27,540 matches
-
tărășenia asta! Acest mare maestru de vînătoare, acest ins sever care ne primește cu pumnalul la brîu, cu pieptul înstelat cu colți de fiară smulsă din boturi de animale ucise de spada lui se termină brusc prin niște cioturi bicisnice îmbrăcate într-o rețea de mătase subțire. Nu pot să-mi viu în fire. E ca și cum aș fi descoperit, în același timp, slăbiciunea forței de care nazismul face paradă". Acest nemaipomenit portret al lui Göring dezvăluie, cum și precizează, slăbiciunea grotescă
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
concediată. Cum se poate amenda ingratitudinea unui prieten - omul ordinii publice care-i știa necazurile, cum se poate cataloga gestul societății civile care află adevărul, dar nu determină anularea pedepsei capitale. Această șaradă cineastul danez și-a propus să o îmbrace în haina unei sarcastice melodrame, spărgînd regulile și dinamitînd genul din interior. Pentru acest dificil pariu și-a ales-o parteneră pe vestita Björk, căreia i-a cerut nu doar să scrie muzica, ci să interpreteze și rolul principal. Vedeta
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
trage originea dintr-o scenă pe care am văzut-o acum vreo trei decenii. Era o zi de început de primăvară. Pămîntul jilav, lipicios. Ieșisem cu o pușcă la porumbei sălbatici. Hoinărind pe coastele dimprejurul satului, am zărit un țăran, îmbrăcat în straie de sărbătoare. El nu mă vedea... Deodată s-a aplecat și a sărutat pămîntul. L-a sărutat ca pe o ibovnică... Scena m-a uimit și mi s-a întipărit în minte, dar fără vreun scop deosebit, ci
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
și confesiunea lor, dau naștere unei uri ascunse și au ca trist rezultat înveninarea și discordia. Noțiunile trebuiesc deci limpezite... Iată - în continuare - opinia echilibrată a lui G. Călinescu: ,,Unii dintre noi, care au suferit mai greu de pe urma unor exaltări îmbrăcînd veșmîntul naționalismului, au rămas cu o aprehențiune pentru orice simțire în legătură cu ideea de națiune, pînă într-acolo că iubirea de nație e suspectată (subl. ns.) Dar, vai, atunci noi toți sîntem vinovați, fiindcă noi ne iubim neamul. Ce este o
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
cap de șobolan cu pălărie și cravată la gât. Și mai imaginați-vă un costum de haine tăvălit prin praf, călcat de șenilele unui tractor, pus să-l ude ploile unui întreg sezon, apoi întins la uscat pe garduri și îmbrăcat direct pe piele. Acesta e Vasile Ștefănescu", "Un animal ciudat, perfect împărțit în două" este Tudor Țopa, iar I. Verdeș pare "foarte gonflabil" etc. Alteori portretele se conturează prin acumulări, prin suspendarea realului și imaginarea unor povești: După ce au fost
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
obosit. Un batran de alături, care stă cu bărbia sprijinită în toiag, mă întreabă dacă am făcut multe socoate în foaia ceia... Dau din cap în semn afirmativ și întorc în mână pe o parte și pe alta carnetul meu îmbrăcat în vinilin negru. Socoteli! S-ar putea. Fiindcă nu am la ce ma gândi, pun ochii iar în carnet și traduc frază franțuzeasca a lui Balzac, fac acest lucru ezitând și cu toată aproximația: "Sunt negustori care îi plac pe
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
Tocilescu a mizat pe asta și a cîștigat. Sînt sunete, ritmuri, priviri, gesturi, stări pe care iubirea le poartă cu ea dincolo de rostiri care particularizează, dincolo de frumoase costume japoneze, de constrîngerile sociale, aceleași, pe care doar timpul și spațiul le îmbracă în alte forme. Alexandru Tocilescu ne provoacă în sensul cel mai profund să descoperim farmecul unui basm și zbuciumul din fiecare. Ne învață să ascultăm ritmul interior pe care ni-l revelă și muzica extraordinară compusă de Irinel Anghel și
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
atârnase țiparul de mare în poartă, fără altă explicație posibilă decât intenția de a speria copiii. Apoi, doamna Forbes i-a poruncit să-l desprindă din cui cu tot respectul cuvenit unei creaturi legendare, și ne-a trimis să ne îmbrăcăm pentru cină. Ne-am executat îndată, străduindu-ne să nu facem nici o greșeală, fiindcă după două săptămâni de regim instituit de doamna Forbes învățaserăm că nu-i nimic mai greu decât să trăiești. Pe când făceam duș în baie, în penumbră
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
