA PETRE O POETĂ ROMANTICĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365758_a_367087]
-
sine, lăsând să curgă ca-ntr-un moment de visare, imagini și elemente ale lumii pe care o descrie: cerul și apa - "am pășit în momentul în care cerul dădea un ultim sărut mării, unindu-se apoi cu ea în îmbrățișarea unui amurg al speranțelor și-al viselor frumoase... "; drumul "într-o armonizare perfectă a sufletelor de-abia încărcate de binele și frumusețea trăirilor" sale, cu natura "râzând de-atâta verde", șoseaua "ce șerpuia a nesfârșire", munți cu înălțimi "impresionante” sau
PUNTE CĂTRE ETERNITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366086_a_367415]
-
intenția să particip la un concurs „Cea mai bronzată femeie de pe plajă”. Într-una din plimbări, transformată în joacă de picioarelor mele, care ba își lăsau tălpile arse de nisipul fin, încins încă de la primele ceasuri ale dimineții, ba acceptau îmbrățișarea tandră a valurilor înspumate, l-am cunoscut pe Nyl. ... Citește mai mult fragment din volumul în lucru „Lacrima din ocean” Eram de câteva zile în Sri Lanka și îmi petreceam timpul mai mult plimbându-mă și vârându-mi nasul peste tot
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
intenția să particip la un concurs „Cea mai bronzată femeie de pe plajă”. Într-una din plimbări, transformată în joacă de picioarelor mele, care ba își lăsau tălpile arse de nisipul fin, încins încă de la primele ceasuri ale dimineții, ba acceptau îmbrățișarea tandră a valurilor înspumate, l-am cunoscut pe Nyl.... XXIV. TREI ZILE ÎN MUNȚI, PARTEA A III A, de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1123 din 27 ianuarie 2014. fragment din volumul în lucru „Sri Lanka, Lacrima din ocean” Am
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
iernii, pe-alei, între nămeți. Scriu așa cum l-am văzut crescând: îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn, cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun, dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală. Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea, în schimb, tăinuiește pe lună plină atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de dragoste și patos, parcă și timpul stă în loc s-asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga vântului, și-o ploaie de
COPACUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366112_a_367441]
-
Buică, exprimându-și respectul și prețuirea față de personalitatea proteică a acesteia, deoarece aceasta „nu se poate să nu te atragă prin noblețea discursului, prin dăruirea jertfelnică, prin toate aceste gesturi aparent neînsemnate, o strângere de mână, o vorbă caldă, o îmbrățișare (fie ea și virtuală) în stare să te vivifice atunci când nu mai poți suporta provocările vieții”. Este o chintesență a trăsăturilor de caracter ale unei Doamne a scrisului românesc de înaltă ținută morală și spirituală, care a iubit mai presus
PASIUNEA, TALENTUL ŞI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366222_a_367551]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SIMT TOAMNA! Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Simt toamna! Simt toamna! E culoare... Prin văile adânci, fuioare lungi de ceață au gust de-mbrățișare. Simt toamna! E bogată... Aromele-i intense, născute din dorință, cu brațe-ntinse așteaptă. Simt toamna! E frumoasă... Pe chipul ei trec umbre tăcute și-ncâlcite, dar ea, râde sfioasă. Simt toamna! E aromă... Pe frunza-i ruginie culorile se
SIMT TOAMNA! de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366262_a_367591]
-
tău de proza unde călători din alte timpuri ca niște imense miriapode se strecurau grăbiți spre o lume abjecta parcurgând peroanele vieții gândind cu voce tare sau vorbind banalități colorați, diverși și anonimi?... iubirea mea, îți amintești gară tristeților noastre îmbrățișările între două plecări și săruturile fugare pe fruntea unui timp trecut în neuitare că un fluture cu aripile tăiate putrezit într-un insectar ? îți mai amintești, iubire? Referință Bibliografica: Gările... / Liliana Ghiță Boian : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2097
GARILE... de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366275_a_367604]
-
creștin nu s-au dat cu scopul uniformizării creației și a suprimării varietății naturale și istorice a omenirii. Botezul creștin șterge doar păcatele celui botezat, nu și identitatea etnică a acestuia. Viața ne demonstrează că după mai multe veacuri de la îmbrățișarea creștinismului, diferitele popoare n-au încetat a fi ceea ce au fost la început - comunități umane distincte prin naționalitate, limbă, simțire, cultură și tradiție specifică . Ființa umană devine universală și trăiește universalitatea nu doar spațial ci și temporal, interesată fiind și
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361487_a_362816]
-
religios și teologic în România”, volum realizat de către Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor, Sibiu, 2006. În altă ordine de idei, dialogul interreligios inteligent și înțelept reclamă și invocă o acțiune în trepte sau în etape. Îmbrățișările și întâmpinările cordiale între liderii religioși nu (mai) sunt suficiente. Trebuie să se realizeze un proces complet, începând de la toleranța pasivă, trecând prin toleranța activă și respect reciproc, până la dragoste și comuniune iubitoare. Recunoaștem că acest proces nu este simplu
PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361493_a_362822]
-
să te pot cuprinde Visăm că îmi ciuleam urechile să-ți pot auzi respirația Visăm că mă ridicăm în vârful picioarelor și mă uitam peste orizont poate reușeam să te zăresc Dar erai prea departe... Mă consolam însă cu o îmbrățișare în gând și cu o sărutare în vis. Visăm că destinul mă trezea din vis și tu erai lângă mine... Referință Bibliografica: VIS / Viorel Vintilă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1116, Anul IV, 20 ianuarie 2014. Drepturi de Autor
VIS de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361611_a_362940]
-
ea. (Mihail Sadoveanu) Din aburul pământului străbun, răsfirat ca din pâinea fierbinte în prag de sărbătoare, sub adierea diminețelor însorite peste care picură mireasma sfântă a acestui Neam Dacoromân, multimilenar și arhibinecuvântat, Dumnezeu luă rotunjimea horei, legănarea apei, tremurul căprioarei, îmbrățișarea dorului, tulnicul doinei Oltului, surâsul soarelui, cutezanța ierbii, broderia florilor, murmurul baladei Jiului, bocetul codrului, firul legendei Dunării, zborul pescărușilor, semeția haiducului, zurgălăii Colindului, neastâmpărul codobaturei, zbuciumul Nistrului, vârtejul vântului, splendoarea dansului, nestatornicia cucului, sfiala fecioarei, nectarul mierii, sprâncenele spicului
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
în singura unduire a liniei unei anfore, într-un singur stih de doină legănată, în singura înflorire a troițelor noastre, pe drum prăfuit de țară!... „Cine știe dacă nu chiar acesta fusese și intenția olarului popular: să cânte în lut îmbrățișarea îndrăgostitului și s-o dăruiască lumii, ascunsă în rotunjimea, aproape umană, a unui braț de urcior... Cine știe câte taine nu îngroapă mâinile meșterului anonim în smălțuirea unei guri de oală, a unui stih pribeag, ori în zugrăvirea ochilor unei vechi icoane
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
ce a publicat bărbatul din fața sa, îmbrăcat numai în alb, așa cum l-a visat în după amiaza zilei. Ce multe se pot întâmpla de-a lungul unei singure zi, se gândea ea. Azi dimineață încă eram în tren, alergând spre îmbrățișarea mării și iată că acum particip în compania a doi bărbați interesanți la o seară minunat de frumoasă și de interesantă. Printre mese, venind dinspre faleză, își făcu apariția Gil Dobrică, însoțit de un alt bărbat mai tinerel și mai
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
la început, mediu aprobat tacit de indiferența mamei. Poate prin ele Fana refula toată disperarea unei vieți tinere lângă un bărbat pe care nu l-a iubit și de care nu a fost iubită niciodată. Nu a cunoscut tandrețea unor îmbrățișări și nici nu a avut cui să i le ofere, cu toate că era o fată tânără și frumușică. Poate aflând despre aventurile fiicelor sale, în sinea sa, le aproba. Era în acțiunile lor libertatea pe care poate și-ar fi dorit
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
dens printre nerostiri. mi-e dor. mi-e rușine să cânt și bâigui mângâiere, când tu ascunzi degetele la pieptul prea larg, pentru a mai încape timpul. timpul meu și poate al nostru, uitat de mult într-o filă a îmbrățișării promise... spun: larg. spun: nu încape... mi-e frică de minele surd aruncate în spatele inocenței, sub tălpile de iarbă ale durerii, sub piatra de început și sfârșit a iubirii. lasă-mă să-mi port piatra mătăsoasă între pumnii tăi, prea
LASĂ-MĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361736_a_363065]
-
și tot se mai zbate, Pan s-a robi-n jos că nu mai poate. Prea multe palpitații să le suporte! Cuvintele's tot ce mă pot îmbrățișa, Când îmi învelesc față numai cu a ta, Așteptând cuvintele-ti că îmbrățișare, Căci de nu orice celulă mă va doare, Trăind cu-un suspin tare-n fiecare, Vor ajunge aprig să nu mai zboare, Moartea să-și găsească prematur, Când viața începea prinde contur! Ca un mister ce o rană a deschis
FINETI-TI TALE CUNOSCUTE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351801_a_353130]
-
la Cluj Napoca”, după cum mărturisește Diana într-o scurtă prezentare, într-o familie de ardeleni originari din zona Huedinului. Primii ani din viață și-i petrece în localitatea Călățele, acolo unde Apusenii își pleacă frunțile spre Depresiunea Huedinului, într-o dulce îmbrățișare cu dealurile ce mărginesc poalele Vlădesei, masivul care străjuiește cu Pietrele lui Albe și Cetățile Ponorului poarta de intrare spre inegalabila Țară a Moților. Este crescută de bunicii din partea mamei, “măicuța” și “tătuțu”, pentru care cei doi nepoței, frații Diana
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]