Primul care intră e Colonelul Arghir, în ținută de militar, la braț cu soția lui Teodora. Sînt urmați de Ana, frumoasa fecioară ce poartă o pelerină albă cu cruce roșie pe spate, uniforma surorilor de caritate din timpul războiului. Catinca, îmbrăcată cu o rochie lungă de culoare mov, simplă, doar cu un pandantiv la gît, e alături de Scriban care poartă frac, plastron alb, papion negru, joben și monoclu. Maria, pictorița, e însoțită de doctorul Albert, mort de cîțiva ani. Sînt urmați
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
e însoțită de doctorul Albert, mort de cîțiva ani. Sînt urmați de Elvira și Rășcanu, care discută în șoaptă ultimele dispute din vechea lor dușmănie. E rîndul lui George, comunistul, și al soției lui, Ilonca. Andrei, tatăl lui Iustin, este îmbrăcat cu uniformă de roșiori cu grad de colonel. Toți se grupează în stînga odăii, unii rămîn în picioare, alții iau loc pe scaune. Par niște statuete de ceară chemate acolo de un magician care i-a ridicat din uitare." Tot
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
ei. Drama Marianei Marin era, la peste un secol distanță, aceeași cu a pașoptiștilor români. Să ne amintim de suferințele personajului lui Bolintineanu, Conrad, exilat pentru că a dorit libertatea patriei sale. în fond, revolta Marianei Marin are rădăcini romantice. Ea îmbracă în "Peștișorul de aur" un aparent caracter dilematic." Ironie, inventivitate, precizie. Sînt instrumente care pot depăși impasul în care se găsește pentru moment "critica poeziei". în capitolul dedicat lui Mircea Cărtărescu, Andrei Bodiu este hipnotizat de Levantul. Comentariul se întinde
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
datorie în ordinea armonizării interioare, ca o concesie unică făcută sieși de Anna, într-o lume care perpetuu cere ceva de la ea - iar consecințele sociale, ca efecte colaterale care nu pot murdări trăirea cu regret, indiferent ce formă torturantă ar îmbrăca. Relația care se stabilește între Anna și preotul Iacob o amintește pe aceea din Fragii sălbatici, dintre bătrînul profesor universitar și tînăra soție a fiului său, prin comunicarea reală, cu rol formativ și clarificator pentru ambele părți. Ruperea realității în
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
nu le prea înțeleg, așa că... s-o fac de unul singur, nu-mi mai stă. Ai pomenit de pînzele mari la care lucrezi acum. Sînt în jurul unei teme? Nu. Doar dacă temă poate fi numită o altă modalitate de a îmbrăca pînza. Am rețiunut, încă din începuturile mele, avertismentul lui Gide: "Să nu mă bizui niciodată, într-o operă nouă, pe avîntul luat în cea precedentă, pentru fiecare operă nouă să-mi cuceresc un public nou". Sigur, cu ceva total nou
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
am înhămat, e drept, la o astfel de operație, dar n-am ambiții de reformator. Mă mulțumesc să concurez Salubritatea. Ce s-ar întâmpla dacă toți românii ar purta mănuși albe, s-ar parfuma cu Paco Rabanne și s-ar îmbrăca de la Armani? Igiena aceasta personală n-ar avea nici un rost, de vreme ce-am umbla printre mormane de gunoaie și-am fi călcați în picioare de hoardele de guzgani. Nu mă iluzionez că articolele mele ar avea un cât de
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
personajele vieții literare de azi au avut atunci partitura lor. Un astfel de inventar ar fi însă prea trist, sînt lucruri pe care trebuie să le știm, dar despre care nu e plăcut să vorbești. " În 1960, întreaga presă literară îmbrăca haine festive: doi importanți scriitori, Tudor Arghezi și Mihail Sadoveanu împlineau 80 de ani. Concretizate în numere omagiale de reviste și ziare, evenimentele literare sînt la concurență cu cele politice consemnate în același an: 90 de ani de la nașterea lui
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
Paștele ocupă un loc privilegiat și dezvoltă un ceremonial cu totul ieșit din comun. În mod reflex, în preajma lor se mobilizează o amplă recuzită etno-simbolică și tot ceea ce este considerat tipic din punctul de vedere al mesajului și al expresiei îmbracă instantaneu haină festivă și primește o înaltă acreditare culturală. Cum în această perioadă, printr-un miracol al astronomiei, întreaga suflare creștinească, indiferent de confesiune, a sărbătorit simultan nu mai puțin miraculoasa Înviere a Mîntuitorului, și interesul organizatorilor noștri de expoziții
Iconodulie și festivism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16215_a_17540]
-
tulburi/ în care sînt invitat la masă de rudele moarte./ Sînt purtat, în zori, de o furnică/ de la un mușuroi la altul, în spate, și de la un/ cimitir la altul: eu semănînd cu oul ei/ și ea, desigur, cu mama - îmbrăcată în negru" (O nouă cădere nervoasă). Penitența pe care și-o ia asupră-și autorul este tocmai această identificare cu ciclurile materiei. Nedepășind limitele vîrtejurilor materiale, el suferă în numele unei transcendențe doar întrezărite, incerte, ca o credință in statu nascendi
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
de senzații, și toată viața ca o disperată și patetică încercare de a fi prin cuvinte, de a institui realitatea lor evanescentă, iată temele volumului de poeme aparținând lui Bogdan Ghiu, apărut la Ed. Pontica sub titlul Pantaloni și cămașă. "Îmbracă-te cu ce ai mai bun. Pantaloni și cămașă. Caută să nu șifonezi veșmântul de pe tine. Stai în picioare. Cămașa se va murdări singură, pantalonii se vor boți de la sine. Vei vedea cât de viu și de rău poți să
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
se vor boți de la sine. Vei vedea cât de viu și de rău poți să fii. Vei auzi cuvintele pe care nu le spui. Degeaba tot încerci să te smulgi de pe loc, să pornești. Ești drum și drumurile sunt fixe. Îmbracă-te cu ce ai." (Spaima și respectul de a fi, în totala indeterminare a poemului sau brusca, paradoxala afazie: Cuvintele nu cuvântează. Noi cuvântăm, cuvântuim, cuvântătorim. Ele fac altceva: ele sunt."). Obsesia cuvintelor și a condiției lor perisabile e chinuitoare
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
de toți adormiții "epocii de aur", de parcă eu aș fi înființat Securitatea și Partidul Comunist Român. Iepurii de odinioară, cei ce mă rugau înainte să nu mai critic atît că ni se va lua Fondul literar sau diverse alte avantaje, îmbrăcaseră blănuri de tigri. Erau violenți și puri! Unii anticomuniști de ultimă oră deveniseră mai duri, mai intransigenți chiar decît comuniștii. În locul operei, de cele mai multe ori inexistente, acești vajnici apărători ai democrației se ascundeau în spatele diverselor carnete de partid. Și, în
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
îmbufnate, vor cere să li se facă/ Dreptate la suprema instanță./ Tu însă îți vei pieptăna părul de salamandră-amăruie/ Și ai să-ți spui că frunzele de salcîm/ Sînt ca niște răni pe umerii copiilor./ Acum, cînd marele oraș e îmbrăcat în kaki" (Scenă de gen IV). Baudelairismul actualizat al autorului Cîntecelor negre e reluat cu vervă proprie: ""Am oroare, i-am spus,/ De această mașină de întins diminețile,/ De frunzele aurii, de tutun, pe care le recoltăm/ Din tarlalele epuizate
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
azi. Și cu gen este posibilă păstrarea construcției prepoziționale - "Nu vreau să îi critic pe cei de genul bug mafia dar..." (listă de discuții în Internet, 28 martie 2000) - dar cel mai des apare forma nearticulată și neprepozițională: "mă voi îmbrăca într-o cămașă gen ie" (EZ 2481, 2000, 12). Interesant mi se pare mai ales faptul că, în ipostaza sa de conector, gen tinde tot mai mult să fie urmat de grupuri nominale ample, sau chiar de întregi propoziții "citate
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
noroi, și mă și tăvălesc în el ca să îți trezesc frica să nu ajungi și tu așa ca mine". E manipularea prin excitarea perversă a reflexului necondiționat de supraviețuire a animalului din om. De aceea, azi în Franța cerșetorii se îmbracă în haine de duminică, curate și perfect călcate, fără cea mai mică urmă de rosătură. Stau drepți ca la paradă și întind mâna la doar câțiva centimetri de corp, ca și cum ar vrea să îți dea "Bună ziua", de la aceeași înălțime cu
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
a se înrola sub flamura militantismului obștesc. Lovită de "blestemul" istoriei, poezia a dat impresia că e "săracă", insuficientă: "Vino, Doamne, să vezi poezia săracă/ Și poeții căzuți sub istoric blestem,/ Vino, gol și frumos, și, de ți-e frig, îmbracă/ Haina strîmtă-a acestui poem" (Apollo). Dacă unii barzi au înțeles a-și abandona lira într-o manieră compromițătoare, contrafăcîndu-i sunetul spre a face pe plac unor stăpîni pe cît de abuzivi pe atît de vremelnici, Ana Blandiana a rămas în
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
greutate, ea reușește să-i tragă cămașa lipită de sudoare pe piele nespălată de care se desprinde ca o foaie unsă cu pap. Călătorii ceilalți, femeile care la început țipau de groază, de scîrbă, acum tăcuseră privind fascinate ciotul brațului îmbrăcat într-un ciorap vechi de damă cu multe ochiuri și fire duse, cu un zgîrci la cot strîngînd mușchiul flasc, slăbit. Țiganul începe să cînte obscen cu ciotul în sus: Cînd era mămica fată..." - etc. * Ascuțim orice obiect care taie
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]